ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Ion N. OPREA

Vlahul

A trecut Campionatul mondial de fotbal,
2018,
și
încă,
îmi stăruie pe ecranul minţii figura lui Luka,
Luka Modric,
nepotul unui păstor din Munţii Velebit,
vechii munţi ai vlahilor,
croatul,
cel care,
din cauza războiului,
a războiului sârbo-croat,
din 1991,
când nu avea decât 5-6 ani,
a devenit orăşean,
la Zadar
și
s-a întâlnit cu mingea…
s-a jucat cu ea
cu băieţii de seama sa,
apoi cu performerii,
în Anglia, la Tottenham,
adus apoi la Real Madrid
– unde a câştigat de patru ori Liga campionilor-
ca acum,
la recentul Mondial din Rusia.
echipa sa croată,
în confruntarea cu moscoviţii
să câştige argintul,
iar lui,
individual,
desemnat omul turneului,
i-a revenit aurul olimpic.
Îl simt
ca pe un român al nostru,
Luka,
vlahul,
dac prin origine.
Fotbalist de clasă,
cum n-am avut noi de astă dată
– ce-o fi făcut în timpul ăsta Piţurcă, Lucescu sau Iordănescu ?–
Simţitându-l tot timpul
ca pe un român de-al nostru,
l-am simpatizat și
am admirat nespus de mult gestul,
mai mult decât omenesc,
aflând că preşedintele Statului lor
– Croaţia –
Kolinda Grabar-Kitarovic,
care,
ca un simplu sportiv-amator,
şi-a plătit din proprii ei bani şederea în Rusia,
biletele la meciuri,
pe care le-a urmărit din rândul suporterilor,
iar la victoria din sferturi,
a intrat direct în vestiarul jucătorilor săi,
fiind prima care i-a felicitat pentru victorie.
În plus,
tot din tribuna comună,
la meciul cu Franţa,
în finală,
meci pe care
croaţii l-au pierdut din „două mari erori de arbitraj”,
a rezistat,
în ploaie,
fără umbrelă,
iar la festivitatea de premiere
şi-a consolat jucătorii cum numai un mare suflet o face.
Motiv şi al îmbrăţişării ei
primite în public
de la
Emmanuel Macron
al
Franţei…

Ion N. Oprea, 24 iulie 2018