Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Vasile Lefter, Robustețea sevei rădăcinilor de românească seminție

    Primit pentru publicare: 10 Oct. 2021
    © Ion Istrate, © Revista Luceafărul (www.luceafarul.net)


    Robustețea sevei rădăcinilor de românească seminție
    Prefață la cartea ,,Clepsidră. Antologie Publicistică”, Vasile Lefter,  Botoșani: Agata – 2021

    Motto:
    Habent sua fata libelli. (Dict. Latin., Cărțile își au destinul lor.)
    Gloria strămoşilor e pentru urmaşi ca o lumină; ea nu îngăduie să stea ascunse nici calităţile, nici defectele lor. (Cicero)

    Vlaga omului, atât de trebuitoare lui, depinde nu numai de starea de sănătate, ci și de însuflețirea creatoare a faptelor sale. Omul în vigoare își poate oricând depăși condiția, se poate autodepăși, astfel, pentru o estimație a puterilor sale și a însușirilor harului dobândit de la natură.

    În vremurile noastre de astăzi, când clivajele se conturează profund, ce n-ar da românul să-și recâștige vlaga, mereu afectată de efortul unor zbuciumate confruntări, care par a nu se termina. Până la capăt, românul speră, că măcar în scris, își va menține și afirma vlaga. Drumul zbuciumului în societate este unul continuu, iar românul se miră de orice, fără aș bate capul să se implice, fără să-și explice de cum au ajuns unii de-și bat joc de viața noastră, rostogolindu-se peste tradițiile, obiceiurile și regulile noastre de conviețuire consfințite prin legi fundamentale.

    După atâtea legi stufoase și inconsecvente, și incoerente, slugărnicia determină o justiție precară. Summum jus, summa injuria! În general, ploconitul e într-o starea de cvasinormalitate, o supușenie profundă, o închinăciune cu smerenie, pentru a prinde diferite poziții sus puse și, de aici, privilegii și distincții sociale. Căciulitul românului generează trădare și corupție! Nu generalizez aceasta. În istoria neamului, molima aceasta a dăunat. Am pierdut Basarabia, sub Imperiul Țarist, apoi Bolșevic. În această ipostază nefastă a neamului, când Basarabia, Bucovina, Herța sau Caliacra și încă alte ținuturi românești nu le avem, ne lipsește și speranța unei dreptăți istorice.
    Farul turnului și vizorul ușii sunt intens folosite!
    Unde și cum să lupți pentru dreptate?!
    Armata noastră, nu-i a noastră!
    Avem totuși o armată, care aparține spiritului românesc. Cultura și zestrea strămoșească sunt tranșeele noastre, de unde nu ne poate disloca nimeni. Scriitorii și poeții sunt, în primul rând, lunetiștii acestei armate spirituale.

    Vasile Lefter este unul dintre lunetiștii contemporani, pe care Dumnezeu ni l-a dăruit pentru a continua demersul marilor clasici: Eminescu[1], Alecsandri și Caragiale, pe fondul unui decepționist social-cultural al ideii pierderii idealurilor politice, sociale, literare în care credeau înaintașii. Ca romancier desăvârșit și renumit publicist, satira și ironia induce o atitudine civică tranșantă[2], gesturi care sunt generate de realitatea socială, ca rezultat al unei lupte lăuntrice explicată pe idealizarea trecutului. În ,,Mortua est” Eminescu e muncit de enigma morții; în ,,Împărat și proletar” de enigma vieții sociale, a luptelor de clasă, a revoluțiilor sociale.  (C. Dobrogeanu – Gherea).

    Din perspectiva estetică, atitudinea, desprinsă din mesajul acestui volum de publicistică, ne îndeamnă spre o deschidere culturală. Pe autorul acestei militante scrieri, trebuie să-l vedem și să-l prezentăm ca un model al ,,omului corporal și invizibil interior”, unde mobilitatea socială, prezența sa în diferite și complexe situații, fapte din sistemul relațiilor interumane, îi conferă o atitudine interioară a unui spirit liber.

    Emeritul profesor, cunoaște bine natura tuturor lucrurilor, condiție de bază de a fi eliberat de superstiție și de frica morții, și nu mai zic de frica stăpânilor. Domnia sa nu-și tulbură conștiința! O protejează prin a-și valorifica harul divin, pentru a nu deveni sluga groazei provocată de cotidian.

