Sunt sfătuit să renunț la celebritate,
Să prind curaj și piatră la hotare să așez,
Poemele confraților, albe[1], să le scămoșez
Pentru formă și fond, cu claritate.
Sunt sfătuit să-mi scormonesc ogorul
Și aurul din adâncuri să-l scot pentr-un vers,
O lance în piept s-arunc poetului pervers
Pentru a-mi curăța și izbăvi izvorul.
Sunt sfătuit s-acopăr truda cu arginți
Și să-nnobilez nativul poemului nescris
C-un coif, din zestrea răscolită, prezis
În canoane, poruncile străbunelor ginți.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania
Versuri foarte expresive și pline de imagini puternice. Se simte, aici, o luptă interioară și o dorință de purificare pentru claritate, atât în creație, cât și în viață. Metaforele folosite, cum ar fi „aurul din adâncuri” și „lance în piept”, adaugă o profunzime aparte și sugerează un proces de o preocupată analiză și transformare. Calitate, nu cantitate!
Acest poem e o reacție la lipsa de claritate și structură pe care o observăm, uneori și, poate, mai des, în versul alb al unor poeți. Este o abordare interesantă și profundă, care reflectă dorința poetului de a aduce ordine și sens în poezie și viața sa.