Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

Să nu trăim în minciună – Un manual pentru disidenții creștini

 

Să nu trăim în minciună – Un manual pentru disidenții creștini, citit ca o completare la ce am scris BISERICA ORTODOXA ROMÂNĂ. Sfântul SINOD. CANONIZAREA, vol. 30, din ciclul„Istorii, comentarii, miscelanea”, Ed. Armonii Culturale, 2021

 

Rod Dreher, un american, născut în 1967, catolic prin botez, , convertit la ortodoxie, și-a lansat vineri 5 iunie 2021 în curtea Bisericii Precupeții Noi din București, România, ultima sa carte intitulată „Să nu trăim în minciună” tipărită la Editura Contramundum, prezentată și primită ca „Un manual pentru disidenții creștini”, citită și prezentată aici ca o completare la ce am scris în cartea BISERCA ORTODOXA ROMÂNĂ, Sfântul SINOD, CANONIZAREA, vol. 30, din ciclul „Istorii, comentarii, miscelanea”, Ed. Armonii Culturale, 2021, cum am menționat  mai sus, în titlul cursivului meu.

Biserica Precupeții Noi

Rod Dreher, pe numele real Raymond Oliver Dreher Jr., cum l-a prezentat mass-media, este un scriitor, blogger și editor american la The American Conservative, un autor al mai multor cărți, printre care best-seller-ului The Benedict Option „Opțiunea Benedict” tradusă și în limba română, ca și prezenta- Să nu trăim în minciună, unde e vorba despre politică, stare morală, religie, viitor și speranță, scriitor despre care a scris și revista Formula As care ni-i sursă de inspirație

Rod Dreher despre noul totalitarism de catifea

          Rod Dreher este un foarte bun cunoscător al totalitarismului care a sugrumat Europa de Est timp de aproape 50 de ani, în cartea de față – Să nu trăim în minciună – el observă și redă semnele unui totalitarism de tip nou – să ne aducem aminte de veșnicul Om Nou către care generații și generații suntem îndemnați să-l făurim – care și pare a se fi instalat încet-încet – nu în fosta URSS – ci, surpriză,  în mod sigur mai întâi în America dar și în restul Occidentalului  zilelor noastre.Un totalitarism de tip nou pe care Deher îl numște „de mătase”, promovat ideologic, totalitarismul elitelor culturale din universtăți și nu numai acolo, în industria cinemaografică și mass-media, implementat prin metode de cenzură și supraveghere a persoanei în totul, fără precedent în istorie,prin complicitatea directă a guvernelor.

Tinerii care aparțin  acestei culturi creștine  europene sunt învățați să se simtă inferiori și vinovați  de tot ce se întâmplă, iar figurile proeminente din mediul academic și religios, cărora li se recomandă  „toleranța” se tem să intervină pentru mai bine tocmai de teama de a nu fi declarați intoleranți.

Iată un american interesat de Europa de Est

          În cartea dvs. „Să nu trăim în minciună” vorbiți cu multă căldură despre experiența spirituală a Europei  de Est, din care  lumea occidentală ar avea ce învăța…îl incită reporterul român  (Cristian Curte, revista Formula As nr.1476, iulie 2021)  și aflăm:

