AL.Florin ȚENE

O scriitoare polivalentă de origine  română, care trăiește în Canada, este Mihaela CD, care nu demult mi-a trimis cartea “Recolorarea cuvintelor”, apărută la editura Globart Universum, conținând eseuri, impresii, articole, recenzii şi cronici literare.

• Cartea de care facem vorbire are un interesant titlu ce ne duce cu gândul la modificarea sensurilor exprimate de cuvinte, la construcția de metafore și epitete. Sensul lexical reprezintă imaginea obiectelor reflectată în mintea noastră sau, cu alte cuvinte, înțelesul pe care vorbitorii unei limbi îl atribuie unui cuvânt. Sensurile cuvintelor sunt studiate de semantică, o ramură a lexicologiei.
• Autoarea cărții, prin articolele publicate este o bună cunoscătoare a  morfologiei cuvintelor. Fiindcă multe cuvinte pot avea, pe lângă un sens propriu, obișnuit, folosit curent, care trezește în mintea vorbitorilor imaginea obișnuită a unui obiect, acțiuni sau însușiri, și unul figurat, mai puțin obișnuit, atribuit, în special de scriitori, unor obiecte, acțiuni sau însușiri, pe baza unor asemănări cu alte obiecte, acțiuni sau însușiri. În general, sensurile secundare sunt mai numeroase decât cele de bază, iar cele proprii, decât cele figurate. Acestea din urmă se folosesc mai frecvent în operele literare, pentru a se obține efecte stilistice cât mai sugestive.
• Cartea se deschide cu câteva pagini semnate de Johnny Ciatloș Deak, membru al Uniunii Jurnaliștilor Independenți din România, Senior editorGlobart Universum Publishing House Canada,intitulate “Cuvântul editorului “ în care analizează cu profesionalism eseurile, recenziile, impresiile autoarei cuprinse în volum.Domnul Johnny Ciatlos Deak concluzionează:” Mihaela CD a înțeles cǎ, rolul primordial al scriitorului este acela de a lumina tanara generație, de a educa şi a transmite valori sǎnǎtoase,morale si creştine. 
• Acum, poate mai mult ca niciodata este nevoie de scriitori asumati care sa ajute la revigorarea educatiei si la pastrarea si perpetuarea valorilor adevarate 
• În cartea RECOLORAREA CUVINTELOR autoarea ofera cititorilor o perspectiva a regasirii a invierii,a bunătătii, a împăcării, a iubirii si a găsirii drumului spre fericire! Vǎ invit dragi cititori sǎ pătrundeti in tainele  acestei minunate carti RECOLORAREA CUVINTELOR “
• Cartea este structurată în 7 capitole, cu titluri având un conținut poetic: Miresme pentru suflet, Alintul lecturii, Vesti din depǎrtǎri, Melodia slovelor catifelate, Punte intre gândurilor, Spre noi orizonturi literare și Pe aripi de cuvant, având o Postfață, Cuvând de încheire și Despre Mihaela CD,, deschzându-se cu un interesant eseu, intitulat “Adevărul cel Adevărat și Adevărul fiecăruia”.Autoarea, chiar din primele fraze subliniază că:” Percepția și înțelegerea adevărului este mult influențată de nivelul de cunoaștere și înțelegere al fiecărui individ. Astfel, fără să știm și fără să vrem folosim filtrele proprii pe care le aplicăm în momentul în care aflăm (vedem sau auzim) un adevăr. Același lucru poate fi văzut la fel dar povestit și reprodus diferit pentru că în acel moment, adevărul se raportează la ceea ce știm,cunoaștem sau credem, la scara propriilor noastre valori. Astfel fiecare dintre noi avem un adevăr al nostru, numai al nostru ce poartă un cod unic! „ 
• Mihaela CD ne conduce cu o analiză surprinzătoare spre două piste a adevărurilor, cele adevărate și cele neadevărate.În acest context există o mitologie orală care explică cele două categorii ale adevărului.Însăși Lucian Blaga spune:” Sunt adevăruri așa de puțin bătătoare la ochi, încât descoperirea lor este aproape o creație.”
• Inventivitatea autoarei care dezbate problema adevărului este hotătât remarcabilă cantitativ și calitativ, folosind un limbaj explicit, și calofilă, frază calculată în tot și imagistă în amănunt. Concluzia la care se ajunce este: “când se va face Lumină Adevărul fiecăruia dintre noi se va contopi cu Adevărul cel Adevărat!  “
• O călătorie a sufletului descoperim într-un articol cu impresiile unei călătorii în “Bucură-te de călătorie! “în care descoperim poeta  interpretând fantezist, dar și cu elemte de adevăruri, călătoria omului prin viață, fijndcă însăși viața este o călătorie, articolul este, în final, o prozo-poematică și pare a fi prolix căci dezvoltă câte o idee într-o amplificare imagistică.
• Interesant este articolul de analiză “Ai grijă de sufletul tău!”, care despică firul în patru despre nașterea omului și drumul său în viațâ.Aceste comentarii de tip hegelian par a izvorâ dintr-o iritație secretă, ca și cum spiritul ar privi textul cu un criticism cordial” Și nu uita, atunci când mori și te desparți de corp, rămâi cu sufletul, tu ești sufletul, pleci cu el! Sufletul tău este etern, ai grijă de sufletul tău! “.
• Autoarea examinează în eseurile, articolele, însemnările sale reprezentările pe care le trăiește, le simte, le analizează așa cum a făcut-o Noica  dând un aspect dialectic.Ea examinează visele iluzorii, stabilește rolulș lui Dumnezeu în soarta fiecăruia, scriind despre senzație, percepție, conștiința simplă și complex, inclusiv conștiința de sine, rațiune, certitudinea și adevărul ei.Mihaela CD are o minte speculativeă pe care o găsim în cronica Simonei Lazăr, atunci când scrie:” Din poezia Simonei Lazăr nu lipsește surpriza, citind mai multe poezii atunci când ai impresia că ai deslușit o parte a codului secret care encriptează versurile sale,defapt constați că nu era un cod sau o anumită formulă ci doar impresia pe care poeta-artist o creeazǎ.Înțelesul scrierilor sale nu trebuie decriptat într-un anume fel ci trebuie trăit pentru că poeta-artistă își desăvârșește opera după macheta propriilor vibrații ale sufletului ce dansează pe aburii emoțiilor”. 
• Mihaela CD nu simpatizează cu limbajul filosofic de formulă academică ci inventează un idiom propriu, pe bază în general etimologică, din convingerea  că o judecată inedită despre univers nu poate fi exprimată cu o expresie cunoscută.  Căutând printre visuri şi realităţi, vorbim despre filosofie. Iar filosofia cuprinde multe semnificaţii. O putem considera o utopie? Se poate, căci filosofia se referă la multe lucruri încă neîmplinite, aflate în viitor. Să fie un vis? Poate că da, fiindcă, într-un fel sau altul, marii oameni ai tuturor civilizaţiilor importante au împărtăşit un vis. Este oare o realitate? Cu siguranţă. Sunt convinsă că toate fiinţele umane, chiar dacă nu în mod conştient şi fără să aibă vreun titlu în acest sens, sunt filosofi. Sunt convinsă că fiecare om care şi-a pus întrebări şi a conversat cu sine însuşi, dorind să afle răspuns la întrebarea Cine sunt?, a dat naştere unui filosof.
• Aşadar, ce este filosofia? Nu îmi plac în mod deosebit definiţiile, poate şi pentru că am fost nevoită să studiez multe şi mi-am dat seama că memoria ne ajută prea puţin în acest sens; amintirea specială a învăţăturilor reţinute de suflet este însă întotdeauna utilă.
• În acest sens abordează  volumul de poezii al Ligiei Ana Grindeanu.
