Zilele acestea se împlinesc 53 de ani când România a fost vizitată de savantul Henri Coandă, Iaşii fiind legat de el prin cel puţin trei episoade importante

              Savantul Henri Coandă este legat de Iaşi prin 3 episoade importante:- I. Liceul Militar Iaşi, fostul Palat al lui Moţoc, acum Spitalul Militar, unde a fost şef de promoţie;- II. Palatul Culturii de la Iaşi. Arhitectul regal al Palatului, Ion Berindei, a apelat la Henri Coandă în 1907, pe când acesta era renumit pentru invenţiile sale la doar 21 de ani, să-i dea o soluţie pentru asigurarea rezistenţei tavanului unei săli a Palatului cu deschideri foarte mari. Atunci H.Coandă a inventat „betonul bois”, care imită lemnul de stejar, cu care au fost lambrisaţi artistic pereţii şi arcadele susţinătoare ale tavanului sub forma unor îngeri. Ca recunoştinţă, sala poartă denumirea de „Henri Coandă”; aici desfăşurându-se importante manifestări tehnico – ştiinţifice. Interesant că la vizita din 1967 de la Palatul Culturii, H.Coandă nu-şi mai amintea de această invenţie!; III. – Monumentul Eroilor de pe Galata a fost construit între anii 1929 – 30 după planurile lui H. Coandă. Situaţia deplorabilă a Monumentului a fost constatată de H.Coandă la prima lui vizită din 67 la Iaşi şi a primit asigurări că situaţia acestuia se va ameliora. Din nefericire, după 90 au apărut „proprietarii” şi situaţia terenului încă se judecă!”, am recitit  şi redat ce scrie M.Caba, ieşean ca şi mine.

         Prima vizită făcută de Henri Coandă în România comunistă (1967) cu aspecte nu prea cunoscute ale primei vizite făcute de savant împreună cu soţia sa Margareta (Lecca), relatate în presa timpului, reporter Sorin Turturică, dar în ce priveşte Iaşii poate fi consultat şi ziarul Flacăra Iaşului cu însemnări semnate de Alice Ouatu.

          Este cunoscut faptul că în iunie-iulie 1967, Henri Coandă şi soţia sa, Margareta, au vizitat România, la invitaţia Institutului Politehnic din Bucureşti care i-a acordat  titlul de Doctor Honoris Causa, când a participat  şi la un simpozion despre „Efectul Coandă”, organizat de Academia Română şi la o întâlnire cu Nicolae şi Elena Ceauşescu.

          Prea puţin cunoscute sunt deplasările acestea făcute în timpul aceluiaşi sejur, atât în Oltenia cât şi în Moldova, şi de aceea ne referim la ele. Deplasarea în Oltenia a avut loc în zilele de 30 iunie-2 iulie şi a cuprins vizite la Craiova, la Hidrocenrala Porţile de Fier şi în comuna Perişor (de unde provenea familia tatălui savantului, generalul Constantin Coandă). Dacă Henri a lăsat impresia celor din jur că era încântat de ceea ce vedea, pentru Margareta, soţia sa,această vizită a fost de rău augur. Mai întâi, să spunem că mama ei era fiica lui Mihai Kogălniceanu şi a amantei sale, Raluca Lamotescu. Această fiică, pe nume Maria, s-a căsătorit  cu un bărbat din neamul Lecca, cu care a avut-o pe Margareta. După divorţ, Maria s-a căsătorit cu Atanasie Eliade. De aceea, părinţii Margaretei erau înmormântaţi separat – mama în judeţul Argeş, iar tatăl în judeţul Bacău – iar ea şi-a propus să viziteze mormintele ambilor.