Occidentul zilelor noastre are mare nevoie de înțelepciunea  voastră răsăriteană practicantă, născută în suferințele pe care le-ați îndurat în comunism. Eu am scris această carte fiindcă, acum cinci sau șase ani, când vorbeam cu oamenii care emigraseră în America, din Uniunea Sovietică sau din alte   țări comuniste din estul Europei, ei îmi spuneau că ceea ce văd că se întâmplă în America în zilele noastre le amintește de ceea ce lăsaseră în urmă în „gulag”:  că oamenii sunt persecutați, dacă sunt bănuiți că nu  au o gândire politică corectă, că pot fi acuzați de rasism, homofobie, înfierați pe platformele de socializare, pentru a fi distruși. Acestea sunt aspecte familare pentru oamenii care au trăit în comunism. Dar noi, în America nu înțelegem ce ni se întâmplă. Da, am scris această carte și ca să explic de ce oamenii care au trăit în comunism văd lucrurile cu care ne confruntăm noi, astăzi, în secolul  XXI,  ca o altă  formă de totalitarism. De aceea am călătorit în Europa de Est, ca să aflu ce putem face. Am vorbit cu disidenți creștini și m-am informat din scrierile lor, ca în cazul Părintelui Gheorghe Calciu, din minunatele  sale predici, din memoriile sale din închisoare, fiindcă vreau ca americanii, în particular, și occidentalii, în general, să înțeleagă pericolul în care ne aflăm și greutatea vremurilor pe care le trăim – vremuri de criză, vremuri de decizii. Voi ne puteți da din înțelepciunea voastră! Trebuie  să fiți încrezători în ce ați învățat și în ce v-a fost dăruit prin tradiții,  mai ales dinspre Biserică. Mă întristează când îi aud pe câte unii tineri din România, Ungaria sau alte țări  spunând că se rușinează de cultura lor și că-și doresc să aibă tot ceea ce are Vestul, de parcă le-ar fi mai bine așa. Nu, nu le-ar fi mai bine. Noi în Occident, ne autodistrugem, – distrugem  familia, distrugem posibilitatea educației, ne prăbușim, pur și simplu. Voi trebuie neaparat să refuzați ideologia „de gen”, să refuzați corupția asta care vine din Vest,  moral ea  ne distrugeală.

Sigur că Vestul nu e chiar rău cu totul, eu sunt mândru de Vest, acolo e cultura mea, moștenirea mea, dar această ideologie actuală emanată de stânga occidentală ne distruge civilizația și vă va distruge și pe voi. Eu încerc să le spun alor mei de acasă că trebuie să ne îndreptăm privirea spre Est, așa cum cei de acolo priveau cu jind spre Vest când sufereau sub totalitarismul sovietic. Acum, noi  avem nevoie să învățăm de la voi, pentru că voi toți aveți un dar pe care ni-l puteți oferi nouă. Și vreau să-mi dedic viața, câtă îmi mai rămâne, cu voia lui Dumnezeu, întăririi  acestor punți, între vest și est, spre a ne ajuta unii pe alții. Voi, cei din Europa de Est, aveți resurse care nouă ne lipsesc.Și mă bucur că mă aflu aici și că mă pot întâlni cu frații și surorile mele în Hristos din estul Europei, ca să duc cu mine acasă înțelepciunea lor. Pentru că de asta ne-a lăsat Domnul să trăim în vremea noastră”.

Rod Dreher și-a povestit experiența de viață, cum a trăit în Ungaria unde a găsit o tânără generație care este învățată de mass-media să își urască propria  cultură pe care o văd ca inferioară și să accepte necondiționat tot ce vine din Vest ca fiind  „superior”. Ca autor de carte, el a subliniat  că nu vine din America să ne „învețe” – cum făceau rușii – ci în fapt, spune el, noi avem ce să îi învățăm pe occidentali, el vine doar să ne reconfirme  valorile pe care le avem deja, cerându-ne să fim mândri de ele. El ne avertizează și ne îndeamnă să ne pregătim pentru persecuțiile ce vor urma, să ne organizăm pe grupe de interese, mărturisind mesajul evanghelic celor tineri.

Dealtfel, Rod Dreher își începe cartea prin prezentarea  apelului, mereu tot mai actual, al lui Alexandr Solenițân „Să nu trăim în minciună” și nu se „rușinează” în a aminti nume precum Gheorghe Calciu sau Iustin Pârvu (Tu taci!) și ne îndemnă să nu ne lepădăm, nici într-un caz, de tradițiile și credințele noastre strămoșești! Autorul crede în mod indiscutabil că peste umanitate va veni un nou  totalitarism –despre care noi am tot vorbit  în volumele „Istorii, comentarii, miscelanea” – și că în această privință se lucrează asiduu în special asupra minților copiilor cărora li se dau cărți, telefoane inteligente, tablete, tot felul de jocuri de la vârste foarte fragede, prin intermediul cărora, fără ca ei să perceapă,sunt expuși la idei nocive, la pornografie. Așa, din postura de gânditor sănătos, Druher, cu cărțile sale – Să nu trăim în minciună – încă de la lansare vine să ne spulbere miturile propagandistice care ne inoculează – cum spuneam – mai cu seamă în ultimii ani, idei conservatoare, în haine aparent noi, de tip Rusia, atenționându-ne că ce se întâmplă astăzi peste ocean, în special în Statele Unite, de unde vine în România, nu este de bun augur, și că ce vedem astăzi acolo, indiferent că ne place sau nu, dacă vom fi prinși nepregătiți, mâine se va aplica și la noi, ferească Dumnezeu

Cartea poate fi găsită și cumpărată din librării

Scriitorul american Rod Dreher a acordat publicației Basilca.ro un interviu exclusiv în care vorbește despre convertirea sa la ortodoxism , despre darul pe care Ortodoxia românească îl face lumii și despre lecțiile pe care martirii români din temnițele comuniste ni le oferă nouă, celor de azi – inclusiv copiilor săi, discuția asupra căreia ne oprim:
Basilica.ro: Ce înseamnă „Să nu trăim în minciună”?

                  Rod Dreher: A trăi în lumea de astăzi înseamnă să fim obligați să acceptăm lucruri care nu sunt adevărate. Un exemplu important este ideologia de gen, prin care suntem forțați să spunem că un bărbat poate fi femeie și o femeie poate fi bărbat.

Oamenii care au emigrat în America din țările comuniste spun că ceea ce se întâmplă acum în România și în general în Occident este un nou tip de totalitarism. Iar acesta ne cere să nu trăim în minciună. Nici în comunism nu aveai de ales: trebuia să te arăți de acord cu ideologia comunistă. Altfel, aveai de suferit.

Alexander Soljenițîn, în 1974, chiar înainte să fie condamnat la exil de sovietici, a transmis un mesaj cetățenilor sovietici: „Să nu trăim în minciună!” le spunea el. Nu putem da jos acest regim, dar putem să spunem sincer ce credem, sau măcar să nu mai afirmăm lucruri în care nu credem. Dacă avem curajul să facem asta, putem schimba țara, spunea el. Simt că acest mesaj este foarte important pentru noi, cei de azi, pentru occidentali și nu numai. Noi vedem și auzim lucruri despre care știm că sunt minciuni. Trebuie să ne împotrivim acestora, pentru a-L cinsti pe Dumnezeu, care este Adevărul, și pentru propria noastră demnitate.

                   Convertirea are loc în inimă, nu în minte

                  Basilica.ro: Vă amintiți prima întâlnire cu Ortodoxia? Ce v-a atras în primul rând la ea?                Rod Dreher: Am fost un romano-catolic fervent. Dar în anii 2000 simțeam că-L pierd pe Hristos. Într-o zi, eu și soția ne-am hotărât să mergem împreună cu copiii la o catedrală ortodoxă din Dallas, în statul Texas, unde locuiam. Când am ajuns, am știut că acolo era ceea ce căutasem dintotdeauna.

Cel mai mult m-a atras senzația copleșitoare de sfințenie. Nu cred că în Biserica Ortodoxă nu există probleme, suntem oameni cu toții, toți avem problemele noastre. Dar în Ortodoxie este o prezență a lui Dumnezeu cum nu am mai întâlnit în altă parte. Am simțit frumusețea liturghiei, sfințenia ei și calea îndumnezeirii și Rugăciunea lui Iisus, pe care o spuneam încă de când eram catolic. Și am început să văd schimbările pe care le făcea Dumnezeu în sufletul meu.După un an în care am frecventat numai Biserica Ortodoxă, eu și soția am decis să ne convertim. Era în 2006.

Marele dar al Ortodoxiei a fost să realizez că o convertire nu are loc pe teren intelectual. Convertirea are loc în primul rând în inimă. Nu m-am simțit niciodată mai aproape de Dumnezeu ca în Ortodoxie.

