Primit pentru publicare: 12 mai 2016
Autor: Ion ISTRATE
Gestul din imaginea statuii din faţa Primăriei Dorohoi, un semn iminenţial al unui pericol. Pericolul acesta, sugerat la doi paşi de biroul primarului municipiului, are în matca stării de alertă şi faptul că, mai jos pe strada principală Dimitrie Pompeiu, o clădire care reprezintă o mărturie şi o expresie a valorilor istorice şi de arhitectură ale acestor locuri şi, deci, încorporează elemente de identitate naţională, este neglijată şi stă să se dărâme.
Oare aici, la Dorohoi, după cum şi în alte locuri ale judeţului Botoşani, nu se cunosc prevederile legii speciale (Lg. 422/2001) pentru protejarea bunurilor din Patrimoniul cultural naţional?
Din auzite, am aflat că această clădire urmează să fie demolată, ceea ce înseamnă că ea nu figurează în Lista monumentelor istorice. Situaţie foarte gravă!… pentru că apatia cuprinde atunci şi alţi factori cu răspunderi pentru aplicarea legii pe care am amintit-o.
Deci, din trândăvie, acestei clădiri nu i s-a acordat regimul de monument istoric conferit prin clasare, conform procedurii prevăzute de lege. De ce? …
Argumentând cauza efectului, incultura induce indolenţă, cred că, de aceea, Consiliul local, primarul şi compartimentele de resort au găsit de cuviinţă că mai bine să demoleze acest edificiu decât să-l introducă într-un program de măsuri (reabilitare) cu caracter ştiinţific, juridic, administrativ, financiar, fiscal şi tehnic menite să asigure cercetarea istoricului, identificarea, inventarierea compartimentării (două nivele sub sol şi alte două la suprafaţă), a elementelor decorative din exterior şi interior, a tâmplăriei şi a tuturor accesoriilor şi apoi clasarea, conservarea, întreţinerea, consolidarea, restaurarea şi punerea sa în valoare prin atribuirea folosinţei de utilitate publică şi integrarea în activitatea social-economică şi culturală a oraşului.
Nu aş merge mai departe cu expunerea acestei mâhniri pe care am descoperit-o în ochii şi inima dorohoienilor cu care am discutat, dar pentru consolidarea opiniei mele din acest şfichi, citez o expresie, o judecată hazlie dar adevărată, a unui personaj din politica vremurilor noastre: Când de subvenţia la vacă se ocupă un bou, subvenţia nu mai vine… (http://www.mediafax.ro/politic/vicepresedinte-psd-cand-de-subventia-la-vaca-se-ocupa-un-bou-subventia-nu-mai-vine-15313384) sau să dau exemple de folosire a banului public pentru piste de biciclete care trec prin baruri, trotuare pe câmp, parcuri de agrement pe loturi mănoase de unde ar trebui să culegem recolte pentru pâinea cea de toate zilele şi aşa mai departe. (http://www.mediafax.ro/politic/stejarul-din-mijlocul-terenului-de-fotbal-trotuar-pe-camp-intr-o-comuna-din-gorj-cele-7-minuni-ale-primarilor-din-romania-15311911).
Deci, în zadar noi dăm cu şfichiul, dacă nu lovim cu biciul!
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania