Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

CITIND … ,,LUMINĂ LINĂ

CITIND … ,,LUMINĂ LINĂ
Autor, Georgică MANOLE

Primim la redacţie numărul 4 (octombrie – decembrie 2009) al revistei de spiritualitate şi cultură românească “Lumină Lină” / “Gracious Light”. Din coperta a doua reţinem că: “Revista este redactată trimestrial de către Institutul Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă din New York, Capela Sf Apostoli Petru şi Pavel şi publică articole de teologie şi spiritualitate, istorie, literatură şi cultură, poezie şi proză în limbile română şi engleză”. Aflată sub directoratul preotului şi scriitorului Theodor Damian, botoşănean la origine, revista este distribuită în peste 20 de ţări.
Prof. univ. dr. Ioan N. Roşca publică studiul “Comunicare interculturală între similitudini şi diferenţe specifice” (p. 11), pornind de la convingerile că: 1. “Problema interculturalităţii suscită şi în prezent vii dezbateri, cu puncte de vedere diferite, de la cele antinomice şi până la cele care încearcă o sinteză între extreme”; 2. „Tema merită discutată şi clarificată, pentru că lămurirea ei prezintă importanţă şi pentru actuala politică în domeniul culturii, al relaţiilor culturale dintre state”.
Ioan N. Roşca trecând, mai întâi, prin Tzvetan Todorov, abordând poziţiile filosofice opozitive, „ care au absolutizat fie omul generic, fie omul concret-istoric” şi care se regăsesc în substanţialism, respectiv, relaţionism, se opreşte, în final, la Blaga, analizând cu limpezime filosofică cele două tipuri de influenţe între culturi şi pe care le-a evidenţiat poetul şi filosoful român: influenţe catalitice şi influenţe modelatoare. Studiul, în forma prezentată în revistă, este o demonstraţie care ne uşurează înţelegerea şi asimilarea concepţiei lui Blaga despre interculturalitate, un veritabil ghid ce ne poate însoţi „ pe actualul drum al integrării europene”.
Dr. Dumitru Olărescu, în studiul „Artele plastice în imagini filmice. Opere şi destine” (p. 19 ), folosindu-se şi de exemple concrete ( Eisenstein, Alain Resnais, Ion Bostan, Titus Mesaroş, Erich Nussbaum, Corneliu Mihalache, Adrian Petringenaru, H. G. Clouzot, Mirel Ilieşiu, Mircea Chistrugă, Vlad Druc etc. ) face o pledoarie, susţinută atât documentar cât şi ideatic, pentru filmul de artă care „…are o magie a sa inconfundabilă cu alte genuri şi specii ale cinematografiei de nonficţiune. Ea este alimentată de două surse importante: miracolul operei de artă, ce se află la baza filmului şi care poartă semnificaţiile, dimensiunile şi virtuţile artistice ale acesteia. Filmul de artă, având în memoria sa codul genetic al artelor plastice, teatru, muzică, coregrafie, presupune şi o imagine mai spectaculoasă decât un film obişnuit”. Cititorul studiului domnului Olărescu, deşi va avea senzaţia unor grefări pe un suport conservatorist, va consttata că există aici şi un optimism bazat şi e de ajuns să cităm finalul: „Şi, dacă credem în existenţa perioadelor ciclice, atunci actuala invazie neagră a ecranelor cu filme dure, violente, sexopatologice va ajunge la momentul critic de suprasaturaţie şi vor reveni filmele de artă, surprinzându-ne ca întotdeauna prin frumuseţea lor, prin substanţa purificatoare de general-uman”.
În „Memoria exilului românesc” (p. 31 ), Dan Anghelescu face o privire generală a presei româneşte din exil. Reviste precum „Destin” (apărută la Madrid în iunie 1951), „Luceafărul” (apărută la Paris în 1948 ), „Orizonturi” (apărută la Stuttgart în 1949) spre exemplu, ca prime manifestări revuistice ale exilului românesc, pline de „eminente lecţii de patriotism, valoroase studii, eseuri, pagini de excepţională valoare literară”, nu sunt, crede autorul, studiate, prezentate, sunt lăsate în umbră, „acoperite de o stranie tăcere”. În întâmpinarea problematicii puse de Dan Anghelescu vine prof. univ. dr. Mihaela Albu, propunând studiul „Contribuţii eseistice în revista „Luceafărul”: Mircea Eliade” (p. 35).
Din „Jurnalul” lui Mircea Itu (p. 59 ), merită să subliniem una dintre referirile la Constantin Noica: „Mi-a vorbit de filosofia greacă, de Aristotel şi Platon şi de filosofia germană, de Kant şi Hegel. Am reţinut ceea ce filosoful Noica evidenţia, şi anume că nu poţi să te formezi ca personalitate dacă nu citeşti aceşti autori. Mi l-a menţionat apoi pe Goethe şi parcă chipul i se însenină când i-a pronunţat numele. Lecturile din cultura română sunt deosebit de importante. Constantin Noica îmi orienta atenţia spre scriitori ca: Mihai Eminescu, Titu Maiorescu şi Lucian Blaga, dar mai ales spre autori aflaţi în dizgraţia regimului comunist, cum erau următorii:Mircea Eliade, Emil Cioran şi Mircea Vulcănescu. A insistat asupra necesităţii învăţării limbilor străine, accentuând pe studiul limbilor clasice şi îndeosebi al elinei (greaca veche), iar, dintre limbile moderne, recomanda călduros germana”.
Vasile Andru e prezent cu un microinterviu (p. 61). Deşi scurt dialogul, intervievatul îl umple cu „sclipiri” care de care mai preţioase: 1. „O nefericire înţeleasă este deja o nefericire normală…adică suportabilă”; 2. „Fericirea este mintea liniştită. Nefericirea este mintea agitată”; 3. „La urmă, descoperi că există un germen de fericire până şi-n tristeţe”; 4. Ori există predestinare, ori natura duce lipsă de imaginaţie şi este repetitivă”; 5. „Dar mai ales sunt prieten cu Stăpânul timpului…Domnul”; 6. „Aşadar recomand, întâi, o practică a liniştirii. Există o linişte medicală (sofronică) şi una spirituală (hesychia). Dar prea puţini aleg o Cale”; 7. „Încă nu s-a inventat o vaccinare în masă contra vieţuirii rudimentare, mărginită la simţiri”; 8. „Dificultatea vine nu din raritatea doctorilor de suflet, ci din nefrecventarea lor”; 9. „Oricum, salvarea este personală, chiar dacă prăbuşirile sunt colective” etc.
Theodor Damian, preotul, vine cu „Răsărit-a lumii lumina cunoştinţei” (p. 7) în întâmpinarea marii sărbători a Naşterii Domnului , iar Theodor Damian, scriitorul, este prezent cu o cronica la cartea lui Traian Vasilcău, „Regăsit în cer”.
Patru recenzii semnate de Ioana Stuparu, Dan Brudaşcu, Ioan Gâf-Deac şi Elena Olaru, o antologie de cenaclu, pagini de fotoalbum, proză şi foarte multă poezie, întregesc acest număr al revistei „Lumină Lină” / „Gracious Light”.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania