“Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârşesc pe hârtie.” (Octavian Goga)

Veşnicia de la ţară…
Colaj de parodii-pamflet, prozopoem satiric patrulater cu accente din literatura clasică, pe teme din viaţa satului natal ascuns printre şesurile nordului ţării…

Motto :
…Sat… Câmp… Şcoală… Şi alegeri. Derulate cu încetul.
Case. Curţi. Şi lighioane. Galiţe nesăturate.
Pretutindeni. La tot pasul. Umbre de eternitate.
De nedespărţit. La ţară. Veşnicia şi Poetul.
D..M. Gaftoneanu, Botoşani, iulie 2012

Satul meu. Cu nume unic…
“…Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.” (L. Blaga – Sufletul satului)

…Satul meu. Cu nume unic. Amintit de vechi hrisoave.
Undeva, pierdut pe hartă. Printre ţarine de norduri.
Punctul zero de plecare. Matca primelor acorduri.
Primele subţiri, stridente. Mai apoi, adânci şi grave.

…Locul sacru, mic Edenul. Prima rază de lumină.
Soarele. Stăpânul zilei. Şi al formelor de viaţă.
Bun maestru, fără seamăn. Al schimbărilor la faţă.
Un tiran feroce, vara. Iarna, aşteptat să vină.

…Cercetând cu stăruinţă, i-am găsit cu greu izvorul
În trecutele istorii, cu parfum de poezie…
Douăzeci de veacuri scurse, pe aproape, să tot fie,
De pe vremea când, în lume, a venit Mântuitorul.

…Veacuri? Trei. Şi trei decenii. De când dovedim cu acte,
Un traseu-biografie. Mărturii ereditare.
De la paşnice relicve la vestigii funerare.
Urme sunt. Unelte, vase. Reverii şi artefacte.

…Ca origine? Răzeşii. Moldoveni de altădată.
Oameni liberi. Şi statornici. Erau strâns legaţi de glie.
Des chemaţi la oastea ţării. Reazeme pentru domnie.
Casa, neamul şi credinţa. O triadă nepătată.

…Domnul ţării. Iancu-Sasu. Îl ştiam doar după tată!
Fiu din flori lui Petru Rareş. (Nelegitim. Şi el… oare?)
Bun nepot lui Ştefan-Vodă. Cel ades numit “cel Mare”.
Ne-a lăsat o lege clară. Azi, aproape… neschimbată!

…Numeri rar, fără greşeală. (Ca să fie… totul, bine!)
Dobitoacele cu coarne. (Fără «şarm» de… stârpitură!)
Cea cu zece e… tributul! Va pleca din bătătură!
Carte multă? Nu e cazul! Ca să înţelegi cum vine…
……………………………………………………………
…Era noastră cea modernă. Expediţii printre stele.
Mai recent cu “Mir”, “Atlantis”. Ieri, “Soiuz” şi cu “Apollo”.
Satul nostru? Cam acelaşi. Case noi, pe ici pe colo.
Mobilate. Stau. La cheie! Câţi vor locui în ele?

…Drumul mare. Principalul. Asfaltat? A fost odată.
Vei plăti un preţ. Cam mare. Dacă vrei să stai la stradă…
Nori de praf. Întreaga vară. Peste casă şi ogradă.
Trepidaţii. Zgomot mare. Viaţă aspră. Zbuciumată.

…Linia ferată. Trenul. Şi pădurea. Se tot taie.
…“Şarpele”. Cu bifurcaţii. E Siretul. Nu departe.
…Rai. Alocuri. Nu lipseşte… nici deşertul de pe Marte!
…Vie. Pomi. Răsaduri. Straturi. Rădăcini. Coceni şi paie.

…Ritual. Etern. Chemare. La sfârşit de săptămână.
Tica-taca. Bate toaca. Dangăte adânci de clopot.
…În galop. Sălbatici. Goană. Cai. Copite. Hamuri. Tropot.
Care. Vite. Se mai poartă! Încă sunt la îndemână!