• Dincolo de multiplele concepte folosite de-a lungul istoriei pentru a o explica, dincolo de multitudinea de finalităţi care i-au fost atribuite, Filosofia este marea artă, marea ştiinţă, o atitudine în faţa vieţii. O atitudine ce implică o ştiinţă, căci, dacă cineva îşi pune întrebări, doreşte să şi răspundă la ele. Presupune deopotrivă o anume artă, deoarece la întrebările vieţii nu se poate răspunde oricum. Cartea începe cu o dedicație adresată mamei sale: ”mamei mele, poeta Ana Munteanu Draghici care mi-a încurajat anotimpurile creației”Cât de frumos! Mamă și fiică legate prin glasul sangelui dar și prin împărțirea aceleiași zile de naștere 24 octombrie și iată prin împărtășirea aceleiași pasiuni fervente pentru cuvânt și pentru literature”. 
• Cronicile publicate în acest volum sunt scrise într-o limbă elastică, practic inepuzabilă, uneori nu departe de filosofa nouă, de valoare memorabilă. Platon spunea că ne îndrăgostim nu de ce avem, ci de ce ne lipseşte. Astfel, dragostea ne îndeamnă să cucerim lucrurile care ne lipsesc, dar care ne pot completa şi ne pot duce mai aproape de perfecţiune. Este foarte bine când înţelegem că Înţelepciunea există şi că nu o deţinem, fiindcă atunci ne punem în mişcare. Dragostea de cunoaştere ne îndeamnă să ne eliberăm şi să rupem barierele egoismului, obsesia lui „eu iubesc asta şi nu altceva”, „mie îmi place asta şi nu alta”, „pe mine mă preocupă asta mai presus de orice”. Când începem să privim universul cu alţi ochi, așa cum privește Mihaela CD în eseurile sale, ni se deschid multe porţi interioare, dar la fel de multe exterioare şi, pe măsură ce creşte înţelegerea propriei persoane, se dezvoltă în noi capacitatea autentică de a ne înţelege şi semenii.
• Autoarea  este un filosof de speță eseistică în penetrațiunea intrisecă în regim fulgurant.Acastă aptitudine o descoperim în cronica despre cartea Lilianei Moldova” care a gustat din potirul de argint al iubirii sincere, fermecătoare și nealterate,și care,iată a decis să îmbrace în haina brodată a prozei scurte aceste minunate sentimente trăite atât de intens și de firesc. 
• Autoarea valsează elegant pe valurile iubirii într-un stil propriu, elevat și rafinat, pășind foarte delicat, în vârful degetelor, printre amintiri încărcate de cuvinte tandre și emoții puternice.Cuvintele sunt alese atent, fiecare slovă mângâie precum un fular de mătase trecut peste suflet. O artizană desăvârșită a metaforei ce știe să așeze aceste bijuterii și în proză nu doar în poezie.Harul autoarei este indubitabil un dar prețios de la Dumnezeu”.
• În analiza retrospectivă asupra scriitorului Al.Florin Țene autoarea se oprește asupra cărții Lilianei Moldovan O CARTE A CĂRȚILOR SCRIITORULUI AL. FLORIN ȚENE. scriind cu empatie despre autoare :” De fiecare dată când citesc o recenzie, cronică sau un semnal editorial ce poartă semnătura Lilianei Moldovan,știu că mă voi reîntâlni cu aceeași eleganță care ii caracterizează scriitura și cu aceeași măiestrie a cronicarului desăvârșit care reușește să pătrundă în sufletulautorului,să ii scoată acel bulgăre de lumină interior la suprafață să îl citească să îl studieze,să îl interpreteze, și apoi să îl așeze cu grijă 
• înapoi cu mare atenție ca să nu strivească nimic din strălucirea pe care o poate aduce.Acest lucru face din Liliana Moldovan nu numai un cronicar desăvârșit dar și o personalitate literară extraordina-ră!  “ Aceste rânduri luminează, pe drept cuvânt și meritos adevărul despre talentata poetă și scriitoare Lilian Moldovan. Interesant este că Mihaela CD evidențiază îndelungata activitate a președintelui Ligi Scriitorilor Al.Florin Țene, ce și-a pus talentul în sclujba cvuvântului și, pe lângă acest dar dat de Dumnezeu, este un promotor cultural deosebit, evidențiind și scoțâmnd la lumină sute de scriitori din România profundă și tainică:” Spuneam mai devreme despre răspunderea pe care și-o asumă un cronicar dar aş dori să subliniez că răspunderea este cu atât mai mare cu cât opera la care faci referire aparține unui Stejar al literaturii române contemporane cu o activitate imensă, precum domnul Al Florin Tene, Președintele Ligii Scriitorilor Români. 
• Domnul Al Florin Tene pe lângă calitățile sale incontestabile de scriitor, poet, dramaturg, cronicar, istoric, jurnalist, filozof și critic literar este și unul dintre cei trei părinti ai Zilei Limbii Române, unicul care mai este în viată, zi care a fost legiferată la propunerea sa, ca zi festivă a României prin Legea nr. 53/2011 adoptată de Parlamentul României și care se serbează în fiecare an în 31 august. Tezaurul literar excepțional și extrem de prețios pe care l-a dăruit Al Florin Tene literaturii române contemporane este foarte vast (peste 93 de cărți personale publicate) cuprinzând atât poezie, proză scurtă, romane, piese de teatru,biografii despre viața și opera unor scriitori români cât și eseistică, scrieri și cercetări istorice și filozofice.  “
• În ultimul capitol 7, autaorea plonjează în actualitate”Pe aripi de cuvânt “. Dar înainte de a asnaliza articolele din acest ultim capitol, să vedem ce înseamnă “aripi”. Dicționarul ne spune că este   organ al păsărilor, al unor insecte și al unor mamifere, care servește la zbor; la păsări reprezintă o modificare a membrelor anterioare și este acoperită cu pene, iar la insecte este formată din chitină sau dintr-o membrană transparentă.Dar ce este “cuvântul”? Tot dicționarul ne spue că este unitatea de bază a vocabularului, care reprezintă asocierea unui sens ,sau a unui complex de sensuri, și a unui complex sonor. Cum se formează el? Se formează cu ajutorul aerului inspirat și expirat din gură cu ajutorul cerului guri și limbă. De aceea se numește cu vând, în acesta se include vântul care este aerul ce-l scoatem din gură pentru formarea cuvintelor.
• Autoarea cu ajutorul acestor cuvinte, practice, a reușit să realizeze o mataforă, care este o comparație fără termenul de comparat. Capitolul acesta cuprinde urmăoarele titluri de articole: 
• Autoarea  este un filosof de speță eseistică în penetrațiunea intrisecă în regim fulgurant.Acastă aptitudine o descoperim în cronica despre cartea Lilianei Moldova” care a gustat din potirul de argint al iubirii sincere, fermecătoare și nealterate,și care,iată a decis să îmbrace în haina brodată a prozei scurte aceste minunate sentimente trăite atât de intens și de firesc. 
• Autoarea valsează elegant pe valurile iubirii într-un stil propriu, elevat și rafinat, pășind foarte delicat, în vârful degetelor, printre amintiri încărcate de cuvinte tandre și emoții puternice.Cuvintele sunt alese atent, fiecare slovă mângâie precum un fular de mătase trecut peste suflet. O artizană desăvârșită a metaforei ce știe să așeze aceste bijuterii și în proză nu doar în poezie.Harul autoarei este indubitabil un dar prețios de la Dumnezeu”.
• În analiza retrospectivă asupra scriitorului Al.Florin Țene autoarea se oprește asupra cărții Lilianei Moldovan O CARTE A CĂRȚILOR SCRIITORULUI AL. FLORIN ȚENE. scriind cu empatie despre autoare :” De fiecare dată când citesc o recenzie, cronică sau un semnal editorial ce poartă semnătura Lilianei Moldovan,știu că mă voi reîntâlni cu aceeași eleganță care ii caracterizează scriitura și cu aceeași măiestrie a cronicarului desăvârșit care reușește să pătrundă în sufletulautorului,să ii scoată acel bulgăre de lumină interior la suprafață să îl citească să îl studieze,să îl interpreteze, și apoi să îl așeze cu grijă 
• înapoi cu mare atenție ca să nu strivească nimic din strălucirea pe care o poate aduce.Acest lucru face din Liliana Moldovan nu numai un cronicar desăvârșit dar și o personalitate literară extraordina-ră!  “ Aceste rânduri luminează, pe drept cuvânt și meritos adevărul despre talentata poetă și scriitoare Lilian Moldovan. Interesant este că Mihaela CD evidențiază îndelungata activitate a președintelui Ligi Scriitorilor Al.Florin Țene, ce și-a pus talentul în sclujba cvuvântului și, pe lângă acest dar dat de Dumnezeu, este un promotor cultural deosebit, evidențiind și scoțâmnd la lumină sute de scriitori din România profundă și tainică:” Spuneam mai devreme despre răspunderea pe care și-o asumă un cronicar dar aş dori să subliniez că răspunderea este cu atât mai mare cu cât opera la care faci referire aparține unui Stejar al literaturii române contemporane cu o activitate imensă, precum domnul Al Florin Tene, Președintele Ligii Scriitorilor Români. 
