310. Orice poezie contemporană este o clipă franceză în secol (Isidore Isou);
311. Pe om îl cunoşti la joc (zicală românească);
312. Ca să fie cunoscuţi în lume, poeţii străini au trecut mai întâi prin filiera franceză (Isidore Isou);
313. Copilul face primul său act de pictură când desenează pe trotuar, în praf sau pe zăpadă cu propriul său pipi ( Miro );
314. La Paris, fără nici o reuşită, doar dacă s-a auzit că cineva există, e deja extraordinar (Petre Ţuţea);
315. Suntem născuţi în pielea goală, ce-i pe noi e de câştigat (înţelepciune argotică);
316. Argoul este pentru limba literară ceea ce este jazz-ul pentru muzica simfonică (George Astaloş);
317. Talentul e ca banul, dacă-l ai, îl ai ( Shalom Alehaim);
318. Cu cât ştim mai multe, cu atât scriem mai bine (Pascal);
319. Eu nu mă simt exilat în Europa (George Astaloş);
320. Banii se fac în două feluri: repede şi mulţi (Shalom Alehaim);
321. Franţa nu e o ţară, e un spaţiu (Isidore Isou);
322. Efemer, efemer, dar să treacă! (Caragiale);
323. Nu te întreba ce poate face ţara pentru tine, întreabă-te ce poţi face tu pentru ea ( de Gaulle);
324. Nu poţi face omletă fără să spargi ouă ( zicală franceză);
325. Lumea decade în clipa în care partea materială e prea puternică (George Bălan);
326. Mircea Eliade era un profesor, Emil Cioran era un trăitor ( George Bălan);
327. Ruşii, din punct de vedere politic, nu sunt simpatizaţi, dar din punct de vedere uman reprezintă energia spirituală cea mai intensă ( George Bălan);
328. Singurul mod de a scăpa de o ispită este să-i cedezi (Oscar Wilde);
329. Omul, pentru om, este lup (Platon);
330. Dimitrie Cantemir este opera lui prin viaţa lui (Aurel Rău);
331. Cărţile absolute ale sfârşitului de mileniu ce tocmai s-a produs sunt: „1948” de George Orwell şi „Principele” de Nicolo Machiavelli ( Caius Traian Dragomir);
332. Regii tratează oamenii la fel ca şi monedele – la acordă arbitrar valorile pe care le doresc şi toată lumea trebuie să le accepte ( La Rochefoucauld);
333. Poemul a fost până acum locul de internare a cuvintelor. Eliberaţi cuvintele. Respectaţi cuvintele. Nu le mai faceţi sclavele frazelor (Pierre Garnier);
334. Bancul cu zugravul: de-abia aştepţi să vină şi apoi abia aştepţi să plece;
335. Ieşenii sunt lupi singuratici (Florin Zamfirescu);
336. Există zei şi în bucătărie ( Heraclit);
337. Vremea trece, vremea vine, lângă şef eu mă simt bine ( găsită în „Convorbiri literare”);
338. Scriitorul este un peşte zburător care, dacă se ridică puţin îl devorează păsările, iar dacă se
afundă îl mănâncă peştii ( Voltaire);
339. Unirea Basarabiei cu România se va face prin Europa (Mircea Druc);
340. Diletantismul e senzaţia plăcută de-a te ocupa de un lucru la care nu te pricepi decât pe jumătate ( Goethe);
341. Cel mai bun conducător este acela care îmbină izolarea cu popularitatea ( Stalin);
342. Frumosul este echitatea absolută ( C. Brâncuşi);
343. Minunile durează în ceaţa lor şi atât (Ion Caraion);
344 A te lăsa curat în plata soartei (Montaigne);
345. Răul este ignoranţa care se ignoră (Platon);
346. Noi de rădăcina satului nu ne-am desprins niciodată (Maria Nemeş);
347. Pământul nu-l poţi minţi. Pe mine, pe altul – da. Pământul nu. ( I. Cocon);
348. Se spune de unii că un consum mare de pâine prosteşte. În realitate aceasta prosteşte când nu este (Stelian Nica);
349. A vorbi despre…”echilibrul dintre antiteze” ( I. Heliade Rădulescu);
350. Nimeni nu scrie fără speranţa de a fi citit ( Cassian Maria Spiridon);
351. Scriitorul nu moare dintr-o greşeală a firii ci dintr-o greşeală de tipar (Isaac Bashevis);
352. Toţi ne rugăm pentru „pâinea noastră cea spre fiinţă”. Cine s-a gândit vreodată să se roage pentru cuţitul care s-o taie? (Vasile Voiculescu);
353. Psihanaliza! Un pretext nimerit pentru a le spune porcării femeilor (Emil Ivănescu);
354. Îndrăgostitul este omul care se străduieşte să devină Dumnezeu ( Emil Ivănescu);
355. Dumnezeul tău este cel pe care îl meriţi (Henry Corbin);
356. Titlurile şi onorurile sunt foarte atrăgătoare pentru mediocrităţi (Gheorghe Marinescu);
Similare