Satul Ionăşeni din comuna Truşeşti, judeţul Botoşani adăposteşte pe teritoriul său trei lăcaşuri de cult: biserica din livadă (de la curte), biserica din deal (din cimitir) şi biserica din centru (mare); până în anul 1959, şi Mănăstirea Cozancea (astăzi, trecută la comuna Suliţa) a aparţinut satului.

Prima biserică are hramul Sfântul Mare Mucenic Dimitrie şi a fost la origine schit de călugări sihaştri, construit de boierul Ionaşcu Balş şi sfinţit la 20 februarie 1684. Biserica este de tip vechi, păstrându-şi forma trapezoidală iniţială, cu pronaos, naos dreptunghiular şi altar poligonal, dar fără pridvor, turn şi clopotniţă. Fundaţia este realizată din zidărie de piatră naturală, pereţii sunt făcuţi din bârne de stejar, iar acoperişul este înalt, având şarpanta din lemn şi streşinile mult ieşite din planul construcţiei. În anul 1726, au fost făcute primele reparaţii ale schitului, care a fiinţat până în anul 1732, când stolnicul Vasile Balş, proprietarul satului, a ridicat, la 4 km vest de sat, Schitul Cozancea, unde i-a mutat pe călugări, în timp ce Schitul Ionăşeni a rămas biserică parohială pentru cei circa 70 de locuitori stabiliţi în jurul său. La 18 ianuarie 1827, biserica a fost sfinţită după o nouă reparaţie, de atunci slujind numai pentru nevoile curţii boiereşti. În anul 1920, boierul Vasile Isăcescu a realizat alte lucrări de refacere, iar în anul 1966 a fost efectuată încă o serie de reparaţii. Biserica din livada curţii ultimului boier local, Alexandru Iordache Isăcescu, figurează în Lista Monumentelor Istorice, la nr. 3.892. Primul cimitir al satului Ionăşeni şi al cătunului Rugoşanii (sau Rugoşănii) era situat pe locul livezii de astăzi, cel actual fiind înfiinţat la circa 300 m sud de curtea boierească în jurul unei noi biserici, odată cu ea.

Al doilea lăcaş de cult are hramul Naşterea Maicii Domnului şi a fost construit de marele paharnic Constantin Balş în anul 1776. Biserica este făcută din bârne de stejar, pe temelie din piatră şi acoperită cu şindrilă, iar clopotniţa a fost ridicată ulterior din cărămidă arsă, tencuită la interior şi exterior, făcând corp comun cu biserica. Pe dinăuntru, biserica este zugrăvită, fără picturi, dar pe bolta naosului sunt pictaţi cei patru evanghelişti. În anul 1897, a fost înlocuită draniţa de pe acoperiş cu tablă, iar bârnele pereţilor au fost căptuşite cu scândură, în anul 1953 au fost refăcute zidăria şi exteriorul, în anul 1966 biserica a fost reînnoită pe dinăuntru şi pe dinafară, iar în anii 2008-2009 a fost reparată clopotniţa şi a fost înlocuit gardul împrejmuitor.

A treia biserică are hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena şi este o clădire impunătoare, cu o lungime de 40 m şi trei turnuri, cel mai înalt având 35 m. La 19 iulie 1906, a fost sfinţit locul viitorului aşezământ şi pusă piatra de temelie, biserica fiind sfinţită la 26 iulie 1925. Interiorul este pictat în ulei, iar în centrul acestuia se află trei policandre şi trei sfeşnice din alamă masivă. Strana arhierească, cea pentru cântăreţi şi cea pentru credincioşi sunt făcute din stejar. În anul 1950, a fost reparat exteriorul, în anul 1959 interiorul, iar în anul 1966 acoperişul. În anii 1993-1995, biserica a fost subzidită, în anii 1996-1997 au fost reparate tencuielile exterioare, în anii 2002-2003 a fost înlocuită tabla de pe acoperiş, iar în anul 2013 a fost parchetat interiorul.

Mănăstirea Cozancea are hramul Adormirea Maicii Domnului, biserica fiind construită din zid gros de stolnicul Vasile Balş în anul 1732. La început, a fost schit de călugări, aşezat pe valea pârâului Cozancea, de unde şi-a luat şi numele. Biserica are formă de corabie şi este compusă din altar, naos, pronaos, pridvor şi veşmântărie. Pereţii sunt din cărămidă, aşezaţi pe temelie de piatră, altarul, naosul şi pronaosul din piatră, iar pardoseala din scândură de brad. Clopotniţa are un etaj şi este lipsită de elemente decorative, iar acoperişurile bisericii, clopotniţei, pridvorului şi veşmântăriei sunt din tablă. Biserica şi clopotniţa au suferit lucrări de reparaţii, construcţie şi întreţinere în anii 1847, 1873, 1897, 1898, 1904-1907, 1910, 1911, 1932 şi 2013.

Florin Bălănescu