Legendele lui Ion Neculce reprezintă un reper important al literaturii vechi românești, nu doar prin valoarea lor documentar-istorică, ci mai ales prin expresivitatea limbajului narativ. Stilul său oral, apropiat de vorbirea populară, conferă textelor autenticitate și forță sugestivă, transformând relatarea faptelor într-o adevărată experiență artistică. Limbajul simplu, dar plastic, utilizarea formulelor populare, a regionalismelor și a expresiilor cu valoare afectivă contribuie la conturarea unor personaje vii și a unor situații memorabile, ușor de receptat de către cititor.

Din perspectivă pedagogică, legendele lui Neculce oferă multiple posibilități de valorificare la clasă, favorizând dezvoltarea competențelor de lectură, interpretare și exprimare orală, iar expresivitatea limbajului poate fi pusă în valoare prin mai multe procedee. Profesorul poate apela la un şir de procedee menite să-i ajute pe elevi să-și însuşească noţiuni de limbaj artistic. De exemplu, se pot valorifica ca procedee:

Exerciţiul de identificare – jocul sintagmelor urmărește definirea şi identificarea epitetului ca figură de stil. Profesorul alege o sintagmă nominală (substantiv+adjectiv) din text: bătrân moldovan (Ion Neculce, O samă de cuvinte ).
Printr-un brainstorming oral, elevilor li se solicită să alcătuiască alte îmbinări prin înlocuirea unuia dintre termenii sintagmei (poate fi acceptat orice cuvânt) date de profesor (ex: aprig moldovan, biet moldovan, sărman moldovan, bătrân oştean, bătrân stejar, bătrân jalnic etc.).
Profesorul adresează un şir de întrebări, pornind de la îmbinările formate ce îi va ajuta pe elevi să dezvolte 2-3 sintagme alese (de exemplu: Atunci, la despărţire a întâlnit un biet moldovan. L-a învăluit cu privirea un bătrân oştean. Avea tăria unui bătrân stejar etc.).
Fiecare elev citeşte şi comentează sugestia epitetelor din sintagmele alese, incluse în enunţuri. Elevii argumentează de ce îmbinările respective sunt atestate epitete. Elevii dau definiţia epitetului şi identifică în fragmentele propuse de profesor epitetele şi comentează sugestia lor.

Exerciţiul de identificare: Identificaţi vorbirea directă legată din fragmentul:
Şi aflând vreme acel musaip împărătescu, au spus împăratului că este un paşă sărac, şi el dzice să-l pui măria ta vizir, că a potolit toate gâlcevile aceste, pre careli îl cheamă Chiupruliolul. (Ion Neculce, O samă de cuvinte).

Exerciţiul de reconstituire – elevul trebuie să recunoască limba veche pentru a înţelege conţinutul fragmentului şi să-l reconstituie în limbajul actual.
Citiţi următorul fragment, identificaţi construcţiile arhaice cu o funcţie stilistică superioară şi reconstituiţi textul în registrul limbii actuale.
Şi cum l-au pus viziriu, îndată au şi pus şi au strigat oastea, şi pre de altă parte au început a tăie capetili celor vicleni, pănă i-au spăriiat, de au aşedzat toate zorbaleli. Şi au rămas viziriu lăudat la turci, precum s-au vădzut şi să vede şi pănă astădzi neamul lui. (Ion Neculce, O samă de cuvinte)

Exerciţiul de comparare: În legenda a XXXVII-a se identifică două motive literare:  regăsirea (două personaje se revăd după un şir lung de peripeţii) şi necunoaşterea (un personaj nu îşi dă seama de sensul întâmplărilor în care este angrenat). În ce alte opere literare aţi mai regăsit aceste motive? Comparaţi operele şi exemplificaţi pe scurt.

Întrebarea-problemă cu variante de soluţii: În textul lui Neculce O samă de cuvinte identificăm fraze care încep frecvent printr-o conjuncţie coordonatoare. Ce efect produce această convergenţă stilistică?
• întăreşte impresia de oralitate a relatării;
• accentuează aspectul senzaţional, al faptelor povestite;
• mişcarea precipitată a acţiunii.
Motivaţi-vă alegerea într-un text de 30-50 de cuvinte.

Jocul de rol: elevii interpretează rolul personajelor dintr-un fragment al legendei, încercând să redea oralitatea și expresivitatea limbajului. Rolul acestei metode este de a favoriza implicarea afectivă a elevilor și a înțelege perspectiva narativă.

Învățarea prin descoperire: elevii sunt provocați să formuleze o concluzie la întrebarea De ce stilul lui Ion Neculce rămâne expresiv și captivant, în ciuda simplității limbajului? Concluziile sunt formulate în scris/oral pe baza observațiilor realizate anterior.

Brainstormingul cu mapa de imagini este o metodă de lucru care valorifică asocierea mentală a fiecărui elev, stimulează ideile, evită blocajele de orice natură (cognitiv, emoţional). Procedura de aplicare a metodei este exemplificată având la bază micronaraţiunea cu subiect de roman a lui Neculce-legenda a XXXVII-a.

• După lecturarea de către elevi a textului şi rezumarea subiectului, se citeşte problema în faţa clasei: Care credeţi că este semnificaţia acestei micronaraţiuni?
• Se organizează un brainstorming oral cu elevii, aceştia propunând diverse variante de răspuns, manifestând o imaginaţie total liberă.
• Se prezintă în faţa clasei mai multe benzi desenate color, alb-negru, detaliat sau schematic, dinamic sau static care ilustrează subiectul.
• Urmează brainstormingul individual (în tăcere) inspirat de imagini (fiecare elev notează toate ideile ce-i apar în minte în urma receptării imaginii, având ca reper întrebările: Ce sugerează imaginea? Ce idei îţi apar privind-o?
• Se formulează concluzia pe marginea problemei enunţate, pornindu-se de la ideile expuse pe parcursul braimstormingului (de exemplu:

Neculce evidenţiază puterea adevăratei prietenii în ciuda vicisitudinilor vieţii). Menţionăm că profesorul, optând pentru activitatea în grup ca formă de organizare a activităţii elevilor poate formula întrebări precum: Ce temă abordează autorul? Ce stări trăiesc personajele? Care sunt motivele care contribuie la realizarea temei?

Bibliografie
1. Neculce, Ion, (1980), Letopiseţul Ţării Moldovei, București, Editura Minerva.
2. Eftenie, Nicolae, (2001), Introducere în metodica studierii limbii şi literaturii române, Pitești, Editura Paralela 45;
3.  Goia, Vistian, (2008), Didactica limbii şi literaturii române, Cluj-Napoca, Editura Dacia;
4. Oprea, Crenguţa-Lăcrămioara, (2008), Strategii didactice interactive, București, Editura Didactică şi Pedagogică;
5. Parfene, Constantin, (1997), Literatura în şcoală, București, Editura Didactică şi Pedagogică;
6. Parfene, Constantin, (1999), Metodica studierii limbii şi literaturii române în şcoală. Ghid teoretico-aplicativ, Iași, Editura Polirom;
7. Şchiopu, Constantin, (2009), Metodica predării literaturii române, Pitești, Editura Carmin