…Poţi să cauţi. Tot degeaba. Din străbuni şi… străbunici.
Oameni mari… Născuţi acolo? Sincer, chiar nu ştiu niciunul.
Nu găseşti, să tragi cu puşca… Nici cu praştia sau tunul!
…Or fi fost la alţii, poate. Cei născuţi la noi sunt mici!

…“O veşnicie a existat înainte de noi, iar alta va exista după noi. Dar nouă ni se pare că rămâne mai mult după noi şi că cea trecută a fost mai puţină.”(D. Demircian)

Câmpul. Muncă fără capăt…
…“Munca este negaţia eternităţii.”(Emil Cioran)

…Uliţe. Nenumărate. Fără număr şi adrese.
Cu ferestre înfundate…Case goale. Tot mai dese.
Vocea mamei. Două vorbe: «Haideţi sus! Plecăm la treabă!»
…Deşteptare. Moţăială. La ce bun atâta grabă?

…În răcoarea dimineţii. Cam pe la crăpatul zilei.
Câteva scântei fugare. Jerbe. Zumzetul tocilei.
Sticle şi găleţi cu apă… Şube vechi. De molii roase.
…O secure. Este prima… Arme-seceri, sape, coase…

…Rari, puţini sunt trecătorii. Satul? Gol pe jumătate.
Cu duiumul. Cârduri, păsări. Boabe mici împrăştiate.
Triluri. Ciocârlii. Văzduhul. Stoluri mici de rândunele.
…Nelipsitele stăncuţe. Mierle, grauri, turturele.

…Drumul lung. Se trece apa. Nici măcar nu e adâncă.
”Peştele? În zori şi seara. La amiază nu mănâncă.”
Mai la deal. Pe mal. O umbră. Pelerina. Adăpost.
…Undiţa. O arătare. Lungă cât o zi de post.

…Un bătrân. Uscat la faţă. Gesturi largi. E plin de sine.
«Pleacă mulţi. În lumea largă. Poate le va fi mai bine.
Tineri şi bătrâni, de-a valma. Cei mai mulţi se duc afară.
…Dacă s-au închis atâtea… La ce bun să stai în ţară?

…Pensia? De lux. Vreo “şapte”. Iar întârzie să vină.
“Nouăzeci” îi duc în spate. Am lucrat demult la mină.
Galerii… Perforatorul. Zece ani de subterană.
…A făcut ravagii gheaţa. După secetă şi mană.»

…Trunchiuri. “Mâlituri”. Grămadă. Le aduce viitura.
Digul. Ruinat. Se duce. Creşte, an de an, spărtura…
Înnegrite. Piramide…”Îmi prind bine. Mai la iarnă.“
…Vadul. Cotul. Liziera. Am ajuns. Suntem în „ţarnă“.

…Vorbe grele. De sudalmă. Sau un fluierat alene.
Rânduri de porumb “curate”. Fire şiruri indiene.
Ape curg. Ce năduşeală! Trudă multă. Cât încape!
…Pălămide, pir şi volburi. Se fac mici, cu gând să scape.

…Vor prăşi. Cât pot. Din restul… Un nutreţ. O “masă verde”.
Ciclul vieţii. Şi al morţii. Prea puţine se vor pierde.
Flutură în vânt mohorul. E cât casa “buruianul”.
…S-a pierdut din nou o luptă. Totul se reia la anul!

…Sânziene. Romaniţă… Flori de câmp. Nenumărate.
Umbre trec înot. În fugă. Cu urechile pe spate.
Chiote prelungi departe… Iepuraşi… Ce veselie!
…Pescăruşi. Cârstei. Becaţe. Vrăbii… Una peste mie!

…Ziua în amiaza mare. Cornul lunii. Mai apare.
Cer albastru. Cât cuprinde. Doi-trei nori se pierd în zare.
Slabă. De abia adie. Briza râului în luncă.
…Arde soarele de vară… “Ce să-i faci? Aşa-i la muncă!”
……………………………………………………….

