Mihai Cornaci – un pasionat colecţionar

       

       

Paul Ungureanu: Pentru început vă rog un scurt curriculum vitae.

Mihai Cornaci: M-am născut la data de 23 octombrie 1949, în comuna Coşula, judeţul Botoşani, fiind primul copil al Anetei şi al lui Vasile Cornaci.

Ca preşcolar, am frecventat nou înfiinţata grădiniţa comunală având ca educatoare pe d-ra Aurica Mateas. Localul grădiniţei şi o sală de clasă a Şcolii Generale Coşula funcţionau într-o anexă construită de Marchian Folescu (1815-1864) arhiereu cu titlul de Ierapoleos, ce a păstorit ctitoria vistiernicului Mateias Coşulvei (1535) în calitate de stareţ al Mănăstirei Coşula începând din 1854 (fig.1).

              

Mănăstirea Coşula în anul 1900 (Copie după C.P.I. circulată de la Botoşani – 28.04.1900 la Tg. Ocna – 29.04.1900)

       

Am urmat cursurile Şcolii Generale din comuna Coşula în perioada 1956-1963, făcând parte din ultima serie de absolvenţi cu 7 clase. Absolvent al Liceului Teoretic ,,A.T. Laurian”, promoţia 1967. Absolvent al Şcolii Tehnice postliceale C.I.E.T.A., Bucureşti 1975. În rezervă: corpul gradaţilor, specialitatea transmisiuni, clasa a II-a. După decembrie 1989 – fără partid.

Membru al: Societăţii Numismatice Române (legitimat activ nr. 744/1974); fondator al Societăţii Botoşani a S.N.R. (1982); F.F.R. – A.F. Botoşani (legitimat nr. 05/1976); G.C.M.I.M.E. a S.N.R.; Grupării Colecţionarilor de Medalii ,,Eminescu” de pe lângă Cercul Militar Naţional; Cenaclului de umor ,,Alexandru Clenciu” Botoşani.

Preşedinte al Cercului Filatelic Municipal ,,Mihai Eminescu” Botoşani (1980-1984). Secretar al Secţiei Botoşani a S.N.R. (1982-). Delegat: al A.F. Botoşani la Conferinţa A.F.R. 17.10.1981; A.F. din R.S.R. la Expoziţia Mondială de Filatelie, Sofia – 1989; Secţiei Botoşani la manifestările dedicate Centenarului Societăţii Numismatice Române, Bucureşti – 23-24.10.2003.

P.U.: Ce a însemnat pentru dv. învăţătorul (învăţătoarea)?

M.C.: Învăţătoarea mea, d-na Magdalena Ciupercă ar avea loc în galeria ,,Oamenilor de vază ai şcolii” iniţiată de Biblioteca Judeţeană şi de distinsul profesor Aurel Dorcu.

Întreaga ei activitate didactică s-a desfăşurat la Şcoala Generală Coşula, unde cu talentul ei pedagogic şi totala dăruire profesională şi umană şi-a dovedit calitatea de formator al tinerelor generaţii.

În acel timp, chiar ,,la ţară”, existau cadre didactice care, în marea lor majoritate, pe lângă procesul de învăţământ prevăzut de programele şcolare, aveau în preocupare dezvoltarea sentimentului de patriotism şi în special al patriotismului local.

Părinţii şi învăţătoarea ne învăţau şi ne insuflau dragostea faţă de trecutul glorios al neamului, consideraţia faţă de mentori şi bunul comportament civic.

Adesea pe o cărare îngustă, paralelă cu uliţa satului, cel tânăr dădea prioritate de trecere celui mai în vârstă.

Mai mult, cadrele didactice se găseau antrenate în diverse forme în mişcarea de culturalizare, făcând parte din formaţiile corale sau membri ai brigăzilor artistice, în cadrul căminului cultural.

În perioada anilor 1950-1958, corul Căminului Cultural din Coşula, sub bagheta rigurosului învăţător şi instructor Laurenţiu Cocriş – în care activau şi învăţătoarele Magdalena Ciupercă, Natalia Grigoriu, Maria Mihai, N. Ciupercă, I. Grapan, I. Ciupercă, a fost finalist în două etape ale fazelor regionale.

Pentru mine învăţătoarea Magdalena Ciupercă şi bunica din partea mamei Elena Gh. Robu sunt repere care au marcat şi au nuanţat conturul de cetăţean al actualului colecţionar – Mihai Cornaci.

P.U.: Ce profesori v-au marcat în timpul studiilor gimnaziale şi liceale?

M.C.: Am urmat cursurile Liceului ,,A.T. Laurian” în deceniul liberalizării (1960-1970) perioadă în care învăţământul se desprindea de modelul sovietic punându-se în valoare izvoarele pedagogiei româneşti cu orientare către modelul occidental. În acest traseu s-a renunţat la termenul de ,,Şcoala Medie” (1960-1965) revenindu-se la tradiţionala denumire de liceu.

Cât despre profesori, absolvenţi şi elevi, acest corpus care a fost numit ,,spiritul Laurianului”, ,,familia Laurianului” şi mai târziu ,,Galaxia Laurian”, aşa cum l-a numit Octav Onicescu, a plasat în elita ştiinţei şi culturii româneşti personalităţi de seamă din toate domeniile.

În ceea ce mă priveşte am avut bucuria şi sanşa de a fi elevul distinşilor profesori: Aurel Dorcu (fiind captat de dimensiunea şi profunzimea expunerii, pauza de după lecţia de istorie era inclusă în oră), Carmen Simionescu – profesor de limba română cu un tact pedagogic deosebit, Eufrosina Costeschi – profesor de limba franceză. Toţi trei au titlul de ,,Cetăţean de Onoare a Municipiului Botoşani”.

Absolvenţii generaţiei mele nu pot uita emoţiile ce precedau ora de fizică când distinsul profesor Mihai Tironeac venea cu tot atâtea exemplare din revista ,,Matematica-Fizică”, iar elevii în 15-20 minute trebuiau să rezolve problema însemnată.

Cu multă bucurie aşteptam ora de naturale sau astronomie, când distinsul profesor Remus Cehovschi (,,Tata Remus”) învoia de la curs posibilul elev dezinteresat, iar ca recunoscut poliglot şi enciclopedist ne sugera să scriem lucrările de control în orice limbă dorim.

P.U.: De când şi de la cine aveţi această pasiune de colecţionar?

M.C.: Înclin să cred că în copilărie, adolescenţă sau maturitate ne naştem cu diverse pasiuni.

În momentul când pe firul respectiv al existenţei întâlnim momente, personaje, manifestări adiacente etc. suntem interesaţi de mai multă cunoaştere, de a ne integra la specific (şi în cazurile organizate la grup). Momentul regăsirii depline în respectiva pasiune îl putem nuanţa cu zicala populara: ,,ţi-a crăpat păstaia”. Din acest moment ştii ce ai de făcut.

Pentru a fi întreţinută, orice pasiune te obligă la perseverenţă, informare, documentare şi la unele sacrificii.

În felul acesta, în primă fază, de la percepţia înnăscută de simplu adunător, urmând treptele de colecţionar, expozant, cercetător ar fi traseul ideal de parcurs pentru fiecare pasionat, indiferent de domeniu sau subiect.

Din varii motive, unii dintre noi nu au posibilităţi de finalizare şi afirmare, rămânând pe una din treptele traseului.

În ceea ce mă priveşte, ,,mi-a crăpat păstaia”, în luna septembrie a anului 1968 când în cabinetul directorului de atunci de la Şcoala Generală Coşula, Nicolae Călinescu, am văzut într-o vitrină un început de colecţie având în conţinut exemplare din diverse emisiuni de monede şi bilete de bancă.

Momentul identităţii a fost anul 1974 când am fost admis ca membru al Societăţii Numismatice Române.

Momentele maturităţii:

1975 – întâlnirea cu d-l Mihai S. Urigiuc (Preşedintele fondator al Secţiei Botoşani a S.N.R.);

1982 – contribuţia mea în calitate de membru fondator al Secţiei Numismatice Botoşani, alături de preşedintele sus menţionat.

Momentele satisfacţiei: coorganizator al unor manifestări de rang naţional şi interjudeţean şi al mai multor expoziţii tematice, aniversative sau comemorative generate de ,,constelaţia personalităţilor cultural-ştiinţifice botoşănene” în cei peste 25 de ani de la constituirea Secţiei Botoşani a S.N.R.

Momentul împlinirii ??!? Despre pasiune se pot spune foarte multe…

Ne oprim la ceea ce a spus Stendhal în Scrisori către Pauline: ,,Satisfacerea unei pasiuni oarecare înseamnă fericire”.