            De acest plan este legată o dramă: în drum spre Craiova, savantul Henri Coandă şi, mai ales,  soţia sa, au insistat foarte mult să se oprească în satul Vrăneşti, comuna Văleni- Podgoria, regiunea Piteşti, unde se află cavoul părinţilor doamnei Coandă Raluca (Miţa) Eliade (în realitate Maria  – n.S.T.) a fost fiica lui Mihail  Kogălniceanu iar prin căsătorie a devenit Lecca, apoi Eliade. Întrebând mai mulţi cetăţeni, aceşia  le-au spus că au auzit de o fostă moşiereasă cu acest nume, dar nu ştiu nimic despre cavou. În acelaşi timp a apărut şi cetăţeanul  Ion Despa care, auzind că doamna Coandă este fiica fostei moşieriţe, nu ştia cum să se prosterneze în faţa ei, dar i-a povestit lucruri de loc frumoase, cum cu ani în urmă, prin 1950, mai mulţi tineri, în frunte cu fiul preşedintelui Sfatului popular,crezând că în sicriile din cavou există ceva bijuterii, au scos osemintele afară, care au stat mai mult timp răspândite în jur, pe pământ şi în bălării, până ce, preotul satului,Soare Tudor, cu ajutorul fiului său, care acum era medic, le-au adunat, le-au pus în sicriu, siriul în cavou.

         La ceerea expresă a doamnei Coandă,împreună cu preotul şi cetăţeanul povestitor, Despa,  au vizitat cimitirul satului, Henri Coanda  a dat 150 de lei preotului şi l-a rugat, ca prin oamenii locului,să aibă grijă de mormânt şi să vină la Bucureşti pentru ca, împreună, să cumpere o piatră funerară pentru  ceea ce fusese cavoul în cauză.

          Cele povestite de cetăţeanul Ion Despa,au şocat-o serios pe doamna Coandă, încât, în cursul voiajului a fost  tot timpul bolnavă, mai ales primele trei zile i-au fost zilele în cumpănă, pentru că Despa şi un cumnat al său, muncitor la CFR,le-au povestit unele fapte şi exagerat, inventate de ei, cum ar fi dispariţia craniului decedatei, alergatul câinilor satului cu oasele ei în gură, alte şi alte improvizaţii.

          Destul de afectat a fost şi  savantul care a muncit şi a insistat foarte mut ca soţia sa să vină cu el în România.Henri Coandă dorea ca, chiar în timpul şederii sale, atunci, în România, să amenajeze sub ochii săi un mormânt decent pentru  mama soţiei sale, fiica lui Mihail Kogălniceanu.

          Pe 11 iulie 1967 Henri Coandă şi soţia sa au plecat în Moldova, pentru o  a doua vizită făcută în provincie. Cum plecarea din Bucureşti a avut loc la ora 11, masa de prânz a fost luată la Buzău. „După o scurtă vizitare a oraşului şi a unui raion  de locuinţe în construcţie, oaspetele a fost invitat  să ia masa  în restaurantul  din parcul oraşului. Restaurantul era foarte frumos şi elegant, dar cu o toaletă foarte murdară, lucru care a atras comentarii nefavorabile din partea doamnei Coandă”

          De la Buzău s-a plecat la Mărăşeşti, unde familia Coandă a vizitat  Mausoleul apoi, spre  seară au ajuns la Bacău,unde au rămas peste noapte.Înainte de masa de seară a fost vizitată Uzina de Reparat Avioane  (în prezent, Aerostar – s.S.T.) . „Henri Coandă s-a oprit îndelung la bancul de probă, unde a asistat  la încercarea unui motor. S-a interesat îndeaproape de amortizorul de zgomot pe baza Efectului  Coandă, inovaţie făcută de doi tineri ingineri români care  au sosit prea târziu în Bacău pentru a-şi prezenta inovaţia. În afara unui tânăr inginer român,restul de 10-12 ingineri nu au pus nicio  întrebare, ci s-au mulţumit să asculte explicaţiile care se dădeau lui Coandă”.

          Oaspeţii  au rămas la Bacău până  în ziua următoare, când au plecat spre comuna Ungureni (fostă Lecca), unde se afla  mormântul tatălui biologic al Margaretei Coandă. Din fericire,  la cimitirul local lucrurile au fost în regulă.”Mormântul este în stare bună,cu grilaj şi cruce de piatră. La cererea doamnei Coandă, preotul a oficiat o scurtă slujbă în bisericuţa de la cimitir. Au  fost aduşi câţiva bătrâni care i-au cunosut pe tatăl şi mama doamnei Coandă şi au povestit câteva amintiri”.

