Primit pentru publicare: 01 aug.2015
Autor: Constantin POENARU
Publicat: 02 aug.2015

Un împătimit istoric al presei, nerecunoscut pe deplin

Ion N. Oprea

L-am cunoscut în 2-4 aprilie 2009 la Iaşi, în zilele celui de-al II-lea Congres Naţional de Istorie a Presei. Este un bărbat jovial, cu voce blândă şi molcomă, plin însă de o vioiciune a trupului şi a minţii care te cucereşte imediat. Veşnic în agitaţia specifică gazetarului, cu o privire scormonitoare şi o putere de muncă molipsitoare. Am stat de vobă îndelung atât în biroul prietenului nostru comun Liviu Papuc, şef de serviciu la Biblioteca Centrală Universitară de la poalele Copoului, instituţie unde era prezent mai tot timpul cu alte şi alte periodice pe masă, cât şi în sala de conferinţe de la Universitatea “Petre Andrei”, în prima zi de deschidere a lucrărilor Congresului. L-am revăzut în ultima zi a reuniunii, când se prezentau cele mai recente cărţi scrise şi tipărite de membrii Asociaţiei Române de Istorie a Presei.
El nu era membru al asociaţiei, dar a oferit conducerii acesteia, ca şi altor distinşi profesori universitari din toată ţara, mai multe lucrări despre presa apărută pe meleagurile de nord-est ale Moldovei: Cernăuţi, Rădăuţi-Siret, Dorohoi, Huşi, Vaslui, Bârlad.
Am avut însă surpriza să constat că universitarii noştri nu prea erau încântaţi de cărţile atât de multe şi diverse ale lui “moş Oprea”, toate scrise în urma unor cercetări migăloase, îndelungi şi obositoare, după răsfoirea şi citirea a mii de pagini îngălbenite de vreme ale periodicelor din acest colt de ţară. I se reproşa lipsa “metodei academice” de cercetare şi redactare a lucrărilor, tonul mult prea discursiv al descrierii titlurilor catalogate, absenţa notelor de subsol, deşi autorul nu scria “cărţi din cărţi”, ca să citeze pe cineva. Distinsele noastre cadre didactice din învăţământul superior de Jurnalism nu înţelegeau că Ion N. Oprea, fără titluri ştiinţifice şi grade universitare, făcuse cercetare în arhive şi biblioteci, citise aproape mai toate publicaţiile periodice investigate, spre deosebire de multele, mult prea multele doctorande care nu au văzut în viaţa lor cum arată un ziar tipărit la offset plane sau la rotativă, n-au mirosit vreodată cerneala proaspăt imprimată, nu ştiu ce e ăla un calandru – dar dau lecţii studenţilor despre trecutul nostru jurnalistic.

Ion N. Oprea este un mare şi împătimit istoric al presei, din păcate nerecunoscut ca atare pe deplin. S-a născut la 28 aprilie 1932 în com. Priponeşti, judeţul Galaţi. Deşi nu avea decât studii liceale, şi-a început activitatea de publicist la ziarele Scutul Patriei, Glasul Armatei şi Apărarea Patriei, în perioada 1951-1954, când îşi efectua stagiul militar la o unitate de la Someşeni-Cluj.

După liberare, vreme de patru ani (1954-1958), lucrează ca redactor şi apoi şef al secţiei cultural-literare la ziarul Steagul roşu din Bârlad, iar până în 1962 va fi redactor şef al gazetei de uzină Rulmentul, care apărea la Fabrica de Rulmenţi din Bârlad, şi redactor la ziarul Flacara Iaşului. În acest timp va absolvi şi Facultatea de Ştiinte Juridice şi Administrative din Iaşi, după care va lucra, până în 1989, în administraţia de stat, în comerţ şi finanţele publice.

Nu-şi va întrerupe însă activitatea în presă, publicând atât în periodicile locale, cât şi în cele centrale, la Scânteia, Scânteia tineretului, România liberă, Presa noastră, Flacăra laşului, Vremea nouă etc. După 1990 continuă să scrie la noile ziare: Monitorul, Obiectiv, Ziarul de Iaşi, dar e preocupat îndeosebi de cercetarea istoriei presei locale. Aşa apar lucrări precum: Mari personalități ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene. 1870-2003, Ed. TipoMoldova, Iaşi, 2004; Bucovina în presa vremii, I (Cernăuţi, 1811-2004). Ed. TipoMoldova, Iaşi, 2004; Bucovina, pământ românesc, II (Presa din Rădăuţi, 1893-2004), Ed. TipoMoldova, Iaşi, 2005; Vaslui – Capitala “Țării de Jos” în presa vremii.
1875-2005, Ed. TipoMoldova, Iaşi, 2005; Dorohoi – Capitala “Țării de Sus” în presa vremii. 1874-2006,
Ed. Production, 2007; Huşul în presa vremii – de la Melchisedec până în zilele noastre. 1869-2006, Ed.Production, 2007; Bârladul în presa vremurilor. De la revista “Păreri” la ziarul “Steagul roşu”. 1932- 1949, Ed. PIM, Iaşi, 2007; Mari personalități ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene. 1870- 2008, Ed. a II-a revăzută şi adăugită, Ed. PIM, Iaşi, 2009; Bucovina în presa vremii (Cernăuți: 1811-2008), ediția a II-a aniversară (90 de ani de la revenirea Bucovinei la patria mamă România în 1918), Ed. PIM, Iaşi, 2009; Bucovina, pământ românesc, II (Presa din zona Rădăuţi-Siret 1893-2008), cu o postfaţă de prof. Petru Bejinariu, ed.a II-a aniversară, Ed. PIM, Iaşi, 2009.
(Din Buletin de Istoria presei, publicație lunară a Centrului Român de Istoria a Presei, primul Institut particular de studii și cercetări, creat official la 24 ianuarie 2014, director Constantin Poenaru, București, nr.17-19, mai-iulie 2015, p. 10).

Din  același număr, dar la p. 2, din rubrica De vorbă cu cititorii și colaboratorii: “Ion N. Oprea, Iași: Mulțumim pentru părțile trimise. În biblioteca noastră am găsit alte vreo patru lucrări de istoria presei date de dv. cu autograf. Ne lipsesc,totuşi, şi nu ştiu de unde să le procur, pentru că peOkazii.ro nu sunt la vânzare, următoarele titluri: Vaslui– Capitala “Țării de Jos” în presa vremii. 1875-2005,Ed. TipoMoldova, Iaşi, 2005; Dorohoi – Capitala “Țăriide Sus” în presa vremii. 1874-2006, Ed. Production,2007; Huşul în presa vremii – de la Melchisedec până în zilele noastre. 1869-2006, Ed. Production, 2007; Bârladul în presa vremurilor. De la revista “Păreri” la ziarul “Steagul roşu”. 1932-1949, Ed. PIM, Iaşi, 2007.Aşteptăm, totodată, un articol de la dv. despre apariţia ziarului judeţean Vremea nouă la Vaslui, în 1968, ca şi despre evoluţia sa până în 1989, când a dispărut. După cum aşteptăm articole şi despre alte publicaţii pe care le-aţi răsfoit şi studiat la BCU Iaşi”.