…Ştiu cum e să stai la ţară. Pentru unii, este bine.
Pentru alţii… cine ştie? Chiar mă întrebaţi pe mine?
Ferme, vile şi plantaţii? Trai cu lapte şi cu miere?
…Pasărea visează multe… Le visează, apoi piere !

…“Ador munca. Pot să mă uit ceasuri întregi la un om care lucrează.” (Jerome Klapka Jerome)

Şcoala. Câtă se mai face……«Nu spune niciodată „nu se poate”, ci începe cu „să vedem”».(Nicolae Iorga)

…Nou-nouţă, zugrăveala. Începutului de an.
Holul şcolii, cu tablouri. Treptele interioare.
Duşumeaua lustruită. Ceas pendulă cu cadran.
…Cancelaria… refugiul cataloagelor şcolare!

…Săli curate, spaţioase. Pe ici-colo, un portret.
Sobe mari din teracotă. Cu “brichete” şi talaş.
Termopane. Club. Centrală. ”TeVe”. Cablu internet.
…Prin ferestre vezi departe…Bahna, gârla, un imaş…

…Dascălii? Din sat, e unul. Restul vin de la oraş.
Mai mereu sunt puşi pe fugă. Îşi socot cu grijă timpul.
Zilnic, urmăresc cu teamă microbuzul buclucaş.
…An de an se schimbă alţii… Nu e raiul, nici… Olimpul!

…Tot pe drum. Mai toată viaţa. Curse zilnice. Navete.
Ce familie, ce casă? Nu mai este timp de ele!
Vai de ei, pantofi, sandale, tălpi, pingele şi barete!
…S-au promis. Nu se acordă. Sporuri de condiţii grele.

“…Patru zile de… concediu. Mâine este sărbătoare.
Vineri… o sărim, e liber! Week-end-ul…să ne tihnească!
Săptămâna viitoare. Vom avea recuperare.
…Mai vedem noi cum rămâne. Chestiune de onoare!”

…Gândul la vacanţa mare. Chipuri de copii. Senine.
Teme, note, medii, teze. Se perindă cu toptanul.
Îi privesc şi mă amuză. Parcă mă revăd pe mine.
…Când le vine chef de ore, gata, se încheie anul!

…Cei mai mari sunt «avansaţii». Iar bobocii sunt «recruţii»
Să fii scos la «ascultare»? Pentru cei mai mulţi, supliciu!
Tabla clasei. «Eşafodul». Public loc de «execuţii».
…Visuri de elev-problemă. Să treci clasa din oficiu!

…Dacă se tot duc cei tineri…Rari de tot. Puţini copii.
Precum gâştele prin apă. Şcoală cam sumar făcută.
Am tot auzit prin ţară. Sate ce rămân pustii.
…Când eram elev, trei sute. Astăzi, undeva sub sută.

…Vremea mea…O altă lume. Diferit era tiparul.
Ochi. Urechi. La lecţii. Ţintă. Nimeni nu mişca în front.
Unu-doi. Luat la palmă. Rigla lungă sau penarul.
…(Un extras din moda veche cu… concepţii mastodont!)

…Nasturi din metal. Şi bile. Zmeul înălţat în pripă.
De-a… ascunselea! Sau… “bâza” (!). “Lapte gros”. “Aeroplane”.
Tuşe de careu. Neclare. Minge, porţi, teren, echipă.
…Curse de formula unu. Nesfârşitele hârjoane.

…Doar atâtea. Patru clase. Mai sunt cei de grădiniţă.
Îmi aduc cu drag aminte când eram de vârsta lor…
O trăistuţă. Trei caiete. Călimară. Toc. Peniţă.
…Să mai fiu elev o dată… Uneori îmi este dor…
……………………………………………………………

…Să opreşti copilăria. Cine, asta nu-şi doreşte ?
Când şi unde ţi se duce ? Niciodată n-o să ştii…
Va rămâne numai gândul. Umbra ce te urmăreşte…
…Cât ne mai trăiesc părinţii, mai suntem un pic copii…

…“Adevărata ignoranţă nu este absenţa cunoaşterii, ci refuzul de a o dobândi.”(Karl Raimund Popper)

La alegeri. Turnul Babel…
…“Adevărul aşteaptă. Numai minciuna e grăbită”. (Alexandru Vlahuţă)

…A sosit o…circulară. Secretara. Către lume:
«Am o veste… minunată! Să o afle tot norodul!
Nu voi spune vorbe multe. Nu am timp sau chef de glume.
S-a mai încheiat un ciclu. Astăzi îi cântăm prohodul!

