---

Primit pentru publicare: 11 nov. 2016
Pentru conformitate: Ion N. OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul (Bt)
Publicat: 11 nov. 2016
Redactor ediție: Olivian IVANICIUC
Editor: Ion ISTRATE

 

 Baaadul literar:

O posibilă erată și preapuțină completare la viitoarea Istorie literară a Bârladului

---

Am citit cu deosebit interes în Baaadul literar, revistă  trimestrială de cultură nr. 2 (37),  mai 2016, despre cartea la care lucrează dar mai mult se amână decât o scrie domnul Gruia Novac, redactorul-șef,  dar când se va edita,  promite autorul, “va sparge grosul strat, pietrificat, al mentalității venite de departe în timp…”

Va fi, înțeleg din ceea ce se scrie, că e vorba de o ”Istorie literar- culturală a Bârladului”, cum nu s-a scris din 1937, de când datează cea  aparținând folcloristului Gheorghe Vrabie, atunci în vârstă de treizeci de ani și care se numește  Bârladul cultural, valabilă până în august 1957, când odată cu G. Tutoveanu ar fi dispărut și Academia bârlădeană….

Istoria pe care o scrie dar tot o amână domnul Gruia Novac, la cei 80 de ani ai domniei sale, va fi  “completă, detaliată, analizată, blindată cu exemple concrete, scrisă cu curaj, scoase la lumină adevăratele talente despre care mâine ar trebui să se vorbească și să se scrie”.

Poți să nu te bucuri când ți se promite așa ceva, în Baaadul literar, pp.4-5, chiar de către redactorul-șef, mai ales că, am înțeles, va avea și colaboratori , contribuitori- cum spun unii lingviști -, consultanți?!

Numai că, după cum menționam în titlu, dacă din spații mici atrag atenția asupra unor minusuri nu deloc mici, ar trebui să ne ferim ca în spațiile largi ale argumentărilor, urcușul la stelele la care nu a ajuns nici Nicolae Manolescu, cu Istoria sa multiculturală, proiectată să-l doboare pe G. Călinescu cu adevărata și respectata sa operă, aniversată anul acesta. Surprizele ar fi neiertătoare și e păcat, fie și pentru entuziasmul cu care s-a difuzat informația.

Așadar, stimate domnule redactor-șef, Gruia Novac, mai întâi și întâi de toate, atenție la ce numim geografie și împărțirea administrativă a teritoriului, de unde culegeți ceea ce trebuie  să devină istorie. Eu îl  cunosc bine și îl respect pe concitadinul nostru  Mircea Coloșenco dar în cazul prezent, dacă ne-am conduce după datele furnizate în ceea ce  numește domnia-sa “Literatură aniversativă proletcultistă, la Bârlad, în 1955” când se referă la”Vremuri “Sărbătorești”, omite teritorii întregi, nu o comună-două, ci un raion în totalitate . Din august 1952, oricine foiletează ziarul Steagul roșu Bârlad află că regiunea Bârlad  avea raioanele Bârlad, Murgeni, Tecuci, Focșani, Panciu, Vrancea, Adjud și Zeletin, nu “Focșani, Huși, Murgeni (în loc de Fălciu), Panciu, Tecuci, Vaslui, Vrancea și Bârlad” – cum scrie M. Coloșenco, p. 10.

Apoi, provoacă  nedumerire faptul că, un documentarist de talia lui Mircea Coloșenco, spuneam îl cunosc bine, îi știu și cărțile și aplecarea către exactitate, poate oferi informații susținute de nota redacției,  de natură să “trezească  zâmbetele”, cum ar fi acestea- încă odată  afirmate de redacția revistei Baaadul literar – cu “adausul” că numele Ștefan Corduneanu și V. Manolescu din pagina intitulată “Armata sovietică, armata păcii și prieteniei între popoare” a ziarului Steagul roșu nr.402 de joi 24 februarie 1955, de la poeziile “Din carnetul lui Volodea Strelțev” și  “Primul salut” “ reprezintă pseudonimele lui Constantin Clisu, redactor șef al ziarului “Steagul roșu” din acea perioadă”.

