Vasile FILIP

 

ISTORIE LITERARĂ

 

Prefaţă

Pentru că iubesc catrenul,

Am compus nişte catrene,

Dar cu rochii fără trene

Şi nu gâfâie ca trenul.

 

Mihai Eminescu

„Şi dacă ramuri bat în geam”

Acum nu se mai poate:

Nu mai există nici un ram,

Pădurile sunt cioate.

 

George Coşbuc

„Dar năvalnic vuiet vine”

Dinspre Parlamentul ţării:

Cică iar nu va fi bine –

Binele-i pe fundul mării.

 

George Topârceanu

„S-a oprit pe culme toamna”.

Cu privirea ei cuminte

N-a văzut decât pe doamna

Şi pe domnul preşedinte.

 

George Bacovia

„Stam singur în cavou şi era vânt”

Şi vântul s-a făcut strigoi:

Cu tot cu oameni şi pământ

Ne-a dus spre vremea de apoi.

 

Lucian Blaga

„Sapă, frate, sapă, sapă”,

Ne-a îndemnat cândva poetul.

Iar noi săpăm o uriaşă groapă,

În care vom intra încetul cu încetul.

 

Radu Gyr

„Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!”

La Cotroceni s-a ridicat Ion –

El tot mai taie şi acum chiroane;

Emil s-a cam lăsat de… sport;

Traian a eşuat în port

Şi s-a făcut apoi pirat

(Atacă numai pe uscat);

Iar Klaus s-a suit pe tron

Şi-acolo tace, aducând… aport.

 

Maria Banuş

„Genunchii mei, genunchii mei”

Şi-au spart până şi anvelopa

De când ne tot târâm pe ei

Ca să ne vadă Europa.

 

Horia Zilieru

„Bunicul meu a fost haiduc”,

Cică avea baltag de fier.

El a rămas fără surtuc

Şi toată viaţa… zilier.

 

Ion Minulescu

„Cânta un matelot la proră”

Un cântec care a apus,

Căci stelele din Auroră

Pe apa sâmbetei s-au dus.

 

Marin Sorescu

„Toate acestea trebuia să poarte un nume.”

Aşa cum bine se cuvine,

De când am scos nasul în lume,

Şi noi le dăm, însă străine.

 

Mihai Beniuc

„Când voi trânti o dată eu cu barda…”

S-a auzit ecoul dat de Boc,

Care-şi adună împrejuru-i hoarda

Să-i ţină lui Băsescu de noroc.

 

Alexandru Toma

„Azi ţara ta e casa ta”

Spunea poetul slujitor,

Cel ce-a rămas fără popor

Şi-o casă cu nimic în ea.

 

Veronica Porumbacu

„Eu nu mă drămuiesc, mă dau cu totul.”

Iar noi i-am şi urmat îndemnul

– Aşa cum face tot netotul –

Am dat şi aurul şi lemnul.

 

Octavian Goga

„A venit aseară mama”,

Dar nu m-a găsit acasă:

Fugărit am fost de drama

Altui loc de mas şi masă.

 

Tudor Arghezi

„L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă?”

Cine oare să nu-l vadă?

Uşa lumii n-are clanţă,

Dar nici el colac în coadă.

 

Nicolae Labiş

„Peşti alburii pâlpâiau lângă genele mele”,

Dar apele, iată, s-au înnegrit la culoare

Şi peştii aproape au dispărut din ele.

Urmează să căutăm alte izvoare.

 

Adrian Păunescu

De „încă mai suntem copii”,

De ce ucidem pe părinţi?

De ce, dacă mai suntem vii,

Ne dăm pe treizeci de arginţi?

 

Nichita Stănescu

S-a „născut în Patria Limbii Române”,

Iar Limba pe el îl iubeşte.

De-o vreme nu ne rămâne

Decât să-l citim… ungureşte.

 

Poetul anonim

„Eu mă duc, codrul rămâne”,

Dar în vremuri hăbăuce,

Alta-i vorba, măi române:

Tu te duci, codrul se duce.

 

Postfaţă

Faţa asta este… post:

Cine vrea ca să se culce,

S-o înveţe pe-de-rost

Şi să ţină post…de dulce.