    Străjerul spiritual de la poalele Carpaților, Vasile Lefter, trăiește o frumoasă și mioritică viață într-o hărnicie desăvârșită, dar nu e un supus, nici să stea la coada nelegiuirilor. Așa că, și nu din când în când, descoperă rastelul și pune mâna pe sabie sau mitraliera cu lunetă, ochind cu precizie în tot ceea ce tulbură normalul social.

    Așa l-am cunoscut cu mulți ani în urmă, când la recomandarea prof. Georgică Manole, fostul elev al maestrului, a început colaborarea cu Revista Luceafărul din Botoșani.
    Revista Luceafărul, fondată în ianuarie 2009, la Botoșani, și-a găsit menirea într-un demers cultural pentru a dezmorți nervul patriotic, cinstind, prețuind și promovând valorile  noastre naționale. Și-au găsit aici loc, sub această minunată casă, scriitori și publiciști din toată țară, dar și din afara granițelor impuse de întoarcerile pe dos ale istoriei. Revista se bucură de ocrotirea minunaților oameni de cultură din Vrancea, Vasile Lefter[3], Mircea Dinutz; Iași: Ion N. Oprea, Teona Scopos, Cosmina Marcela Oltean; din Cluj: Alexandru Florin Țene, Ionuț Țene, Zenovia Zamfir și mulți membrii din conducerea Ligii Scriitorilor din România; București: Ionel Novac, Eugenia Vasile, Maria Dobrescu; Buzău: Ioan Grădinaru și regretatul Marin Ifrim; din Bistrița: Mircea Daroși și Vasile Găurean; Orăștie: Ioan Vasiu; din Timișoara: Ștefan Silva, Basarabia: Galina Martea și mulți alții, tot atât de valoriși.
    Grosso modo, revista Luceafărul, în formatul platformei online, este casă ocrotitoare pentru scriitorii și publiciștii patrioți.

    Vasile Lefter, profesor de limba Română, hispanist[4], scriitor – romancier[5] și publicist, s-a născut în 1941, în ziua nașterii lui Eminescu, la Cugeștii Vranciei[6].

    Scrierile d-sale sunt într-o permanentă actualitate, așa cum sunt operele clasicilor noștri. Articolele publicate în Revista Luceafărul, conținutul lor cu un mesaj clar de atitudine socială, se referă la zilele noastre, dar cu sustenabilitate. Și asta, pentru că Vasile Lefter își stăpânește talentul, care, modelat de o vastă experiență de viață, a descoperit și conturat, pentru sine și pentru noi, spiritul societății românești, caracteristica majoră a conștiinței sociale a nației românești. O conștiință de o diversitate în întregul ei, rar întâlnită în evoluția și istoria omenirii, unde, din partea integralității sale care provoacă și amplifică disconfortul social, se plămădește și se creează latura viabilă, ca sevă robustă menită să revigoreze și să contureze forța necesară de a corecta racilele și efectele negative asupra identității naționale, a spiritului românesc. E în acord cu ceea ce vedem astăzi că se întâmplă, mișcări sociale și politice noi apărute, o revoltă pentru a ne îndrepta pe drumul cel bun, pentru că ,,dacă libertatea o pierzi, o poți recâștiga, dar dacă identitatea dispare, pierduți suntem !”.

    În opera sa, Vasile Lefter, precum marii patrioți ai neamului, luptă cu armele specifice ale harului divin. Luptă pentru că nu suportă ceea ce vede și aude, ceea ce i se întâmplă nu numai d-sale, ci întregului de trăitori din arealul românesc.

    Pe acest fond se înscrie volumul Clepsidră. Antologie Publisitică, Botoșani: Agata, 2021, carte formată de colectivul redacțional al Revistei Luceafărul (www.luceafaul.net), având în structura ei articole publicate de autor în decursul anilor 2012 – 2021, fiecăruia specificându-se data publicării.

