2010 – Centenarul Societăţii de Ştiinţe Matematice din România (II)
Autor, Alex. D. Funduianu

„La fel ca celelalte activităţi omeneşti, matematicile ridică probleme de stil, care nu pot fi indiferente filosofilor culturii. Matematicile pun în joc puteri sufleteşti nu mult diferite de cele solicitate de poezie şi artă” (Dan Barbilian / Ion Barbu)

Documentându-ne, din mai multe surse, pentru elaborarea acestui material, aflăm că prima carte de matematică tipărită în Principate a apărut la Iaşi, în anul 1795. Este vorba despre lucrarea „Elemente aritmetice arătate fireşti…” care, în 18 capitole, tratează despre originile aritmeticii, numere şi operaţii numerice, regula de trei simplă şi a asociaţiei (a „tovărăşiei negustoreşti”). În aceeaşi carte, Amfilohie Hotinul – cărturar român, episcop de Hotin – înserează şi un capitol de geometrie, intitulat „Pentru aritmetica geometrică” sau „Geometriceasca aritmetică”, în care prezintă procedee de măsurare a pământului, suprafeţe şi volume.

În academiile greceşti din Bucureşti şi Iaşi, de pe timpul fanarioţilor, matematica se bucura de oarecare atenţie. Dar, ceea ce va determina progresul ei este Legea din 1898, a lui Spiru Haret, care împarte învăţământul pe trei cicluri, de câte patru ani: primar, gimnazial şi liceal (cu trei secţii: clasică, modernă şi reală). La secţia reală se introduce predarea matematicii la nivel dezvoltat. Au apărut, imediat, şi personalităţi entuziaste care au determinat creşterea calitativă a şcolii matematicii româneşti, eforturile acestora convergând către înfiinţarea unei publicaţii de matematică destinată elevilor din învăţământul gimnazial şi liceal.

Aşa se face că, la 15 septembrie 1895, la exact 100 de ani de la apariţia primei cărţi de matematică tipărită în limba română la Iaşi, la Bucureşti apare revista „Gazeta Matematică” (la numai o zi după inaugurarea impunătorului pod peste Dunăre, la Cernavodă, proiectat şi construit sub direcţiunea lui Anghel Saligny). Printre fondatori se numără: Ion N. Ionescu, Vasile Cristescu, Victor Balaban, Mihail Roco, Ion Zottu, apoi Emanoil Davidescu, Mauriciu Kinbaum, Nicolae Niculescu, Tancred Constantinescu şi Andrei Ioachimescu (toţi ingineri!). După apariţia primului număr, în redacţia Gazetei Matematice intră celebrul profesor Gh. Ţiţeica, iar mai apoi alţi mari matematicieni precum: V. Teodoreanu, A. Davidoglu, C. Popovici, Traian Lalescu şi alţii.

La finele anului 1901, s-a constituit „Biblioteca Gazetei Matematice”, prin publicarea de culegeri de probleme şi cărţi de specialitate în sprijinul elevilor dornici să aprofundeze studiul matematicii.