• Domnul Al Florin Tene pe lângă calitățile sale incontestabile de scriitor, poet, dramaturg, cronicar, istoric, jurnalist, filozof și critic literar este și unul dintre cei trei părinti ai Zilei Limbii Române, unicul care mai este în viată, zi care a fost legiferată la propunerea sa, ca zi festivă a României prin Legea nr. 53/2011 adoptată de Parlamentul României și care se serbează în fiecare an în 31 august. Tezaurul literar excepțional și extrem de prețios pe care l-a dăruit Al Florin Tene literaturii române contemporane este foarte vast (peste 93 de cărți personale publicate) cuprinzând atât poezie, proză scurtă, romane, piese de teatru,biografii despre viața și opera unor scriitori români cât și eseistică, scrieri și cercetări istorice și filozofice.“Citind aceste frumoase cuvinte despre mine, mi-a venit în minte aforismul lui Franz Kafka, care spunea: “Atâta timp cât nu încetezi să urci, treptele nu se vor termina sub pașii tăi care urcă, ele se vor înmulți la nesfârșit. “
• În ultimul capitol 7, autaorea plonjează în actualitate”Pe aripi de cuvânt “. Dar înainte de a asnaliza articolele din acest ultim capitol, să vedem ce înseamnă “aripi”. Dicționarul ne spune că este   organ al păsărilor, al unor insecte și al unor mamifere, care servește la zbor; la păsări reprezintă o modificare a membrelor anterioare și este acoperită cu pene, iar la insecte este formată din chitină sau dintr-o membrană transparentă.Dar ce este “cuvântul”? Tot dicționarul ne spue că este unitatea de bază a vocabularului, care reprezintă asocierea unui sens ,sau a unui complex de sensuri, și a unui complex sonor. Cum se formează el? Se formează cu ajutorul aerului inspirat și expirat din gură cu ajutorul cerului guri și limbă. De aceea se numește cu vând, în acesta se include vântul care este aerul ce-l scoatem din gură pentru formarea cuvintelor.
• Autoarea cu ajutorul acestor cuvinte practic a reușit să realizeze o mataforă, care este o comparație fără termenul de comparat.
• În acest capitol sunt cuprinse următoarele articole: “1 DECEMBRIE- ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI! -Recepția oferită de CONSULATUL GENERAL AL ROMÂNIEI LA MONTREA , eseul  “Explorând libertatea, “Șansa noastră spre bunătate și iubire” și cartea se încheie  cu“Activitate literarǎ ṣi cultural-artisticǎ  “ a Mihaelei CD.O activitate bogată în creație literară dar și în promovarea culturii române pe meridianele lumi. Capitolul 7 ne descoperă în autoare omul social, care reverberează la evenimentele despre țara sa, despre mediul înconjurător și despre sentimentele umane. Cuvintele Mihaelei CD exprimă un adevăr, în contradicție cu  Josrph-Rudyard Kipling care spunea că:”Cuvintele sunt cele mai puternice droguri folosite de omenire. “ 
• Din cultul Mihaelei CD pentru lumea literară, acelor din România profundă și tainică care nu fac parte din sistemul relațiilor politice și de gașcăa a ieșit această interesantă carte, care dă consistență estetică, dar și istografică acolo unde political pare să sufoce arta.
• Din celularitatea reconstrucției sale Mihaela CD ne-a dat nu o carte simultaneistă ci o frescă din istoria literară contemporană deschisă conștiințelor care operează direct în istorie.