                 O căutare pe care mulți americani o au fără să știe

                Basilica.ro: Cum ați cunoscut opera Părintelui Calciu-Dumitreasa și ce influență a avut personalitatea lui asupra dumneavoastră?
                 Rod Dreher: Prietena mea, preoteasa Frederica Matthewes-Green, probabil cea mai cunoscută scriitoare ortodoxă din America, mi-a spus despre el. I-a fost duhovnic. Ea mi-a dat o carte cu predici, scrieri și interviuri ale părintelui. Curajul și sfințenia lui m-au cucerit. Când am aflat despre experiența lui în Închisoarea Pitești nu mi-a venit să cred cât de răi pot deveni oamenii. Dar Dumnezeu l-a protejat atât pe el, cât și pe alții. Mărturia lui despre felul în care el și alți deținuți l-au îngrijit pe Constantin Oprișan, care era pe moarte, m-a impresionat puternic. Mi-am dorit să le spun povestea aceasta cititorilor mei americani, ca să vadă cum l-au ajutat Dumnezeu și credința creștin ortodoxă pe Părintele Gheorghe Calciu. Și să le spun că și noi putem primi același ajutor dacă ne deschidem mintea și inima către aceasta.

Ortodoxia este atât de puțin cunoscută în America. Este o expresie a creștinismului și o experiență a lui Dumnezeu pe care mulți americani o caută, doar că nu știu acest lucru.Cred că poți să faci apologetică, să vorbești despre idei, dar nu este la fel de important ca atunci când povestești ceea ce ai trăit, când dai mărturie. Când oferi o mărturie ca cea a Părintelui Gheorghe Calciu, sau a altor români chinuiți sub comunism, când povestești despre mărturisirea de credință pe care au făcut-o și despre dorința lor de a suferi cu dragoste pentru Domnul, oamenii sunt cutremurați până în adâncul sufletului. Iar aceasta le deschide mintea și sufletul către lucrarea Sfântului Duh.

                      Să fim ca Pr. Gheorghe (Calciu), care era ca Hristos

                    Basilica.ro: Ce reprezintă pentru dumneavoastră martirii din temnițele comuniste și ce credeți că putem învăța de la ei?
              Rod Dreher: Cartea Să nu trăim în minciună chiar aceasta prezintă: lecțiile pe care cei de azi, occidentalii, dar și esticii, le pot extrage din experiența comunismului, de la mucenicii și mărturisitorii epocii. Mie, personal, poveștile lor îmi arată nu numai tot ce e mai rău în om, ci și tot ce este mai bun: cât de multe putem îndura din dragoste pentru Dumnezeu.

Îmi amintesc că, într-un an, în Postul Mare, le-am citit copiilor mei din amintirile Părintelui Gheorghe Calciu despre Închisoarea Pitești. Nu cele mai teribile pasaje, desigur. Dar am vrut ca ei să știe că aceste lucruri nu s-au întâmplat acum câteva secole sau un mileniu, ci în vremea noastră. Am vrut ca ei să vadă de cât rău sunt capabili oamenii, dar și cât de mult ne ajută Dumnezeu să facem față acestui rău. Am vrut ca ei să știe că noi trebuie să fim ca Părintele Gheorghe (Calciu). Și că el a fost ca Hristos. Aceasta este cel mai mare dar pe care mi l-au oferit martirii și mărturisitorii români din temnițele comuniste. Ei ne învață ce să facem când suntem puși la încercare.

După cum am spus, una este să discuți idei la nivel abstract și alta este să afli despre experiențe trăite de oameni în carne și oase. Este o diferență uriașă.

În prima seară petrecută în România, ne plimbam după cină și ne-am oprit peste drum de biserica unde Părintele Gheorghe și-a ținut predicile. Stând și privind spre ea, mi-am dat seama că și mie mi se cere să am curajul lui, curajul mărturisirii, indiferent de consecințe, și să încerc să-i încurajez pe români și pe toți ceilalți să înțeleagă ce ne-a dăruit Dumnezeu.Să le spun că nu trebuie să ne plecăm în fața acestei ideologii. Dacă suntem dispuși să suferim la fel cum a suferit Hristos, vom fi biruitori. Și trebuie să facem aceasta.