    Un prim capitol, Partea I. Tablete Lefteriene, conține 45 de tablete cu teme dintre cele mai diverse inspirate din cotidianul social – politic. Câte nu va desluși cititorul aici! ,,Românul are multe vorbe pentru a-și exprima indignarea. Mereu explică ceea ce nu-i convine printr-o afirmație exhaustivă: „Asta-i România!” sau ,,Asta-i țara lui Ghiță S.!”, la care, ,,Putin va zice: „Ei, și ?” (Cui i-e frică de Ghiță S.?). Necazurile zilnice sunt evidente și multe provin din ,,conflictul ancestral între conaţionali pentru o felie de invidie”, unde ,,calea diabolică de acoperire a propriilor matrapazlâcuri este acuzarea duşmanului de plagiat.”. (Turnăm, turnăm, turnăm!). Sunt în vizor ,,cu atenţie şi îngrijorare iniţiativele de excepţie ale guvernanţilor care repede vin şi pleacă de la putere,” lăsându-ne ,,iluminările” patriotice ale unor bipezi puşi pe distrugerea identităţii noastre ca popor.”. (Atac la baionetă pentru eliminarea limbii latine din planurile de învăţământ). În tableta Eminescu să ne judece!, ni se amintește că ,,Eminescu a fost şi rămâne contemporanul nostru. Zicerile sale reflexive se potrivesc mănuşă cotidianului.”. ,,În Timpul din 31 august 1878: „Poporul a pierdut de mult încrederea că lucrurile se pot schimba în bine şi, cu acel fatalism al naţiilor nefericite duce nepăsător greul unei vieţi fără bucurie şi fără tihnă”./ ,,Chiar dacă mai marii zilei au declarat, în şfârşit, ziua naşterii lui Mihai Eminescu – Ziua Culturii Naţionale, încă suntem în faţa „formelor fără fond”. Până la valorificarea tezaurului eminescian, mai e cale lungă, ca şi până “La steaua care-a răsărit…”. Interesante sunt tabletele care se referă la lozincile politicienilor, care sunt demagogice și ascund interese obscure: ,,Sloganul electoral lansat de preşedintele Klaus Iohannis, „punct şi de la capăt”, difuzat pe celebrul facebook, este neproductiv…”. Mai în toate tabletele vom găsi mesaje și atitudine de luat în seamă, sugerate de titlul: Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac! Tăvălugul, Guvernul din umbră, la umbră, Şoaptele Cotrocenilor, Cerșetoria: import-export, Strigătul generației tinere, Țâfnoșii din Carpați, Doamne, ce frumos e la şcoală!, Bubulina-gospodina, Președintele și Sisif, Bălăcărie, Moțăiala, Doi boi și doi viței, Efimița și Leonida nu votează duminică!, Moftangii și moftangioaice etc.

    În Partea a II-a. Recenzii, sunt opinii, comentarii, cronici despre cărți, reviste, și personalități marcante ale vieții culturale românești: „Scara viselor”, „Inelul cu ametist”,  Toni Hulubei Macovei; „Mărgelele copilăriei” , Simina Lazăr; „În oglindă”, Ionel Mony Constantin; „Vrancea pe diagonală”, Dan Nechita; „Nu știu când și unde”, Lucreția Andronic; „File din duminica orbului”, Dumitru Țiganiuc; Corneliu Filip; Georgică Manole; ,,Pro Saeculum”, ,,Însemnări ieșene”, ,,Vrancea literară”, ,,Revista Noastră” și alte importante, interesante și necesare articole.

    Partea a III-a. Proză cuprinde ,,Bărbosul din livada cu nuci”, ,,Cu Izoleta… la plimbare”, ,,Cârnați de Pleșcoi cu făină de păpușoi  numai pe bitcoini!”, ,,Mimica din Poieni nu a mai intrat în Guiness World Records”, ,,Metamorfoza (Poveste posibilă)”, ,,Se cunună robul lui Dumnezeu…” și ,,Cutia de pudră”.