În anul 1909, într-o festivitate la care au participat redactori, colaboratori şi personalităţi care preţuiau matematicile (între care Anghel Saligny, preşedinte al Academiei Române sau E.A.Pangrati, decanul Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti), în alocuţiunea sa profesorul David Emmanuel spune: „Fondatorii Gazetei Matematice au creat o cetate în care Platon s-ar fi mulţumit să trăiască. Dar aceasta nu e o cetate platonică. Cetăţenii acestei cetăţi nu sunt dintr-o lume ultraideală, ci ei există şi se mişcă în mijlocul nostru, sunteţi Dumneavoastră, aici prezenţi, sunt toţi acia care au primit o impulsiune de la Gazeta Matematică, toţi aceia pe care Gazeta Matematică îi stimulează la lucru şi al căror număr merge necontenit crescând”.
Cel de-al XIV-lea an de existenţă al Gazetei Matematice pune problema constituirii unei Societăţi pentru administrarea revistei, o societate ştiinţifică care să poată fi recunoscută ca persoană juridică de către sistemul legislativ. Această Societate însemna o garanţie pentru continuitatea gazetei, aplanarea potenţialelor conflicte cu persoane din afara redacţiei, garanţia unor donaţii făcute de diferite persoane şi protejarea micului capital, necesar tipăririi viitoarelor numere. Aceste consideraţii au determinat, în primele opt luni ale anului 1909, studierea constituirii societăţii care să asigure administrarea Gazetei Matematice. Hotărârea definitivă privind constituirea Societăţii Gazeta Matematică s-a luat în şedinţa redactorilor gazetei, care a avut loc, în ziua de 31 august 1909, la (via din) Valea Călugărească a profesorului Ion Ionescu.
Astfel, la 1 septembrie 1909 s-a declarat înfiinţată „Societatea Gazeta Matematică”, iar în numărul din 15 septembrie 1909 al revistei s-a publicat lista membrilor fondatori: N. Abramescu, T. Constantinescu, V. Cristescu, A. Davidoglu, Gh. Filipescu, N. Georgescu, A. Ioachimescu, I. Ionescu, T. Lalescu, D. Pompeiu, C. Popovici, M. Saligny, Gh. Ţiţeica, Constanţa Zosima şi alţii.

Pentru obţinerea recunoaşterii legale a Societăţii trebuia elaborat Statutul acesteia, de către o comisie din care făceau parte: A. Ioachimescu, I. Ionescu, Gh. Ţiţeica, V. Cristescu, T. Lalescu şi I. D. Teodor.

Raportorul legii privind recunoaşterea Societăţii Gazeta Matematică a fost N. Bălănescu. Cu ocazia discuţiei din Senat, Spiru Haret a spus: „Am rugat pe Domnul Preşedinte să binevoiască a-mi acorda cuvântul pentru ca să spun şi eu părerea mea în favoarea acestei Societăţi. Ea este o Societate nespus de binefăcătoare pentru învăţământ, este o fondaţie pur ştiinţifică, dezinteresată, care nu numai că nu are fonduri, dar din contră, dă din punga ei pentru a susţine Gazeta Matematică, care are vreo 14 ani de existenţă şi care ne face destul de mari servicii pentru învăţământul matematicilor. A contribuit mai mult decât orice altă instituţiune pentru dezvoltarea şi întărirea învăţământului matematic. De aceea, vă rog să binevoiţi a vota acest proiect de lege”.

Legea a fost votată de Adunarea Deputaţilor, din 5 aprilie 1910, cu 61 bile albe şi 3 negre. La Senat, Legea împreună cu Statutul a fost votată, la 27 noiembrie 1910, cu 45 bile albe şi o bilă neagră. Legea a fost promulgată de către Regele Carol I, la 18 decembrie 1910, prin Decretul regal nr. 3798.
Admiterea în Societatea Gazeta Matematică se făcea pe baza unei cereri scrise, la recomandarea a doi membri ai Societăţii, care contrasemnau cererea, ce trebuia supusă aprobării prin vot secret, în prima adunare generală, cu acordul a cel puţin 2/3 din numărul celor prezenţi. Din dorinţa de a nu abuza de spaţiul tipografic, mă voi limita să citez măcar încă o prevedere din Statut – art. 7, în care se menţionează că: „Nu există decât o singură categorie de membri: membrii activi”.

În anul 1949, Societatea Gazeta Matematică se transformă în „Societatea de Ştiinţe Matematice şi Fizice din R.P.R.”. (Era perioada intrată în istorie sub sloganul „făurirea culturii noi, naţională în formă şi socialistă în conţinut”, când se reorganizează şi se reconsideră toate societăţile ştiinţifice din ţară). Preşedinte a fost ales acad. Grigore Moisil, iar secretar general profesorul universitar Al. Popovici.

În 1960, la Conferinţa pe ţară a S.S.M.F. din 13-14 februarie, se aprobă modificări la Statutul Societăţii, pentru ca doar peste 4 ani, în 1964, S.S.M.F. să se scindeze în Societatea de Ştiinţe Matematice şi Societatea de Ştiinţe Fizico – Chimice.

