Autor: Ionuț ȚENE

Trecerea la cele veșnice în aceste zile a poetului Vasile Tărâțeanu mi-a zdrobit inima. Vasile Tărâțeanu, poet și jurnalist, a încetat din viață la vârsta de 76 ani (27 septembrie 1945 – 8 august 2022). Poetul a fost unul dintre cei mai activi și inimoși conducători ai comunității românești din Ucraina. Născut pe 27 septembrie 1945 în satul Sinăuții de Jos, raionul Hliboca, Regiunea Cernăuți din nordul Bucovinei furat de URSS și succesoarea sa secundă, Ucraina, Vasile Tărâțeanu avea la activ multe distincții primite cu diferite ocazii festive, după o operă poetică și activitate culturală impresionantă. În 2019, poetul primise titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Iași. În anul 1972 a absolvit cursurile Facultății de Litere de la Universitatea din Cernăuți. În 1989, alături de alți scriitori români din Cernăuți, a fondat Societatea pentru Cultură Română „Mihai Eminescu”. A fost coordonator al Fundației Culturale „Casa Limbii Române” din Cernăuți, redactor-șef al ziarelor „Plai românesc”, „Arcașul”, „Neamul românesc”. Puțini români cunosc lupta acestui scriitor român din Bucovina de nord răpită de URSS, în urma odiosului Pact Ribbentrop-Molotov din 1939. Frumosul Cernăuți, cu satele românești dimprejur și Codrii Cosminului au fost făcute cadou de Stalin Republicii Socialiste Sovietice Ucraina. Vasile Tărâțeanu a fost un scriitor român curajos, care nu s-a speriat nici de KGB-ul sovietic și nici de urmașul acestuia, SBU. A urmărit cu pasiune și încăpățânare să promoveze limba, istoria, tradiția și cultura română într-o Ucraină post-sovietică, care a călcat în picioare toate drepturile românilor și a minorităților naționale, deși liderii de la Kiev, în cel mai ipocrit mod susțineau că doresc să fie europeni și să intre în UE. S-au închis școlile în limba română și preoților le-a fost interzis să slujească în limba română în biserici, dar Vasile Tărâțeanu a vorbit și a creat în cea mai frumoasă limbă românească din regiunea Cernăuți. De tânăr s-a bătut pentru limba, cultura, istoria și tradiția românilor din acest teritoriu furat de sovietici. Puțină lume știe, că MAE și, mai ales, SIE, preocupate se pare de sinecuri sau pensii speciale, nu au mișcat un deget, nu au făcut un protest atunci când mulți intelectuali români din Ardeal mergeau spre Cernăuți la Vasile Tărâțeanu să-i ducă cărți, diplome sau o vorbă caldă românească și poliția de fronieră ucraineană îi opreau la vamă, le dădeau ordine de persona non grata. Intelectualii români erau umiliți de poliția de frontieră în vămile ucrainene pentru că duceau cărți românești în Bucovina de nord și Maramureșul istoric. Dacă unul dintre intelectualii români avea norocul să treacă de vamă era imediat oprit de poliția rutieră, care le făceau șicane: ba, că aveau viteză, că nu aveau actele în regulă, ba, că au făcut o depășire forțată. Mi s-au plâns intelectuali români, și eu cunosc bine cazurile pentru că am trecut printr-o situație oarecum similară, când poliția ucraineană pur și simplu arunca cărțile cu Eminescu afară din portbagajul mașinii. Cu lacrimi în ochi, intelectuali români se puneau în genunchi ca să ia cărțile cu poezii ale lui Eminescu de pe jos. MAE știe foarte bine aceste abuzuri de ani de zile ale poliției ucrainene, vameșilor și agenților, dar nu au mișcat un deget ca să apere interesele și onoarea cetățenilor români umiliți când mergeau la frații lor din Bucovina de nord. Bogdan Aurescu, trecătorul ministru de externe vine cu ipocrizie acum să plângă la trecerea la cele veșnice a poetului din Bucovina de nord, Vasile Tărâțeanu, dar nu a făcut nimic pentru apărarea drepturilor românilor și a scriitorilor noștri din Bucovina de nord.

Vasile Tărâțeanu a știut bine în ce țară trăit și și-a dus crucea cu demnitate. A murit ca român. Dar, iată ce scria poetul într-un interviu din 2013. Este profetic și edificator: ”Au venit portocalii (democrații pro-europeni nota red.), dar ei sunt ultranaţionaliştii de ieri, care ne-au împiedicat să ridică Monumentul lui Ştefan cel Mare, acolo, în Nordul Bucovinei, ne-au împiedicat să celebrăm cei 500 de ani de la bătălia din Codri Cosminului, aflaţi acolo, la noi, şi unde Ştefan s-a acoperit de glorie. Nu ne-au permis pe motiv că Ştefan cel Mare a fost călăul Pocuţiei, că a fost ocupantul Bucovinei, nu stăpânul, domnitorul acestui ţinut, cel care l-a apărat cu spada şi crucea. Românul, cel care a vrut să facă România Mare pe teritoriul ucrainean este ocupantul. Nu vorbesc de luscenko, acesta e un om european, cu gânduri europene, dar cei care au fost în echipa lui, foarte mulţi din echipa lui, care s-au ridicat deasupra valului să dispună şi care n-au reuşit să se afirme niciodată. Şi nu s-au putut afirma nu pentru că ar fi fost împiedicaţi de cineva, ci pentru că n-au putut face faţă, pentru că îţi trebuie o anumită inteligenţă, o anumită capacitate, o anumită pregătire, cunoştinţe profunde în domenii diferite. De care unii dintre ei duc lipsă. Sunt şi unii cu deschidere europeană, dar sunt şi unii de parcă au ieşit din feudalism. Parcă au trăit în pustiul Gobi, căci ei vorbesc şi acum de ocupanţii români. Dacă vorbesc de Europa şi de orientarea Ucrainei spre Europa, putem noi vorbi despre ocupanţii români ai Bucovinei?” Vasile Tărâțeanu în 2013 nu-și făcea nicio iluzie despre ”europenismul” noii puteri de la Kiev. ”Putem vorbi noi acum despre faptul că Eminescu a vrut să facă România Mare acolo şi este un renegat ucrainean? Putem să-i acceptăm pe acei oameni care au fost împotriva ridicării Monumentului lui Eminescu la Cernăuţi? Puteam eu să fiu alături sau să fac corp comun cu ei, din moment ce ei ne împiedică să avem un colectiv artistic românesc la Filarmonica din Cernăuţi sau să fiu lângă cei care ne împiedică să revenim la zecile de denumiri ale localităţilor noastre? Noi suntem cu cei pe aceeaşi poziţie numai cu discuţia orientării europene a Ucrainei. Pe alte probleme nu mă pot situa alături de ei, odată ce ei atacă tot ce este românesc în nordul Bucovinei, în nordul Basarabiei şi ţinutul Herţei. Ei, care contestă drepturile noastre istorice şi culturale asupra acestor ţinuturi, nu pot sta cu mine de aceeaşi parte a baricadei. Ucraina poate că va intra în Europa – dă, Doamne, să intre – dar nu ştiu dacă va putea intra cu o asemenea mentalitate a unei mari majorităţi a populaţiei, căci naţionalismul ucrainean a dus la limita lui maximă, nu vreau să spun fascistă, pe alocuri, căci şi în presa noastră de acolo, România este declarată ca cea mai neprietenoasă ţară a Ucrainei. Apar în presă şi acum articole prin care România este condamnată pentru faptul că acordă dublă cetăţenie foştilor ei cetăţeni sau urmaşilor acestora, cărora li s-a luat cetăţenia în mod brutal, prin Diktat. România este atacată pentru că cere să se facă dreptate în legătură cu canalul Bâstroie, cu platoul continental al Mării Negre şi cu Insula Şerpilor. Vă daţi seama care este mentalitatea acestor formaţiuni politice, dacă unele partide mai au şi unităţi paramilitare? Vă daţi seama că în situaţie se află Ucraina şi trebuie să lucreze mult în direcţia europenizării ei. Minoritatea românească din Ucraina doreşte ca statul, ai cărui cetăţeni suntem, să intre şi în NATO şi UE, pentru că acolo noi ne-am putea întâlni cu patria noastră istorică, şi astfel ne-am putea păstra valorile noastre culturale. Nu europenizarea culturii. Cultura trebuie să rămână naţională. Eminescu e Eminescu numai dacă este român. El trebuie însă tradus în toate limbile şi e bine că s-a tradus, pentru că astfel se vede specificul nostru, frumuseţea noastră culturală, a sufletului şi a tradiţiilor poporului nostru. Istoria noastră e mare şi ea nu poate fi neglijată. Noi trebuie să luăm din Europa noi tehnologii, cultura muncii, a punctualităţii şi corectitudinii. Să ne eliberăm de balcanismul nostru, de lălăiala noastră. Eu cred că avem şi ce da europenilor care s-au cam golit pe dinăuntru. Ei n-au bogăţia spirituală pe care o avem noi. Şi nu au aceste sentimente calde, frumoase, pe care le au românii faţă de toţi veniţii, această capacitate de a-l primi pe om, de a-i pune în faţă tot ce ai mai bun în casă, de a-l pofti la masă. Europa s-a înstrăinat, s-a închis faţă de ceilalţi.” Acesta a fost și astfel a gândit poetul Vasile Tărâțeanu, un român și patriot autentic, care a ținut sus steagul democrației și libertății românești în Bucovina de nord furată de Stalin și dată cadou sovieticilor de la Kiev. Vasile Tărâțeanu nu și-a uitat istoria și a știut bine că ce-i românesc nu piere în regiunea Cernăuți. Drum lin în ceruri poete, alături de Ștefan cel Mare și Mihai Eminescu, pe care i-a iubit până la moarte!

Ionuț Țene