Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
Nu vă ucideţi poetul!
Vasile POPOVICINu vă ucideţi poetul!
Fée, îngeri, demoni, mor fără poet,
moare şi idila cu încetul,
moare serenada, trubadurul,
dac’-ucideţi idolul, poetul.
Lira din perete şi-o coboară,
cânt să scoată din liră poetul;
muza, har orfeic îi aduce-n dar
şi-i călăuzeşte-n vers talentul.
Daţi poetului ce-i daţi Cezarului,
dacă vreţi cu-adevărat s-aveţi poeţi!
daţi poetului cuvinte româneşti,
dacă vreţi în suflet pace să aveţi!
3 aprilie 2008
Articole asemănătoare
- Vasile POPOVICI: ,,Eminului”
- Debut în revista Luceafărul. Adrian IRAȘOC: Poetul. În memoriam Vasile Popovici
- Vasile Popovici, Între esenţă şi nimic, poeme alese, editura PIM, Iaşi, 2014, 158 p. Prefaţă de Marinică Popescu
- Arta poetică, ”… nu ucideţi ciocârlia!” Vasile Popovici: CÂNTAȚI PATRIARHALUL
- Icoana din perete
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania
Ca simţirea să-ţi fie încântată de frumos, trebuie să ai sensibilitate. Ca să trăieşti bucurii spirituale, trebuie să cultivi partea luminată din tine. Ca să apreciezi universul ideal oferit de artişti, trebuie să ai înţelepciune. Oare trăim într-o lume a înălţării prin aripa spiritului sau în cea care are ca slogan „homo homini lupus”?(Si atunci, la ce e necesar frumosul dacă nu e bun de mâncat şi de băut?)
Elevat, sapienţial comentariu, Silvia. „Ca simţirea să-ţi fie încântată de frumos”, trebuie să ştii să alegi frumosul precum neghina din grâu. „… să ai sensibilitate”, trebuie să fii OM. Ca să fii om, trebuie să nu ai apucături antropofagice, să nu fii lup (ca să iasă de un silogism). „Ca să trăieşti bucurii spirituale,” trebuie să-ţi „zideşti” aceste bucurii ca pe-un altar de rugă şi de-nchinăciune.
„… partea luminată din tine.” Aici e aici. Poate că lumina cea dintâi a făcut o selecţie darwinistă, neajungând la toţi. „Ca să apreciezi universul ideal oferit de artişti,…” – numai dacă poţi intra şi-apoi apercepe acest univers ce nu e dat decât Cezarului „să ai înţelepciune” (?) – ca şi cum ai căuta de la minus la plus infinit. „… trăim într-o lume a înălţării… ” (?) Dimpotrivă! Ne prăbuşim, trăim într-o altă lume – bolnavă, schilavă, schizofrenică şi pe ducă. Trăim în evul „homo hominis lupus”. Frumosul e necesar precum apeiron (la greci) – aer, apă foc pământ.
Ţine şi de foame şi de sete. Universul ideal există doar într-o accepţiune platonică.
Mi-a părut bine, Silvia, eşti inteligentă, în accepţiune nepeiorativă!
Elevat, sapienţial comentariu, Silvia. Ca simţirea să-ţi fie încântată de frumos, trebuie să iubeşti frumosul, dacă ştii să-l alegi precum neghina din grâu. Ca să ai sensibilitate, trebuie să fii om, iar dacă eşti cu adevărat om, nu ai apucături antropofagice, nu eşti lup (ca să iasă de un silogism). Ca să trăieşti bucurii spirituale trebuie mai mult să trăieşti,decât să exişti să exişti. „… partea luminată din tine.” – aici e aici. Poate că lumina cea dintăi a fcu o selecţie darwinistă, neajungând pentru toţi. Nu, cu sigurană nu, nu trăim într-o lume a înnălţări, ci într-alta, a decăderii, dezumanizării, canibalizării (iertată să-mi fie duritatea).Trăim în evul „homo homs
Univers ideal nu există decât într-o accepţiune platonică.