70 DE ANI DE LA ASASINAREA LUI N. IORGA
Autor, Ionel Bejenaru

TOATE GÂNDURILE BOTOŞĂNENILOR DUCEAU LA N. IORGA

Luna aceasta, noiembrie, aduce cu sine marcarea comemorării a 70 de ani de la tragica moarte a savantului N. Iorga, fiu de vază al Botoşanilor. Legăturile lui N. Iorga cu Botoşanii natali au fost numeroase, trainice şi benefice. Întru ilustrare, în aprilie 1906, Al. Ganano îi scria lui N.Iorga – ,,…Tatăl meu nu vorbea niciodată de trecutul familiei noastre. Chiar când îi puneam întrebări asupra bunului nostru Ioan Canano sau asupra vreunui alt ascendent, el răspundea în câteva cuvinte şi în mod evaziv (…) când i-a vândut moşia Cornii doamnei Balş – Dumbrăveni, i-a predat toate documentele”. Pentru ca, la 22 octombrie. 1906, un alt prieten al istoricului, Ştefan C. Gane, să îl felicite pentru articolul „La trecerea unui crai”, apărut în „Neamul Românesc”. Remarcabilă rămâne însă telegrama adresată savantului, la 30 martie 1906, de către un grup însemnat de botoşăneni – ,,În cercetări adânci şi rodnice, urmând cu strădanie paginile trecutului, ai învăţat cu sfinţenie a cinsti neamul. Bătrânii de pe vremuri ne-au apărat cu sângele lor moşia strămoşească de cotropirea barbarilor. Noi suntem împreună cu tine, cu entuziasmul tău şi împreună cu toţi ce simt la fel se cuvine să ne apărăm cu preţul vieţii poezia şi graiul bătrânesc, ameninţat să fie înăbuşi de buruiana rea, străină şi duşmană neamului nostru”. Păi, nu în acest sens, edita N. Iorga cunoscuta publicaţie „Neamul Românesc”? Între semnatarii telegramei îi găsim pe Vasile Balica, J.J. Ciolac, Talpă Bolfos, Serghevici, Bâznoşanu, Sahan Alexandru, Missir,Voitinov, Şahan Emil, Vasiliu Octav, Climescu, Obreja I., Vasiliu, Antipa.
Un lung şir de documente, în mare parte medievale, au luat drumul, din Botoşani, către N.Iorga, în mare parte fapt datorat lui Gr.T.Goilav (n.n. botoşănean, filosof, publicist, om politic, mason important, coleg cu Mihai Eminescu la Cernăuţi şi prieten cu Poetul), care îi trimite, în 24 septembrie 1903, alte 20 de documente, pe lângă cele 200 trimise anterior, după cum altele şi altele, la 28 octombrie, 19 noiembrie, 15 decembrie 1903, cu această din urmă ocazie, un hrisov, datat 1827, bănuim, de la Ioniţă Sandu Sturdza, Domnul Moldovei. Acelaşi Gr.T.Goilav o face şi din Fălticeni, la 9 august 1904, şi din Botoşani, la 9 martie 1905 când, referindu-se la lucrarea lui N. Iorga „Inscripţii botoşănene”, îi cere un exemplar pentru el şi un altul pentru părintele Pavel, care a făcut traducerea inscripţiilor armeneşti. Şi,tot el avea să-i scrie din Botoşani, la 21 mai 1911 şi din Fălticeni, la 9 iunie 1913.
Nu lipsită de interes este scrisoarea adresată de Ema Lăzăreanu lui N. Iorga, din Botoşani, la 16 iunie 1909, când îi scrie cum au fost comemoraţi, la Botoşani, cei 20 de ani de la moartea poetului Mihai Eminescu, în ziua de 14 iunie, cum jurnalele locale au apărut cu numere comemorative, cu portretul şi istorisirea vieţii lui, cu laudele pe care concetăţenii lui au uitat a i le da când era în viaţă şi, mai cu seamă, atunci când a trăit în mijlocul lor, în cea mai mare mizerie, cu câteva luni înaintea morţii sale. Îi descrie, totodată, şi serviciul funebru, desfăşurat la orele 9.30 la Biserica Uspenia, unde au venit la procesiune membrii Ateneului Român, ai Ligii Culturale, ai şcolilor primare de băieţi şi fete (Liceul de Băieţi şi Externatul Secundar de Fete având, la orele 3.30, serbarea de sfârşit de an, neparticipând la procesiune), câţiva profesori de liceu, un numeros public. Îi relatează şi despre pelerinajul la bustul Poetului din faţa Şcolii ,,Marchian” (n.n. bust aflat actualmente în Parcul „Mihai Eminescu” din municipiul Botoşani), cu care ocazie au ţinut discursuri prof. N. Răutu, în numele Ateneului, N. Giurgea, în numele Ligii Culturale, prof. Cosma, în numele Liceului, A. Teodoru, în numele Ministerului Instrucţiunii. Acesta din urmă avea să susţină şi seara, în Grădina „Belvedere”, o conferinţă despre Eminescu, cu care ocazie au recitat versuri poeţii Şt. O. Iosif şi D. Anghel, în timp ce elevii de la Externat au cântat „Ce te legeni, codrule” şi „Dormi în pace” – îi mai scria Ema Lăzăreanu lui N. Iorga.
Cum se vede, între botoşăneni şi N. Iorga s-a derulat o legătură trainică, remarcabilă, în esenţa sa, benefică, pentru tot ceea ce l-a unit pe N. Iorga de oameni şi locuri, o aură pentru frumoasele tradiţii ale Botoşanilor.