În baza Ordinului Ministerului Învăţământului nr. 577 / 23.06.1964 se aprobă înfiinţarea Societăţii de Ştiinţe Matematice din R.P.R. Preşedinte al noii Societăţi a fost ales acad. Grigore Moisil, vicepreşedinţi academicienii Caius Iacob şi Nicolae Teodorescu, iar secretar general conf. univ. dr. Tiberiu Roman.

După neaşteptatul deces al academicianului Grigore Moisil, survenit la 21 mai 1973, preşedinte al S.S.M. a devenit acad. Nicolae Teodorescu, confirmat la Conferinţa din 4 iulie 1975, care a deţinut această funcţie până în decembrie 1995, la următoarea Conferinţă pe ţară, când datorită vârstei a fost ales preşedinte de onoare.

Conform „Monografiei…” lui Florin Diac, în perioada 1975-1995 nu s-a mai ţinut nici o Conferinţă Naţională a S.S.M.R. şi, din acest punct de vedere, nu s-a respectat nici Statutul societăţii, adoptat în 1975 (care prevedea că organele de conducere se aleg din 4 în 4 ani, intervale la care au loc şi Conferinţe judeţene şi, respectiv, pe ţară). Aceste minusuri organizatorice nu s-au resimţit prea mult, totuşi, în activităţile ştiinţifice desfăşurate sub egida societăţii.

Odată cu pregătirea şi organizarea activităţilor consacrate sărbătoririi Centenarului Gazetei Matematice, în septembrie 1995, s-a stabilit pregătirea şi convocarea Conferinţei Naţionale a Societăţii de Ştiinţe Matematice din România, mai ales că, după decembrie 1989, se impuneau schimbări radicale asupra administrării şi conducerii acesteia.

*
* *

Precizam în rândurile de mai sus că, timp de 20 de ani, în perioada 1975-1995 nu s-a mai ţinut nici o Conferinţă Naţională a Societăţii de Ştiinţe Matematice din România (…). De aici, interesul major pentru ceea ce avea să urmeze.
După o minuţioasă pregătire la nivel central, dar şi la cel al filialelor (şi subfilialelor) judeţene, Biroul Consiliului Naţional al S.S.M.R. a convocat Conferinţa pe ţară, în conformitate cu Statutul adoptat la Conferinţa din 1975.

Evenimentul, la care au participat delegaţi ai tuturor filialelor şi subfilialelor din ţară, a avut loc în ziua de 9 decembrie 1995, în sala de festivităţi a Liceului „Mihai Viteazul” din Bucureşti. Cu acest prilej s-a făcut o analiză a activităţii S.S.M.R. desfăşurate în perioada 1975-1995, fiind descărcaţi de gestiune Consiliul precedent şi Comisia de cenzori, stabilindu-se măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii Societăţii şi a publicaţiilor acesteia. S-a aprobat Statutul, iar prin vot secret s-a ales noul Consiliu Naţional al Societăţii, format din 87 de membri, precum şi Comisia de cenzori. În prima şedinţă a Consiliului Naţional, din ianuarie 1996, a fost ales Biroul Consiliului, care cuprindea 11 membri şi 3 supleanţi.
Ca participant la cele două evenimente, în calitate de reprezentant al Filialei Judeţene, nu pot să nu remarc efortul susţinut, intens şi îndelungat (ştiinţific şi afectiv/emoţional deopotrivă!) al colectivului care a pregătit Conferinţa, evidenţiind măcar coordonatorii acestei cu totul notabile activităţi: Acad. Nicolae Teodorescu, preşedinte şi Conf.univ.dr. Bucur B. Ionescu, secretar general al S.S.M.R.

Merită să notez aici şi conducerea S.S.M.R. aleasă la Conferinţa din decembrie 1995. Aceasta cuprinde personalităţi marcante ale matematicii româneşti, precum: Acad. Petru Mocanu – preşedinte, Conf.univ.dr. Mircea Becheanu – prim vicepreşedinte, Prof.univ.dr.Ioan Tomescu şi Prof. univ.dr. Ion D. Ion – vicepreşedinţi, prof. Marcel Chiriţă – secretar general.
Biroul S.S.M.R. avea în componenţă alte nume, la fel de importante, precum: Prof.univ.dr. Dan Brânzei, Conf.univ.dr. Laurenţiu Panaitopol, Conf.univ.dr. Bucur B. Ionescu, dar şi pe cunoscuţii profesori Adrian Ghioca, Gheorghe Andrei, Marcel Ţena, iar în calitate de supleanţi: Dorel Miheţ, Al. Constantinescu şi Mihai Miculiţa.