Nota redacției, bazată pe informațiile “oferite de istoricul literar M. Coloșenco”  mă surprind și atrag atenția faptului că sunt  un mare neadevăr, nu știu de cine și în ce scop inventate, mai ales că, în acea perioadă, 1955, când C. Clisu funcționa ca bibliotecar la așezământul cultural, Biblioteca regională  “Stroe Belloescu”, Mircea Coloșenco -era elev la Liceu-când vizita  cele două instituții locale, ziarul regional și biblioteca. Mă întreb unde l-a întâlnit atunci, domnia-sa,  pe  C. Clisu, redactor șef al ziarului local, când Ioan Baban în Univers Cultural și Literar Vasluian  – DICȚIONAR -, Ed. PIM, Iași, p. 122 scrie în medalionul care i-l dedică:” a funcționat ca profesor suplinitor la școala Puiești, apoi la școala Popeni, până în iulie 1955. În același an, un timp a părăsit învățământul și s-a angajat ca bibliograf  la  Biblioteca Regională din Bârlad, până la 15ianuarie, 1960” ?! Apoi, să nu uităm, există o întreagă documentație, zeci de cărți scrise (nu numai de Ion N. Oprea), care spun clar că  Ștefan Corduneanu este pseudonimul nu al lui C. Clisu, ci al doctorului mamoș Ștefan Bucevschi, care frecventa și cenaclul literar “Al. Vlahuță”, iar Vasile Manolescu nu este altul  decât omul cu același nume care a lucrat ca redactor la ziarul raional “Calea nouă”, Focșani, care “la sfârșitul lunii martie, începutul lunii aprilie 1955, când ziarul raional a fost desființat, iar personalul redacțional transferat cu serviciul la Bârlad, la Steagul roșu, nu s-a alăturat noilor sosiți”, din cauza vârstei relativ înaintate și a gospodăriei pe care o avea la Focșani, domnia-sa rămânând colaboratorul colegilor săi care îl ajutau să  mai încaseze un ban din colaborări.

Despre Ștefan Bucevschi și Vasile Manolescu scriu nu numai materialele din cele două ziare – Steagul roșu și Calea nouă – dar există  și multe persoane  încă în viață, prof. Vasile Cârcotă și prof. Virgil Giușcă din  Bârlad, Alexandru Tacu și C. Hușanu din Iași, Ion Nistor și Jane Margareta Tudor din Focșani, inclusiv materialele din ziarul raional  semnate de-a lungul timpului de Vasile Manolescu.

Ștefan Bucevschi este amintit de I. N. Oprea în cartea citată și în calitate de colaborator la revista Coordonate Bârlădene, 1970, p. 299, Clisu fiind redactor șef, iar Bucevschi redactor, alături de Petruța Chiriac ș.a. în activitate.

Despre cine a fost redactorul șef al Ziarului Steagul roșu în anii 1955 există și clarifică situația și Ion N. Oprea în volumul scris de acesta, “Mari personalități ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870-2008”, ed. Pim Iași, 2008, pp.186, 190, 192 –“ la 31 decembrie 2007  în Revista mea de la Tel Aviv, Rubin Șchulimsohn, fost gazetar în Bârlad și  Iași, acorda un interviu ziaristului I. Știru, reprodus și de Ion N. Oprea: ”la sfărșitul anului 1951, odată cu înființarea regionalei administrative Bârlad, am fost numit redactor șef al ziarului Steagul roșu din localitate. Am îndeplinit această funcție până în anul 1956, când  am fost transferat ca redactor șef adjunct la ziarul ieșean “Flacăra Iașului”. În această funcție am lucrat până la data de 1 septembrie 1983”…

O suplinire la viitoarea carte Istoria culturală a Bârladului?…  Da, Vasile Dumitru care completează “Calendarul/selectiv” al lunii aprilie, p.118 din Baaadul literar poate să-și continuie enumerarea născuților: 28/aprilie 1941 s-a născut scriitorul și jurnalistul Dumitru V. Marin, despre care a scris deja șeful său, Gruia Novac, 28 aprilie 2016, Baaadul literar nr. 37/2016,p.116.

Pentru noi cititorii important rămâne apariția cărții promise – o nouă Istorie culturală a Bârladului care să evidențieze autorii purtători de nimb, dar cum asemenea căutări ca și ierarhizările sunt efemere, mai ales când din prag este făgăduită “rigoarea subiectivismului”, mai poți crede în scrisul “fără resentimente”, având în vedere  cazul citat prin persoana lui Constantin Clisu,care și după trei-patru  ani de la deces, are parte redacțional de informații care “trezesc nu zâmbete”, ci mari acuze, semne  ale altor și altor întrebări căutătoare de nimb întunecat!?…

P.S. Îmi scrie cineva din Bârlad:

  Am citit si noi în Baaadul literar  acele relatări. Despre morți, se spune în înțelepciunea populară – ” numai  de bine”. La Domnul Clisu  sunt așa multe fapte care îl consolideză  în memoria colectivă  la modul super-pozitiv! Iată  câteva: ca președinte al Sindicatului invațământului a redactat publicația anuală „Scoala bârlădeană” pentru o lungă perioadă (1969 -1982), revista literară „Coordonate bârlădene”, a coordonat activitatea corului  „Armonia” a sindicatului. Această Societate corală  desprinsă  din cea a Filarmonicii (1898) în anul 1901,  la a 75-a aniversare (1976) a făcut-o remarcată  pe plan național.     A fost cel mai longeviv Inspector general la Inspectoratului  școlar județean Vaslui.

Plecat în Canada la Edmonton, la fiice, s-a străduit și a reușit să ”ducă” statuia lui M.Eminescu în curtea Bisericii ortodoxe de acolo, statuie realizată de sculptorul vasluian Gh. Alupoaie.

