Primit pentru publicare: 21 iun.2015
Autor: Vasile LARCO
Publicat: 22 iun.2015

SONETE  DE  VASILE  LARCO

OAMENI  ȘI  LOCURI

În drum spre Europa ies în cale:
Păduri, livezi, coline și pâraie,
Ținuturi largi și munții de gunoaie
Postați pe câte-o-nmiresmată vale.

Iar Spațiul Schengen e un foc de paie,
N-or să mai fie semnele zonale,
Ce-s niște linii artificiale,
Greu dobândite după lungi războaie.

Egali sunt toți, născuți în pielea goală,
Au  moștenit cuvântul, roata, focul,
Apoi, trecând și prin a vieții școală

S-au separat, dar cred c-o  să dispară
Dorința de-a pleca din țară-n țară,
Căci omul unde e, sfințește locul!

BALANȚĂ  RURALĂ

Plecat e tineretul azi de-acasă,
A ruginit cotiga, dar și grapa,
Hârlețul, grebla, plugul, furca, sapa,
Demult uitată e în cui o coasă.

E-atât de greu de depășit etapa
Când mulți bătrâni nu au un blid pe masă,
Iar celor înstăriți nici că le pasă
Și-și plimbă cu-aroganță zilnic mapa.

Istoria întruna se repetă,
Averile s-adună într-o parte
Și nu neapărat la cei cu carte.

Ei mândri sunt și-o clipă nu regretă,
Spre cei săraci justificând cu fală:
Noi socotim, dar nu dăm socoteală!