Academicianul Nicolae Teodorescu, cel care a condus în calitate de preşedinte activitatea Societăţii între anii 1973-1995, a devenit, prin voia unanimă a noilor membri ai Consiliului Naţional, Preşedinte de Onoare a Societăţii de Ştiinţe Matematice din România.
Cu toată modestia, reţin aici şi faptul că Filiala Judeţeană Botoşani a avut un reprezentant ales în Consiliul Naţional al S.S.M.R., chiar (în) persoana celui care scrie şi semnează aceste rânduri, într-un moment semnificativ, omagial pentru S.S.M.R., respectiv la Centenarul acesteia. Cum majoritatea membrilor Consiliului Naţional erau iluştri universitari sau binecunoscuţi reprezentanţi ai învăţământului mediu, liceal, (eu) eram unul dintre extrem de puţinii exponenţi ai treptei de jos (de bază!). Am numit, fireşte, învăţământul gimnazial. Acest fapt, stânjenitor la început, s-a dovedit a fi până la urmă un avantaj. În câteva rânduri, dezbătându-se chestiuni legate de programele şcolare de specialitate, am avut şansa nu doar să-mi spun punctul de vedere, ci chiar să mi se ceară părerea, să fiu consultat, ca practician cu peste două decenii de experienţă la catedră, în învăţământul gimnazial.

…Cu decenţă şi emoţii, evoc anii 1995-2000. Iar ca să fiu sincer până la capăt, afirm că, în decembrie 1995, nici nu bănuiam că iau parte la un eveniment atât de important (ca să nu spun chiar istoric) din viaţa şi activitatea Societăţii, sau că numele meu va rămâne înscris în Analele S.S.M.R. sau în alte publicaţii de marcă (v. „Gazeta Matematică”/ B, Anul C, Nr.12 din 1995, pag.754 sau „Monografia S.S.M.R.”, autor Florin Diac, Bucureşti, 1998, pag.146) , ca membru titular al Consiliului Naţional al prestigioasei Societăţi, astăzi centenară. În această calitate, vreme de 5 ani, am avut de mai multe ori prilejul să vizitez sediul din Strada Academiei, nr.14 al revistei „Gazeta Matematică”, să cunosc, să vorbesc, ba chiar să şi zăbovesc – în pauze – la o cafea şi un pahar de suc (!) cu prieteni adevăraţi, politicoşi şi amabili, sclipitori profesional, redactori sau colaboratori ai Gazetei Matematice, personalităţi pe care le cunoşteam doar după numele din revistă, oameni pe care îi admiram fără să-i fi văzut vreodată la faţă şi pe care ajunsesem să-i consider mai degrabă monumente decât fiinţe vii, reale.
…Din păcate, parte dintre cei de atunci (şi nu puţini!) au trecut cu totul în amintire. Între aceştia se numără şi Acad. Nicolae Teodorescu, pe care am avut şansa de a-l fi întâlnit încă din anul 1976 şi de a cărui simpatie – sinceră, cred – m-am bucurat, judecând după cele câteva autografe pe care, ca preţioase daruri de suflet, le păstrez pe diverse cărţi şi reviste, dar şi după convorbirile sau interviurile realizate, unele publicate în presa locală.

