Vis, în vara fierbinte
Te visez în fiecare noapte, pe tine,
lan de grâu cu spice coapte dăltuite cu har,
ce pe umerii povârnișului s-aștern ca dar
pentru un seceriș strămoșesc, cu iubire.
Dorința de a strânge comoara spicelor
în sudoarea brațelor tremurânde se-neacă,
purtând secera, cu sfială se apleacă
spre sărutul albastru al dacelor.
Visezi în fiecare noapte, pe tine
te cuprind, de dor, cu secera potrivită
din zestre, moștenire, și inima strivită
sub auritele plete al dacelor latine.
Visez,
să cuprind povârnișul blond stropit
cu lacrimi albastre din cerul înstelat,
cu vise adunate,
și snopii în clăile de mătase
să-i aștern, din iubire cu patimi,
pe muntele cu falnicele comori.
Visez,
să-mi revărs al grâului sămânță,
pentru înălbirea ondulatului aurit
al lanului cu spice.
Lan de grâu, Van Gogh
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania
Un poem încărcat cu metafore și simboluri sub un limbaj poetic ce creează o atmosferă magică și visătoare. Sunt versuri excelente, frumoase, armonioase cu o logică provocatoare spre reflecție și explorarea profunzimii sentimentelor umane. „Te visez în fiecare noapte, pe tine”, sugerează o prezență constantă în visele poetului, într-o imagine idilică a unui câmp de grâu, cu spice bogate și binecuvântate ce poate simboliza o iubire oferită cu generozitate și grijă unei persoane îndrăgite, realizând o legătură profundă cu tradițiile și rădăcinile culturale. Prin „Dorința de a strânge comoara spicelor” poetul își exprimă pasiunea pentru a aduna bogăția și fructele muncii sau, poate, dorința unei îmbrățișări plină de dragoste cu prețul unui sacrificiu: „În sudoarea brațelor tremurânde se-neacă/ spre sărutul albastru al dacelor/ (…)”, aluzie la o iubire idealizată, pură și profundă. „Visezi în fiecare noapte, pe tine te cuprind, de dor, cu secera potrivită” sugerează o reciprocitate a sentimentelor, care mai simbolizează dorința de a fi împreună și de a împărtăși viața. E și o nostalgie pentru cele din viață petrecute: „Inima strivită sub auritele plete al dacelor latine”. În ultima strofă, afectată de alt stil de formă: „Să cuprind povârnișul blond stropit/ cu lacrimi albastre din cerul înstelat,/ (…)” creează o imagine poetică a naturii și a sentimentelor umane intense, iar „(…) snopii în clăile de mătase/ să-i aștern, din iubire cu patimi/, pe muntele cu falnicele comori.” poate simboliza dorința de a oferi totul persoanei iubite cu o reprezentare a speranței și eficacitatea unui demers fertil: „Să-mi revărs al grâului sămânță,/ pentru înălbirea ondulatului aurit/ al lanului cu spice.”
Vasile Iati