M-am întors la hotel și în camera mea m-am rugat la Dumnezeu să-mi dea curaj și la Părintele Gheorghe să se roage pentru mine din ceruri cât sunt în România, dar și pentru tot restul vieții mele, ca să pot face voia lui Dumnezeu întotdeauna indiferent de consecințe.

               Ortodoxia, dar de la Dumnezeu și strămoși oferit lumii de români

            Basilica.ro: Ce reprezintă țările estice și Ortodoxia pentru un creștin ortodox din America?
          Rod Dreher: Ortodocșii sunt foarte puțini în America. La noi sunt mai mulți musulmani decât creștini ortodocși. Noi, ortodocșii americani, chiar nu știm cum se face, nu știm de fapt ce înseamnă să fii ortodox. Dar ne străduim. Și trebuie să învățăm de la frații și surorile noastre care trăiesc Ortodoxia de atâtea secole. De aceea, trebuie să călătorim cu smerenie în Europa de Est: în România și în celelalte țări ortodoxe. Să le cerem: „Arătați-ne cum faceți. Arătați-ne cum să facem”. Cred că americanii nu sunt obișnuiți cu această atitudine.

Să fim sinceri, americanii pot fi destul de aroganți. Credem că știm totul mai bine decât toți ceilalți. Dar în Ortodoxie suntem ca niște copii neștiutori. Nu o spun cu răutate, ci ca o constatare. Avem nevoie să învățăm din alte culturi ortodoxe mai vechi.Intrând în bisericile ortodoxe de aici, din România, am simțit profunzimea și intensitatea trăirii spirituale. I-am trimis soției un mesaj în care i-am scris: „Trebuie să vizităm împreună țara aceasta”.

În America nu am simțit niciodată o bogăție spirituală atât de mare ca aici. Dumnezeu este pretutindeni, desigur. Dar Dumnezeu este cu românii de atâta timp și într-un mod atât de intens, încât eu, ca american, simt asta.Și sper ca românii să prețuiască și să păstreze ceea ce au. Și să fie nu doar mândri, ci și recunoscători pentru darurile primite de la Dumnezeu. Pentru că acesta este darul lui Dumnezeu și darul strămoșilor voștri, care au suferit și și-au dat viața pentru biruința Crucii. Iată darul pe care țara voastră ni-l face.

                       Altă carte de vizită

Credeți că ortodoxia e suficient de puternică încât să joace un rol însemnat peste ocean, ar putea ea schimba ceva în America ? îl chestionează Cristian  Curte, reporterul, pe Rod Dreher, scriitorul,  astăzi creștin ortodox.

În timpul vieții mele nu, pentru că suntem mult prea puțini ortodocși. Dar sunt încredințat că, pe măsură ce credința  creștină se dizolvă în America, unde foarte mulți întorc  spatele  bisericilor catolice și protestante, dacă noi, ortodocșii, rămânem ferm pe poziție, în cele  ce ne-au fost dăruite, toți aceștia vor simți nevoia unui refugiu, a unui sprijin, a ceva ce îi poate aduce la  o  întâlnire profundă cu Dumnezeu, o întâlnire care să le dea puterea să reziste în fața  oricăror persecuții.

Revenind  la persoane și întâmplări, Rod Deher îi explică reporterului – și firesc, nouă cititorilor cărții sale –  un subiect  despre care îmi place să vorbesc în America, atunci când mă refer la ortodoxie, sunt relatările despre   oameni precum părintele Gheorghe Calciu din România și mărturiile sale despre Constantin Oprișan care a murit la Jilava. Astfel de povești sunt cu totul străine în America, unde nu s-a pomenit să îndure cineva astfel de suferințe pentru credința sa. Iar oamenii care caută ceva  care să-i aducă mai aproape de Dumnezeu, să le schimbe viața și să le deslușească rostul suferințelor în viață,  oamenii aceștia văd că ortodoxia le dă răspunsurile. Dacă le-o explicăm și dacă trăim în spiritul ortodoxiei, ea le apare ca o soluție autentică. Cred că generația nepoților mei  ar putea începe să înțeleagă acest lucru, dacă noi, ortodocșii,  ne păstrăm credința.  Dar pe drumul acesta nu poți merge fără suferință. Mulțumesc lui Dumnezeu că noi, ortodocșii, avem o teologie profundă a suferinței, care lipsește cu desăvârșire creștinătății americane.