    Partea a IV-a. Eseuri. Eseul ca specie literară erudită este arcuit cu iscusință de către emeritul profesor de Limba Română și specialist în hispanistică, capitolul cuprinzând teme care se bazează pe o viziune complexă asupra vieții. Această abordare reușită de a combina și a asocia într-un tot mai multe fenomene/ tendințe socio-politice, fapte și stări de lucruri, toate într-o strânsă conexiune și într-o manieră elegantă, conturează caracteristica unui stil elevat. Un stil rafinat, cu o certă finalitate spre a oferi soluții și nu reguli impuse sau dogmatizate. Aici, autorul ne prezintă plastic viziunea sa despre lume, îndrăznind să definească diferite dispoziții firești (…Evaluăm, dar nu evoluăm!), dar și îndemn spre a spera că, odată și odată, va fi bine și, deci, să avem răbdare să ,,Dăm din cap ca să ne răcorim gândul care doare. Așa e soarta boului, / Vițel adult, / La poarta noului / să stea nițel mai mult./ Făcând haz de necaz, românul se tânguiește resemnat în spirit străvechi: „Vai de suflețelul nostru, / care/ când să fie mare, / Ni se cocoșă ca prostul, / Proștilor dând ascultare!”. Titlul fiecărui eseu, inspirată creație, ne spune de la sine despre valoarea fondului literar-artistic: ,,Mă doare gândul, domnule Nimeni!”, ,,Unde fugim din…clasă? Răspuns unic: Acasă!”, ,,Botnița de partid”, ,,Focșaniul nu e orașul Micii Uniri. E orașul Unirii dintâi. Elita uniristă din Focșaniul Unirii,  autori Dan Nichita și Silvia Vrînceanu”, ,,Nu uitați să conjugați verbul „a citi” la prezent”, ,,Fiesta Nacional de Espanya”, ,,Stricătorii de limbă”, ,,Lecție de patriotism pe Acropole”, ,,Visul de speranţă al românilor: Mihai Eminescu”, ,,Copii fără copilărie” etc.

    În ultimul capitol, Partea a V-a. Pentru cei ce-au fost cândva, un gest de respect și cinstire, în care, cu pietate, autorul ne amintește despre Prof. Dr. Constantin Bușe, scriitorul Mircea Dinutz și Prof. Dr. Dumitru Dorobăț, personalități, intelectuali de vază ai neamului românesc.

    Cartea se încheie cu o postfață, Perspectivism, sub semnătura regretatului Mircea Dinutz, Petre Butuc, Ion Grigore Cherciu, Corneliu Condurache, Georgică Manole și Elizia Lefter.
    Indexul, degetul arătător spre nume de personalități, conferă lucrării de față o valoare importantă din perspectiva cercetărilor istoriei culturii.

    Cartea, făurită cu migală și răbdare, însumează rezultatul unei trude de ani de zile și se constituie ca o zestre literară, pentru că nu este o operă numai pentru prezent, ci este, în același timp, o parte din ancorajul identității culturale, ca un mijloc de afirmare a conștiinței sociale şi a identităţii noastre. Această măreață şi nobilă misiune nu poate să revină decât unui om, care o viaţă întreagă, la catedră, în comunitatea în care a trăit și trăiește, a fost în preajma faptelor, a bucuriilor și a necazurilor celor din jur. Nimic nu a lăsat să se piardă! ,,Scrisul înseamnă memorie. Naţiile fără memorie sunt damnate să iasă din istorie[7].

    Deci, iată că antologia publicistică CLEPSIDRĂ nu este doar un mod de a satisface nevoia de delectare prin lectură, ci și un mijloc de informare şi documentare, ceea ce dă cărți o importanță majoră despre istoria literaturii.
    Cu această carte, Vasile Lefter dovedește comprehensibilitatea profilului unui romancier și publicist autentic.

    Pentru colectivul redacțional al revistei și pentru mine a fost o onoare să colaborez pentru înălțarea Luceafărului și să prefațez această operă a emeriților profesori vrânceni, Elizia și Vasile Lefter.

