ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 28 Iun. 2018
Autor:  Ion N.  OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul
Publicat: 29 Iun. 2018
Editor: Ion ISTRATE

George Enescu , cum fuge timpul!

    Să  ne aducem mereu aminte, mea culpa, la 4 mai 1955 a murit George Enescu!  singur,  fără de lumânare, dânsul,  marele George Enescu, care nu doar iubea dar ne-a adus atâta lumină, lumină  cu muzcă, într-o cameră de hotel din Paris.

          Pe 4 mai 1955,  George Enescu, cel mai mare compozitor pe  care l-a dat nația română  deceda fără lumânare la etajul  patru al unui hotel parizian, acolo unde-si trăise ultimele clipe,  alături de Mutzerli, câinele lui credincios. 

           Era prima zi de mai, 1955, Paris. La nici  un portativ distanță de Champs-Elysee, o doamnă  rafinată, așa, cam la 80 de ani, urca singură, fără  ajutor până la al patrulea cat. Bate la ușa apartamentului 40. I se deschide. Două camere mari, holul, sala de baie, vederea la  stradă,  pe un pat, cine, un moribund, livid, abia respiră, vorbește greu, în  timp ce un câine, poate singurul lui prieten, îi linge mâna. 

          Suferindul este GEORGE ENESCU, una dintre cele mai luminate minți ale poporului român,  Doamna este ELISABETA DE BAVARIA, regina Belgiei, soţia lui Albert I si mama lui Leopold al III-lea. Cățelul  MUTZERLI.     

         În țară, comunistii l-au îndepărtat, cu un deceniu în urmă, de România,  i-au luat tot,  i-au cerut să-și ardă și pașaportul pentru că avea pe el stema regală. 

       El însuși, Enescu,  i-a ignorat pe toți,s- a stabilit  la Paris. Marcel Mihailovici si celebrul  Yehudi Menuhin, văzând că starea de sanatate a mestrului lor  se înrăutățește, dau  vorba să-l instaleze în fostul castel al lui Chateaubriand, în Vallee-aux-Loups, dar bolnavul, neajutoratul,   refuză.

          Așa, ca o ironie a sorții, în loc de castelul lui Chateaubriand, George Enescu  va  ajunge pe strada Chateaubriand, la numarul 14, unde se afla hotelul  ”ATALA”, al românului Florescu, hotel renovat, ridicându-i confortul și gradul de utilitate și rang, la patru stele. S-a scris, când l-a văzut, starea în care îl adusese boala,spondiloza  care îl afectase grav cerebral, nu doar a plâns, a dat ordin cui a trebuit să fie dus la apartamentul 40, unul dintre cele mai bune și luminoase, la etajul patru, cu mai puțín deranj, l-a culcat în pat și fără ca pacientul să știe, din proprii bani a plătit cu simbrie bună unul din cei mai buni medici cardiologi care l-a îngrijit, plus infirmiere care l-au protejat cu tot dichisul. I-a adus în cameră chiar și un pian la care,au spus apropiațíi, Enescu nu a mai ajuns niciodată să-i mângâie clapele.

Nici familia, soțía lui nu i-a deschis ușa. L-a vizitat Elisabeta, Regina Belgiei,  i-a vorbit în cele sase limbi, de fapt,  mai mult un monolog al sau, deoarece compozitorul era aproape nimic… o stafie, cu toate că era conștient.

    Pe 3 mai l-a vizitat violonistul Serge Blanc cu care a conversat șoptit.   Geniul  muzicii noastre s-a stins pe 4 mai1955, noaptea, singur, fără lumina  lumânării … Infirmiera de serviciu  tocmai plecase…

   L-au aflat  dus, dis-de-dimineața.

Vestea a circulat  repede, a sosit și un securist, unul Bediteanu, dar pe 7 mai Enescu a fost coborît  la cele veșnice în cimitirul ”Pere Lachaise”, în stânga-I este mormântul lui Georges Bizet.