          -Ce este cu adevărat greșit în Statele Unite, țara visurilor pentru milioane de oameni ?, întreabă Cristian Curte, reporter care are la Formula As drept preocupări și spiritualitatea.

Ar fi multe de spus… Alexandr Soljenițin a spus că, atunci când a fost trimis în Gulag, unii dintre deținuți ziceau că problemele din Rusia, cu revoluția bolșevică, erau cauzate de faptul că oamenii uitaseră de Dumnezeu. Lui i s-a părut o afirmație superficială, un fel de clișeu, dar pe măsură ce trăia mai mult în Gulag și se gândea la criza rusească, a înțeles că aveau dreptate, că toate  acele lucruri teribile se întâmplau pentru că oamenii se depărtaseră de Dumnezeu.Și eu cred că este  același răspuns pentru ce se întâmplă acum în lumea modernă. Sub comuniști, s-a încercat construirea paradisului  pe pământ fără Dumnezeu și am văzut că au adus, de fapt, iadul pe pământ. Încercăm și noi același lucru astăzi, în America  și în Europa Occidentală, dar într-un mod mult mai agreabil. Credem că stăpânim totul și că nu  avem nevoie de Dumnezeu, să ne spună El ce să facem, că putem folosi tehnologia ca să creăm lumea pe care ne-o dorim. Ceea ce facem, de fapt, este că ne transformăm copiii în monștri, prin transsexualitate, prin hormonii cu care îi injectăm, prin faptul că le lăsăm pe adolescente să-și extirpe sânii ca să devină băieți… E ceva nebunesc, satanic, în ideea că avem noi drepul de a remodela lumea  după chipul și asemănarea noastră. Cred că aceasta e cauza problemei: ne-am uitat rădăcina transcendentă, am uitat că suntem copii ai lui Dumnezeu.Nu suntem  noi Dumnezeu, suntem copii ai lui Dumnezeu și slujitori ai Lui. Eu cred că până și credința creștină, cel puțin în țara mea, a fost compromisă de această ideologie modernă,conform căreia creștinismul ar trebui să fie un fel de sprijin terapeutic pentru împlinirea de sine. Până prin secolul 19,noi, occidentalii, eram mai mult sau mai puțin religioși. Chiar dacă nu credeam în Dumnezeu, credeam în virtute,în ceva , mai presus de  noi, pe care eram chemați să-l atingem. Dar din secolul 20 am devenit foarte „psihologiști”: credem că nu există  Binele și Răul și tot ce putem spera este să trăim cu anxietățile noastre. În anii 1960 era faimos un autor american, un evreu laic, pe nume Philip Rieff,care a scris o carte memorabilă, inttulată Triumful terapeuticii, o carte de-a dreptul profetică. El prevestea dispariția religiei,pentru că, spunea el, oamenii au decăzut, trăind în căutarea plăcerii și a confortului. Oamenii nu mai trăiesc pentru virtute sau pentru Dumnezeu, pentru vechile repere, pentru că asta presupune suferință. În prezent, suferința ne repungă, drept care acceptăm oricâte abuzuri și atrocități, în încercarea de a scăpa de suferință. De aceea vedem cum se ridică astăzi o nouă formă  de totalitarism care se bazează, în parte, pe faptul că omul occidental se teme de suferință, de orice riscuri și lipsuri în viață.

                        Concluzia, ca să  fie bine mâine – copiii trebuie să fie feriți de cultura anti-creștină

-Cum  abordați problema ca să răspundeți la întrebarea pusă mai sus în subtitlu?

