Primit pentru publicare: 26 Sept. 2020
Autor: Ion ISTRATE
Publicat: 26 Sept.  2020
Actualizat și adaptat lecturii în voce electronică, 27 Febr.2021
Republicat: 3 Febr.2022
Republicat: 9 Oct. 2024
© Ion Istrate, © Revista Luceafărul (www.luceafărul.net)

Lectură în voce electronică:

Centrul Istoric al Botoșanilor pentru botoșăneni este un loc sacru. Aici găsim, deși urât expuse și conservate, cuptoarele din sec. al XIV-lea pentru reducerea minerului de fier, unice în Europa; aici avem Mănăstirea Popăuți, ctitorită de Ștefan cel Mare; aici avem Catedrala Albă – Biserica Uspenia, ctitoria Elenei Rareș, doamna domnitorului Petru Rareș. Aici avem locul nașterii și botezului Poetului Național Mihai Eminescu, fondator al spațiului cultural românesc.

Pentru botoșăneni aceste moșteniri, protejate prin două legi speciale, sunt o provocare şi o datorie de onoare pentru un demers activ, în nenumărate feluri, de a contribui la identificarea surselor care să consolideze informațiile istorice și culturale, să conservăm nealterat, să protejăm și să promovăm elementele de identitate culturală, parte a Patrimoniului Național Cultural.

Dintre botoșăneni, o datorie venerabilă, care n-ar trebui să lipsească, aparține administratorilor orașului, celor cărora le încredințăm periodic un mandat de administrare publică.

De decenii, dintre care trei în recenta perioadă de democrație, grija față de Centrul istoric a fost felurită în chip și faptă.
La începutul anilor 2000, lucrurile păreau a merge spre bine, datorită clarviziunii primarului Florin Egner, care a intuit că singura strategie pentru a pune în valoare moștenirea patrimonială culturală, este asocierea Primăriei cu mediul privat. E vorba, mai târziu, de acele parteneriate publice, pentru care a apărut și cadrul legal. Din păcate, administrațiile următoare au blocat din răsputeri extinderea benefică a Legii. La mijloc, au fost interese de grup pentru a menține totul sub tutela unei societăți comerciale, subordonată Primăriei, care nu a făcut altceva decât să deturneze fondurile acumulate din veniturile generate de imobilele din Patrimoniu (impozite și taxe locale, chirii – locuințe sociale), deși acestea trebuiau să se întoarcă pentru acțiuni de conservare, consolidarea și restaurarea clădirilor vechi, prevederi ale Legii nr. 422 din 2001, privind protejarea monumentelor istorice.

Dacă toate administrațiile orașului din ultimii 30 de ani ar fi respectat legile în vigoare și am fi avut oameni capabili și gospodari competenți, Centrul Istoric ar fi fost acum un veritabil loc de atracție turistică.

Sunt dezamăgit, tulburat de indolența și incompetența factorului decizional și executiv din administrația municipiului Botoșani!
Până unde se va merge cu devalizarea Centrului Istoric al Botoșanilor și până când botoșănenii vor răbda și admite lipsa de judecată în decizia administrației locale pentru respectarea legilor care protejează Patrimoniul Național Cultural?

A venit vremea să nu mai pot suporta dezastrul și sacrilegiul asupra Centrului Istoric al Botoșanilor, un stâlp totemic al identității noastre. Să fim cu gândul la Eminescu și la ceea ce și-a dorit, un ideal al românilor neîmplinit încă!