Închei, însă, lungă „paranteză” sentimental – subiectivă şi revin la obiect/subiect, apreciind că lucrările Conferinţei Naţionale din 1995 au adus o înviorare a activităţii. Schimbările s-au dovedit benefice. S-au reluat o serie de activităţi ale Societăţii, care în timp şi-au dovedit eficienţa, ca de exemplu: Conferinţele Anuale ale S.S.M.R., Cursurile de vară pentru profesorii de matematică, îmbunătăţirea conţinutului publicaţiilor Societăţii, revista Gazeta Matematică, seria A şi B, editarea unei noi serii a publicaţiilor Bibliotecii S.S.M.R. etc. Toate acestea, ca şi dorinţa de a situa şi menţine Societatea într-o zonă mereu performantă, au dus la o şi mai mare mobilitate a personalităţilor de conducere la vârf. Poate nu e tocmai momentul să o spun, dar realitatea se cere consemnată aşa cum a fost. Alegerea, la Conferinţa Naţională din 1995, a Acad. Petru Mocanu în funcţia de preşedinte al S.S.M.R. a fost privită, de la început, cu entuziasm reţinut de către unii membri ai Consiliului Naţional. Iar aceasta se datora faptului că remarcabilul matematician, dincolo de multiplele obligaţii ştiinţifice şi de catedră, mai avea şi domiciliul la …Cluj. Aşa se face că greul activităţilor, la propriu, cădea în sarcina prim vicepreşedintelui, Mircea Becheanu şi a secretarului general, Marcel Chiriţă (ultimul cerând să fie înlocuit, fapt ce s-a şi întâmplat la Conferinţa din 1997, secretar general al Societăţii devenind prof. Florin Diac). După anul 2000, S.S.M.R. a mai fost condusă de către prof. univ. dr. Dorin Popescu.

Conducerea actuală a S.S.M.R., aleasă la Conferinţa Naţională din 26 ianuarie 2008, este formată din: Prof.univ.dr. Radu Gologan – preşedinte, Prof.univ.dr. Doru Ştefănescu – prim vicepreşedinte, prof. Wladimir Boskoff şi prof. Nicolae Sanda – vicepreşedinţi, prof. Mircea Trifu – secretar general şi prof. Cristian Alexandrescu – secretar general adjunct. Preşedinte de Onoare: Prof. univ. dr. Ioan Tomescu, membru corespondent al Academiei Române.
Legat de Centenarul S.S.M.R., în secţiunea „Articole şi note matematice” din „Gazeta Matematică” / B, anul CXV, nr.3 din 2010, domnul Radu Gologan, preşedintele S.S.M.R., scrie:”(…)
Scopul nobil al Societăţii a fost cu cinste întipărit în primul statut: răspândirea cunoştinţelor matematice ca fundamentale în educaţie şi reprezentarea profesională a dascălilor matematicieni.

Ca mesaj transmis prin veac, am considerat că datoria noastră este de a continua acest deziderat şi am propus proiectul „ 2010 – Anul Matematicii în Şcoala Românească”, prin care dorim să pornim o acţiune naţională de schimbare a mentalităţii asupra rolului matematicii în şcoală (…). Acest proiect se desfăşoară sub patronajul Preşedinţiei României, în parteneriat cu Ministerul Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului. Avem alături firma Softwin şi câţiva sponsori tradiţionali”.
„
Moto-ul nostru este: Tot ce e gândire corectă este sau matematică, sau susceptibilă de matematizare, vorbele aparţinând marelui Moisil, pentru care logica matematică era divinitatea. Sigla ce ne va însoţi poartă celebra încheiere de demonstraţie, q.e.d. (quod erat demonstrandum)”- mai precizează preşedintele S.S.M.R.
În speranţa că şi moto-ul nostru, înscris în deschiderea acestor serii de articole, justifică publicarea unor informaţii de istoria matematicii într-o revistă de cultură, precum „Luceafărul”, promitem cititorilor interesaţi un viitor episod, în care vom prezenta aspecte din activitatea Filialei Judeţene a Societăţii de Ştiinţe Matematice din România.

Bibliografie:
Societăţi şi Asociaţii în Ştiinţa Românească, Bucureşti, 1981;
Istoria Învăţământului din România, vol. I, pag. 396-399;
Buletinul Societăţii „Amicii Ştiinţelor Matematicii”, Bucureşti, 1895;
Ion Ionescu, Gazeta Matematică, 1895-1935 (volum jubiliar);
Florin Diac, Monografia Societăţii de Ştiinţe Matematice din România, Bucureşti, 1998;
Gazeta Matematică, seria B, Nr. 3/ 2010.