Este o întrebare foarte importantă, ne confruntăm în această lume modernă cu o religie rivală, o trezire la viață, în fond o ideologie politică nouă, care nu este reală, ci falsă, față de care încerc să-mi învăț copiii cum să ne confruntăm cu ea, Eu și soția încercăm ca în conversațiile cu ei, să le spunem care este diferența dintre adevăr și minciună, – lucruri scrise și în cartea la care ne raportăm, Să nu trăim în minciună -, despre minciunile  pe care lumea le spune despre transexualitate, despre sex, despre ce înseamnă să fii ființă umană. De  asta copiii i-am trimis la o școală creștină în care se predau fundamentele civilizației occidentale, scrierile grecești și romane. Asta, în timp ce în majoritatea celorlalte școli americane se încearcă să-i facă pe copii și părinți, prin ce li se spun, să se rușineze de trecutul vieții lor

Noi, vorbește Dreher, ne-am educat copiii într-un  mod cu totul diferit, să fie mândri de civilizația din care fac parte. Toți părinții trebuie să pregătească în mod constant imaginea mereu îmbogățită, moral, a copiilor lor, pentru că dacă nu o vor face ei, copiii vor fi „catehizați” de cultura anticreștină care are terenul ei. În  aceste vremuri trebuie să fii educat să faci față mulțimii ca să  iasă învingător adevărul, de dragul lui Hristos, răstignitul.

Despre autor și carte vocile se pronunță cât mai favorabil: „În această carte, remarcabil de profetică, Rod Dreher face din apelul mereu actual al lui Alexandr Soljenițîn „Să nu trăim în minciună” punctul de plecare pentru un avertisment care debordează de curaj. Punctul său de vedere, și anume că asistăm la nașterea unei societăți postcreștine, „pre-totalitare” este imposibil de contracarat în lumina argumentației sale migăloase”, crede Ignat Soljenițîn, dirijor și pianist; „Rod Dreher a scris, cu un simț anticipativ caracteristic, un manual neprețuit despre cum să trăiești neînfricat sub totalitarismele vechi și noi. Mai mult, cartea ne încurajează să ne păstrăm speranța și bucuria, chiar și în momentele cele mai sumbre. Este o încurajare de care avem nevoie, mai ales în zilele de acum, când crizele se succed una după alta”; Patrick Deneen, profesor de științe politice la Universitatea Notre-Dame – „Să nu trăim în minciună va spori reputația lui Rod Dreher de cel mai important gânditor creștin al vremurilor noastre”, iar de la Crisis Magazine aflăm: Carte inclusă în promoția: Noutăți Editoriale  Produsele din promotie sunt disponibile in limita stocurilor. Promotia este valabilă in perioada 01.06.2021 – 31.07.2021, adaugă  editorul  Cătălin Sturza

               Rod Dreher  a scris mai multe cărți, dintre care cea mai cunoscută este bestsellerul The Benedict Option (2017), numită de David Brooks de la New York Times drept „cea mai discutată și mai importantă carte religioasă a deceniului”, dar pentru edificare deplină asupra ultimei – Să nu trăim în minciună – este bine ca cititorii să mai vadă și alte documentare, cum ar fi:”Un brazilian convertit spune că România îl liniștește: Duhul păcii coboară  peste țară prin lucrarea bisericii”; „Ce a găsit în Ortodoxie  scriitorul Paul Kingsnorth. Budismul este o practică puternică, dar îi lipsește ceva: Dumnezeu” ; „Pentru mine călătoria spre Ortodoxie a început în România, spune Jonathan Jackson” și, bineînțeles, trebuie căutată cartea BISERICA ORTODOXA ROMÂNĂ. Sfântul SINOD. CANONIZAREA, Antologie, coordonator Ion N. Oprea, vol. 30, din ciclul „Istorii, comentarii, miscelanea”, Ed. Armonii Culturale, 2021.

Ion N. Oprea, Iași 15 iulie 2021



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

comment closed

Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5