          Călătoria a continuat prin Săvineşti cu o oprire la Întreprinderea de Fibră Sintetică, apoi au  ajuns la Piatra Neamţ, unde au vizitat hotelul „Ceahlăul”. „La hotel, oaspeţii au fost întâmpinaţi de directorul hotelului, care le-a prezentat câteva camere. Henri Coandă şi, mai ales,soţia sa, au fost impresionaţi de eleganţa, curăţenia şi aspectul general al camerelorşi băilor. Henri Coandă a remarcat că între Ceahlăul şi Athenee Palace este o mare deosebire, hotelul din Piatra Neamţ fiind mult superior hotelului bucureştean. Pe Henri Coandă  l-a bucurat că în posturi de conducere au fost puşi tineri capabili. Directorul hotelului Ceahlăul nu avea 30 de ani, dar dovedea bune calităţi de hotelier”. După ce au luat masa de prânz la o cabană de munte, au ajuns la Bicaz, iar seara s-au aflat la Iași. În ziua următoare, familia Coandă a făcut o vizită la Uzina Mecanică, apoi a fost plimbată prin cartierele noi de locuințe – o adevărată mândrie a regimului. Înainte de prânz, s-au oprit pentru câteva discuții la filiala din Iași a Academiei Române.

                  A urmat un alt moment emoționant.

                   În urmă cu mai mult de șase decenii față de data vizitei din 1967, adolescentul Henri Coandă a fost elev al Liceului militar din Iași. Între timp, devenise spital militar. Bineînțeles, și această instituție a fost vizitată. „La intrarea în spital, oaspetele a fost întâmpinat de colonelul medic – șeful spitalului – și de un grup de ofițeri superiori. La intrarea în sala [centrală], Henri Coandă a avut o mare surpriză, care i-a produs emoții. Pe peretele din dreapta, o placă mare de marmură indica șefii promoțiilor liceului militar, din 1872 și până în 1910. Al treilea pe listă era Coandă Constantin, tatăl lui Henri Coandă. Pe aceeași placă figurau ca șefi de promoție Henri Coandă și, o promoție mai târziu, fratele său, Petre Coandă. Faptul că tatăl și doi fii au fost șefi de promoție la același liceu militar i-a impresionat și pe cei care-l primeau pe H. Coandă. Inițial, placa respectivă nu se afla fixată în acel loc, ci se afla într-o magazie. Cu o zi înainte, tov. Tudosia, profesor universitar, şeful sectorului ştiinţă la comitetul regional de partid, făcând investigații prin spital și dând de placă, a hotărât montarea ei. Prezența plăcii a avut un efect mare asupra lui Coandă. Era foarte emoționat și mulțumea tuturor care au păstrat această placă”, au scris ziarele .

          Ziua a continuat cu o vizită la Universitatea din Iași, în Parcul Copou – cu teiul lui Eminescu –, Biserica „Trei Ierarhi” și Palatul Culturii. La masa de prânz, familia Coandă a fost invitata mitropolitului Moldovei, Justin Moisescu. După-amiază a avut loc o vizită la Mănăstirea Agapia, apoi familia Coandă a plecat, cu trenul, la București.

         Vizita lui Henri Coandă din 1967 , să ne aducem aminte ce au scris ziarele, a avut două consecințe. Prima a fost aceea că savantul a decis să intermedieze relațiile dintre guvernul de la București și industria aeronautică engleză, concretizate în cumpărarea unor licențe de către statul român. A doua a fost aceea că bătrânul pionier al aeronauticii mondiale s-a stabilit în 1969 definitiv la București, unde a întemeiat Institutul Național pentru Creație Științifică și Tehnică (INCREST), pe care l-a condus până la decesul său din noiembrie 1972.

             …„După o viață plină de descopeririri uimitoare, Henri Coandă a revenit în România la 81 de ani, la fel de prietenos și creativ. Aici a propus un proiect revoluționar – Aerotubexpres – care permitea transportul de pasageri şi de marfă prin conducte, supra şi subterane cu 500 km/h! Din păcate, Coandă a încetat din viaţă la 86 de ani, înainte să-şi vadă acest ultim proiect pus în practică”, povestesc cunoscătorii mai tinerilor.

            Pentru conformitate, Ion N. Oprea, Iaşi, 28 iunie 2020, 53 de ani de atunci,momente reamintite  mie de dr.Eng.Neculai Grădinaru,  Din Arhiva Ministerului  de Externe, Fond Special, Franța, Dosar 202 / 1967.