Vorbă de la primărie… (Rugăminte şi poruncă!)
…Mâine, dis-de-dimineaţă, veţi veni cu mic şi mare…
(Vă doriţi să fie bine?… De ce nu, locuri de muncă?)
Niciun om să nu lipsească, este ziua de votare!

Vrem să dăm un bun exemplu, către toţi şi toate, ţării,
Cetăţeni şi cetăţene, tineri, tinere, bătrâne,
(Am uitat aici… bătrânii! Victime… versificării!)
Vă aştept cu drag. Primarul. Cel ce e… şi va rămâne!»

…«Praf» , «azot» şi «ierbicide». Chiar şi «slujbe gratuite».
Scris cu litere cât şchioapa. Un anunţ. Se dau «subvenţii».
«Socialul» şi «sămânţa». Se «fac» drumuri pietruite…
(…Când primeşti ceva degeaba, mai faci mofturi şi pretenţii?)

…Mers pe sârmă şi grătare. Tombole cu mai de toate.
Loc de veci. La cei în vârstă. Loc de casă. La cei tineri.
Liste, nervi şi îmbulzeală. Bun prilej de dat din coate.
Zilnic, toată săptămâna. (Luni şi miercuri… Până vineri!)

…”Circ”. “Dresură”. “Lei în cuşcă“. (Pregătiri electorale.)
Îi priveşti atent sub lupă? Un acvariu cu… “ţipari”.
Surzi şi orbi la cel de lângă, îţi întind o mână moale.
Lunecoşi sau dimpotrivă, cu lipici la vorbe mari.

…„Lipitorii”. Grupuri-grupuri. Cei care lipesc afişe.
„Ne aşteaptă vremuri bune. Veţi vedea după alegeri.
Miere de albine, gratis. Şi… dulceaţă de agrişe.”
Curg promisiuni pe bandă. În colecţii şi culegeri.

…Noapte albă. Cu emoţii. Urnele. Desigilate.
Saci cu voturi. Număratul. Estimări preliminare.
Gânduri negre. Nu dau pace. Mai adesea, confirmate.
Bucurie sau iluzii. Festivism sau supărare.

…De a doua zi, alesul, la cravată şi costum…
Calm, cu zâmbetul pe buze…şi privirea în pământ,
Ne traduce “strofa patru”. Eu încerc să o rezum.
“Cum ne-am înţeles, rămâne! Ne vom ţine de cuvânt.

…Praf… în ochi! Azot… din aer! Ierbicidele… plivitul!
Slujbele…la şase seara! Vreţi subvenţii?… Bani? Halal!
Când vor fi, vom da, desigur…Cam la fel şi pietruitul!
Socialul, pe terasă…Cu sămânţă … de scandal!”

…Nu ştiu asta cum se face, dar îşi schimbă numai faţa…
Că nu fac ce spun e una. Că nu spun ce fac e alta.
Dus de nas am fost o dată!… Alţii sunt mai toată viaţa!
De creduli nu ducem lipsă. Peşte gârlă are balta!

…Artificii ? Pentru unii. Cei de jos? Amar şi jale.
Vorbe mari au uns la suflet… ţărişoara şi poporul!
Basta cu “electorala”! La bilanţ. Sfârşit de cale.
Bani şi timp. Pierduţi. Pe copcă. Iarăşi a învins… umorul!

…“Niciodată nu se minte mai mult ca în timpul alegerilor, a războiului şi după vânătoare.”
(Otto von Bismarck)