ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 14 Aug. 2018
Autor:  Ion N.  OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul
Publicat: 14 Aug. 2018
Editor: Ion ISTRATE

Cum speram, Codul Administrativ a fost respins de Preşedintele României, dar rămânem în pericol…

După cum ştim, Marile Puteri au recunoscut legitimitatea actelor de unire adoptate la 27 martie, 28 noiembrie şi 1 decembrie 1918., adică Unirea Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei şi celorlalte ţinuturi româneşti cu România, patria mamă.

Prin tratatul de la Saint-Germain încheiat cu Austria la 10 septembrie 1919 s-a confirmat şi unirea Bucovinei cu România, iar prin  tratatul de la Trianon , cu Ungaria, din 4 iunie 1920, s-a ratificat pe plan juridic internaţional unirea Transilvaniei cu România. Tratatul  de la Paris, din 28 octombrie 1920, semnat de România pe de o parte, Marea Britanie, Franţa, Italia şi Japonia de cealaltă parte, recunoştea unirea Basarabiei cu România. Ar  fi trebuit să urmeze liniştea, costrucţia, bunăstarea oamenilor…

Codul administrativ după cum spuneam şi în Luceafărul, 5 august a. c., iniţiativă UDMR, susţinut de PSD-ALDE care se vând pentru nişte voturi, înesleşte vinderea limbii noastre, limba nu numai a lui Eminescu şi Creangă, din Ardealul lui Şaguna şi Iuliu Maniu, localitate cu localitate, unde trăieşte fie şi un singur cetăţean maghiar…

Respins de preşedinte şi trimis la Curtea Constituţională, iarăşi ştim, arbitajul pe acceastă temă tare ne nelinişteşte până ne-om vedea caii în căruţa mânată de bunii români. Mai ales că această stare a noastră are corespondent şi în alte deprinderi ale vecinilor.   Deşi au trecut atâţia ani, România şi Ungaria, libere de jugul sovietic, facem parte din Uniunea Europeană şi alte organisme internaţionale de consolidare statală, la vecini scenariul „Ungariei Mari” nu a apus, el ia amploare şi mare pericol încă există. Spuneam, parlamentarii PSD-ALDE, ajutaţi de cei UDMR, cei mai interesaţi, au votat drept Lege Codul Administrativ care, prin natură şi scop, nu ştiu dacă toţi votanţii cunosc, reglementările lui corespund în totul programelor Budapestei de recucerire a Transilvaniei prin aceea  că autorităţilor locale dobândesc drepturi, ca obligaţii, de stăvilire a limbii române şi folosire a limbii materne – maghiara – ca limbă de stat unde există ca locuitor sau funcţionar fie şi un singur maghiar.

          Atragem atenţa asupra dimensiunilor  acestui Scenariu şi cum se realizează cu nepăsarea autorităţilor  române – „Ungaria Mare” -, să ştie toţi românii, nu numai cei care au ieşit vineri 10 august în stradă, corespondentul a ce există şi funcţionează în lume, Uniunea Mondială a Ungurilor (UMU), este  în Ungaria „Oficiul pentru maghiarii din afara graniţelor (HTMH), creat de guvernul ungar a cărui activitate se leagă de ceea ce este încă în România Codul administrativ… Prin el şi organele „Oficiului”  unguresc , care hălăduiesc, la noi în ţară, atenţie,folosindu-se de caracterul exagerat de permisiv al legislaţiei române,de protocolul autohton dar şi de îngustimea de competenţe ale unor aleşi locali , îşi desfăşoară, sub ochii miopi, cu deplină confidenţialitate  şi în sedii proprii, nu numai în Ardeal, protejate de detectarea aparatelor demascatoare, o activitate, ferită de cei care veghează la siguranţa naţională, fără ca PSD-ALDE, orbiţi de vorbe UDMR, să se simtă responsabili pentru România de azi şi mâine.

    Am spus, ATENŢIE, suntem  în România, unde nu toată LUMEA doarme!