    Bibliografie:
    1.Istrate, Ion. Donquijotismul din visul lui Vasile Lefter într-un roman psiho-social, ”Doi metri sub pământ”, Revista Luceafărul, Botoșani: www.luceafarul.net, 14.05.2020;
    2.Lefter, Vasile. Reflecții, Neghină și Pălămidă. Focșani: Andrew, 2006;
    3.Lefter, Vasile. Cugești. Arc peste vremuri și timp. Focșani: Andrew, 2008;
    4.Lefter, Vasile. Cu ochi în patru. Focșani: Atec, 2014;
    5.Lefter, Vasile. Frica vine din adâncuri. Focșani: Atec, 2019;
    6.Lefter, Vasile. Doi metri sub pământ (roman foileton). Botoșani: Arena Cărții, 2020;
    7.Lefter, Vasile. Glasul din adânc. Năluca (roman). Botoșani: Agata, 2021;
    8.Lefter, Vasile. Clepsidră (Antologie Publicistică). Botoșani: Agata, 2021;
    9.Manole, Georgică. Zece întrebări pentru Vasile Lefter, Revista Luceafărul, Botoșani: www.luceafarul.net, 15.09.201;
    10.Răduța, Toader. ,,Cronică la romanul Frica vine din adâncuri”. Focșani: Ziarul de Vrancea,
    17.01.2020.


      Note:
    [1] Lefter, Vasile: ,,De-a lungul anilor s-au spus de toate. Şi bune şi rele! Suntem însă departe de ziua în care Eminescu ne va fi simbol naţional şi universal. Profunzimea scrisului său confirmă reflecţia înaintaşului Grigore Alaxandrescu: Ne-ndoim dac-aşa oameni întru adevăr au stat. Lui Eminescu din programele şcolare eu i-am consacrat întotdeauna ore fără aprobarea nimănui. Uneori am predat un trimestru întreg doar Eminescu şi nu m-au dat afară din învăţământ comuniştii.” (cit. Bibliogr.)
    [2] Lefter, Vasile: ,,Cred că civismul trebuie strigat de când comunicarea prin presa tipărită a scăzut şi vocile civice răzbat mai greu. Tabletele mele publicate în ziarul « Milcovul » ani de-a rândul deveniseră seismograf civic Erau aşteptate şi se făceau pronosticuri privind următoarea înţepătură, încercând să descopere un eventual concitadin vizat alegoric. “Fiziologiile”, pamfletele din “Eu, cetateanul” sau acidul din “Unde dai si unde crapă” stricau vinerea multor cetăţeni “onorabili”. Până la urmă ziarul a renunţat să mai publice astfel de zacherline. S-a stins de tot. Şi tu, Georgică Manole, strigi. Te cenzurează însă ceva interior, parcă o frică de un pericol necunoscut. Cineva trebuie să fie trâmbiţa de alarmă! Pătimirea cântată de Goga e la doi paşi de noi. Să nu renunţi!” (cit. Bibliogr.)
    [3] Profesorul Vasile Lefter, la vreme de nevoie, a propus variante de lucru și a venit cu fapte contributive pentru menținerea costurilor de mentenanță a logisticii revistei Luceafărul (www.luceafarul.net).
    [4] ,,Profesorului focşănean i se datorează întroducerea în instituţiile de învăţământ a studiului limbii spaniole, ca disciplină opţională.” (https://adevarul.ro/locale/focsani/focsani-vasile-lefter-magister-varsta-/index.html, 18.12.2009
    [5]Răduța, Toader. ,, Creație de maturitate a distinsului profesor Vasile Lefter, “Frica vine din adâncuri”, este dovada trecerii la un alt gen de exprimare literară. Ziaristul profesionist, cu atitudine de cetățean implicat fără rezerve, mereu cu ochii în patru, dar și cu certe calități de scriitor ne-a apropiat de nuvelistica prin… cutia de pudră, sentimentală până la lacrimi./ Cu ultima publicație scriitorul intră în rândul romancierilor, făcând dovada acumulării unei experiențe de viață ce merită și trebuia împărtășită iubitorilor de gen. El creează un roman de analiză psihologică, cu implicații autobiografice. (https://www.ziaruldevrancea.ro//special/educatie/cronica-noua-la-romanul-frica-al-profesorului-vasile-lefter-semnata-de-toader-raduta-poetvrancean-fost-elev-al-liceului-din-vidra. ,,Cronica noua la romanul Frica din adâncuri”, 17.01.2020.)
    [6] Lefter, Vasile. ,,Vrancea istorică e un reper de moralitate şi curăţenie românească. Este un ţinut cu oameni neînfricaţi, dintr-o bucata, duşmani ai imposturii şi laşităţii.”. Revista Luceafărul, 15.09.2011 (https://luceafarul.net/zece-intrebari-pentru-vasile-lefter)
    [7] Vasile Andru, Mistici din Carpați

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5