Nu am evocat încă multe alte activități obștesti, se cuvin enunțate valoroase producții literare (poezii, romane, cărți pentru copii), activitate ziaristică, a fost câțiva ani redactorul-șef al ziarului de uzină Rulmentul, cu peste 3000 de abonați  etc. Ceea ce se scrie acolo, nu putem aprecia noi ca cititori. Poate fi și adevărat, dar așa erau timpurile acelea  pe care le știm , au fost deosebit de tulburi, toți aveam nevoie de o pâine pentru familie.

La cele de mai sus, cele două persoane nu puneau punct relatării lor, dar o facem noi întrebându-ne – membrii cenaclului literar “Al. Vlahuță” care mai bine de zece ani au făcut literatură cu mentorul lor Constantin Clisu ce vor fi gândind despre întâmplarea descrisă?

Deschizând volumul  “Carte…Omagiu mamei” de Ion N. Oprea și Ioan Costache Enache, Dumnezeu să-l ierte și pe el, Editura Pim, Iași, 2009, extrag și redau de la pp.92 și 70 două poezii semnate prima de C. Clisu, cealaltă de Ștefan Bucevschi ca cititorii să deosebească  și să înțeleagă singuri adevărul spuselor noastre.

Puiul mamei

Când vei pleca în lume

Puiul mamei, pui

Nu te-ngriji de haine și de bani,

Ci mai întâi și-ntâi să iei cu tine,

Cei de acasă, șapte, șapte ani!

Cu ei vei urca munții,

Mări să străbați și vise să-mplinești,

Căci mama-a pus în toți inima ei

Și dor și mângâiere și povești.

Mama va fi oriunde și mereu cu tine.

Pe ea o doare tot ce te rănește,

Pentru că mama cum o știi tu bine,

Doar pentru tine-n lume mai trăiește.

Fii bun, îți spun și ajută la nevoie

Pe cei năpăstuiți, loviți de soartă

Și nu lăsa pe nimeni să-nnopteze

Pe vremea rea sau bună la a ta poartă.

Să lași oriunde pașii te-or purta,

Un loc de  bună-ziua, s-arăți că-ți pasă

Și nu uita să-i  porți mereu cu tine

Cei șapte ani, cei șapte ani de-acasă!

                                                      Constantin Clisu

Închinare mamei

De ce te miri că duc sicriul mamei?

Nu e povoară trupul ei ușor,

că nu aș vrea să se sfârșească drumul

când merg smerit la groapă s-o cobor.

Ea nouă luni purtatu-m-a sub coaste

și nu s-a plâns că-i greu, că-i obosită,

i se părea doar lungă, lungă așteptarea

până să-și vadă-n poale plodul, fericită.

De ce n-am numărat de câte ori în brațe

m-a ridicat și m-a purtat cântînd,

s-adorm sau să mă liniștească

când îmi juleam genunchii pe uliți alergând.

Ducea ades pachetul greu la poștă

flămândă, dar să prindă rând,

plecai departe la școli înalte

băiatul ei să nu steie flămând.

Mă mângâia dăunăzi bătrânica

cu mâna tremurândă pe obraz;

ce te apasă? Spune, măi băiete,

să-ți ducă mama o parte din necaz.

De ce te miri, că duc sicriul mamei?

                                                Ștefan Bucevschi

Ps/2: Ștefan Bucevschi, ca și alți mulți vasluieni, nu figurează în Dicționarul literaților de la Vaslui, autor Ioan Baban. Cartea cu poeziile citate cuprinde atât fotografia celor doi poeți cât și un scurt C/V al lor.

                            

.

Ştefan  Bucevschi

În 1970 când la Bârlad a apărut revista „Coordonate bârlădene”, în prefaţa primului număr, prof. Constantin Clisu, secretarul cenaclului literar „Al.Vlahuţă” – care funcţiona la Casa de cultură a sindicatelor, trecea în revistă condeiele care s-au ridicat la Bârlad: Cezar Ivănescu, Mircea Coloşenco, Sandu Tacu, George Irava, Gruia Novac, Mihai Sultana Vicol ş.a.

Lucrarea „Coordonate bârlădene” apărea sub îngrijirea prof.Constantin Clisu şi a dr. Ştefan Bucevschi, coperta de prof. Gh. Alupoaiei.

Constantin Clisu

Prozator, poet de talent, publicist, dramaturg pentru copii, este născut la Bârlad la 14 octombrie 1931. Bibliotecar, ziarist, conducător de şcoală românească, este un desăvârşit.

Din opera scrisă: „Pentru un pui de sturz” (1979), „Cântec de dor”, versuri (1980), „Vine moşul pe cărare”, proză pentru copii (1983), „Dorobanţ, clanţ”, versuri (1984), „Cocoşul singuratic”, proză (1987), „Văluţă descoperă lumea”, proză (1988), „Un strigăt în noapte” (1992), „Mama nu e vinovată” – roman (2000), „Bastardul” – roman (2002), „Dincolo de poveste” (2002), „În rest e tăcere” – roman (2005), „La marginea nopţii” – roman (2009) ş.a.

Stabilit în Canada, este unul din condeierii revistei Comunităţii româneşti „Cuvântul adevărului”.

Pentru conformitate, Ion N. Oprea
10 noiembrie 2016