 

P.U.: Ce aţi colecţionat de-a lungul timpului şi care sunt cele mai valoroase piese (materiale) din colecţia dvs.?

M.C.: Principalele mele domenii de colecţionare sunt: numismatica şi filatelia cu tot ceea ce includ ele în detaliu şi profunzime şi pentru care nu avem spaţiu suficient pentru detaliere. Subiectul principal, Eminescu. Indiscutabila şi necesara – bibliofilie. O importanţă deosebită o acord pieselor şi exponatelor referitoare la istoria locală.

Astfel am dezvoltat (cu dorinţa de a contura un posibil întreg) un exponat de cartofilie cu titlul ,,Botoşani, oraşul meu drag” ce oferă posibilitatea iubitorilor sau celor interesaţi, de a se bucura văzând imagini din oraşul lor, de la începutul sec. XX, până în 1947.

În mod asemănător, încerc să dezvolt un studiu privind ,,Berăritul botoşănean” fiind ajutat de prof. arhivist Ştefan Cervatiuc şi de d-l Gh. Lazarovici, moştenitorul fostei Fabrici de bere Cişmea.

Piese deosebit de valoroase din punct de vedere material, nu deţin.

Deţin în schimb, piese de o deosebită importanţă şi semnificaţie pentru spaţiile geografice locuite de români. 

Sunt, ce-i drept, puţini colegi care se autointitulează ,,numismaţi” şi care atunci când citează, încurcă valorile.

Aş menţiona: drahme şi subunităţi de drahme (sec. IV î.e.n) ale oraşului cetate Histria (sec. VII î.e.n.); monede de un gros de la Petru I Muşatinul (al Muşatei) (circa 1375 ÷ circa 1391) întemeietorul sistemului monetar al Moldovei medievale; moneda de 3 groşi de la Ştefan Răzvan (24 aprilie 1595 ÷ 25 august 1595) pentru gradul de raritate etc. 

P.U.: La câte expoziţii aţi participat şi cu ce anume?

M.C.: În primul rând am participat la toate expoziţiile numismatice şi filatelice organizate la Botoşani, ce au avut rang internaţional, naţional, interjudeţean sau local.

La unele dintre aceste manifestări am avut calitatea de expozant, altă dată membru al juriului, dar de fiecare dată coorganizator. Astfel de expoziţii au fost: România-Ungaria 4-12.10.1986; Inter-Astro-Filex 1987; România-Polonia 23-25.08.1997; Centenarul ,,Mihai Eminescu” – iunie 1989 etc.

Am participat de asemenea în ţară sau în străinătate (Mondiala de Filatelie – Sofia 1989) cu exponate, ca invitat sau ca simplu vizitator.

Pentru activitaţile şi exponatele meritorii am primit de la diploma de participare până la premiul I.

Spaţiul nu ne permite să evidenţiem toate aceste activităţi şi expoziţii, care în mare parte se datorează muncii şi pasiunii colecţionarilor botoşăneni.

P.U.: Ce aţi sacrificat de-a lungul timpului pentru a colecţiona atâtea piese?

M.C.: Îl citez din nou pe Stendhal (Jurnal) ,,Pentru a aprecia pasiunea unui om, ar trebui să cunoaştem ce preţ au pentru el toate lucrările pe care le sacrifică pasiunii sale”.

Cu siguranţă, fiecare pasiune presupune şi anumite sacrificii. 

În ceea ce mă priveşte, uneori am fost nevoit, să redirecţionez unele sume de bani pentru achiziţionarea unor piese sau a unor cărţi.

Alteori, din cauza unor manifestări generate de pasiune nu am putut fi prezent la unele întâlniri sau ceremonii de familie.

Pot afirma că am sacrificat şi timpul acordat studiului impus de împrejurări sau de cerinţele necesare de informare pentru cunoaşterea pieselor dacă în dorita mea evoluţie aş fi rămas în zona primei trepte.

Deoarece este o întrebare în preajma sferei intime, cităm din La Rochefoucauld (Maxime şi cugetări) ,,Pasiunile nu sunt decât diversele toane ale amorului propriu”.

P.U.: Tinerii colecţionari de astăzi mai au aceeaşi pasiune pentru a se sacrifica din punct de vedere material şi profesional?

M.C.: Şi tinerii de azi, au în ei ,,microbul pasiunii” care trebuie redimensionat prin aportul familiei, şcolii, instituţiilor de cultură, a organizaţiilor sau asociaţiilor de profil, etc.

Firesc ar fi ca prin modalităţi subordonate principiilor, cei în măsură să le poată insufla dragostea faţă de o anumită pasiune prin: informare şi documentare, regăsirea în înţelegerea exprimărilor artistice, conştientizarea utilităţii personale şi sociale a posibilei pasiunii, dezvoltarea justificatului simţ de perspicacitate.

Cunoscând bine măsura în care tineretul de azi, interferează cu pasiunile, răspund la întrebare, prin nu.

P.U.: Nu credeţi că municipiul Botoşani merită un muzeu al colecţionarilor?

M.C.: Ca cetăţean al municipiului Botoşani cred în primul rând că ar trebui finalizată stema şi că sunt necesare mai multe preocupări pentru stabilirea datei de atestare.

Încă de la constituirea Secţiei Numismatice (1982) d-l Mihai Urigiuc şi-a propus acest obiectiv în calitatea lui de preşedinte.

Dorinţa colecţionarilor a fost primită cu entuziasm de primari şi consiliile locale însă nu a putut fi pusă în practică fiind invocat lipsa unui spaţiu corespunzator.

P.U.: Cum a fost apreciată ultima expoziţie dedicată şcolii şi dascălilor botoşăneni în epoca modernă şi contemporană?

M.C.: Expoziţia s-a bucurat de un real succes prin numărul mare de vizitatori din toate categoriile de vârstă şi sociale.

În plus toţi utilizatorii secţiei, precum şi colecţionari din ţară au putut admira numărul şi diversitatea exponatelor. Este prilejul de a menţiona interesul unor cadre didactice de a vizita în general toate expoziţiile organizate de bibliotecă cu diferite ocazii: prof. Petruţ Pârvescu – Şcoala cu clasele I-VIII nr. 8, cu elevi din toate clasele la care predă; prof. Paul Ungureanu, coorganizator şi expozant, cu clase de elevi de la Liceul ,,Grigore Antipa”; prof. dr. Dan Prodan Şcoala cu clasele I-VIII nr. 2, cu clase de elevi; prof. Mihaela Budeanu şi prof. Ilie Tomniuc de la Grupul Şcolar ,,Dimitrie Negreanu” cu clasele de elevi; inst. Georgeta-Iulia Popa cu clasa etc.

În mod asemănător este prilejul de a mulţumi următorilor expozanţi: Constantin Adam, Neculai Ţurcanu, Gh. Ciotină, Ioan Siminicianu, Ştefan Nicolau, Ana Teletin, Cornelia Viziteu, Răzvan Ţiplea Condrei, Paul Luţuc, Paula Luţuc, Bogdan Cornaci, doamna Mocrei, Marcela Luţuc şi Ana Andrieş.

În acelaşi timp a fost vizitată şi prima expoziţie de monedă EURO la Botoşani – organizată cu exponatele domnilor Nicolae Iosub – Botoşani şi Tonel Dârzu – Iaşi.

P.U.: Care sunt cei mai valoroşi colecţionari botoşăneni din trecut şi până-n prezent?

M.C.: Menţionez pe cei din trecut cunoscuţi în literatura de specialitate: Christian D. Malhasovici, Alexandru Chardinal, Carol Botoşăneanu. 

În intervalul 1900-1950: Eugen Braha (n.1908); Scarlat Braha (1876-1946?); Dumitru Furtună (1890-1965); George Enescu (1881-1955); Ion Pillat (1891-1945); Antonin Ferhardt; Constantin Iordăchescu. 

În intervalul 1950-1990: Emilian Bujoreanu; Tomiţă Marinescu; Costică Dămăceanu; Vasile Arnăutu; Ioan Vaidner; Luca Andronic; Dumitru Cucu; Francisk Mercik; Dumitru Matei; Liviu Gafiţescu; Teodor Brădescu; Mihai Ungureanu; Gh. Luţuc.

Şi din prezent: Mihai Urigiuc; Ştefan Nicolau; Coriolan Chiricheş; Gică Mariţanu; Ioan Siminicianu; Gh. Bocan; Pavel Luţuc; Neculai Ţurcanu; Viorica Hruştovici; Vasile Atănăsoaie; Gh. Ciotină.

 

P.U.: Domnule Mihai Cornaci, vă mulţumesc pentru informaţiile valoroase şi noi succese în această frumoasă pasiune de colecţionar!