Primit pentru publicare: 10 Nov. 2017
Autor: Ionel NOVAC
Publicat: 11 Nov. 2017
Procesare și adaptare: Dorina RODU
Editor: Ion ISTRATE

Pe urmele lui Mihai Eminescu, la Viena

Începutul torid al lunii iulie mi-a prilejuit revederea, după aproape şapte ani de aşteptare şi visare, a “Oraşului luminilor”, oraş de care mă leagă amintiri dintre cele mai frumoase. În drum spre acesta, o oprire de câteva ore în “Oraşul valsului” mi-a oferit ocazia de a face câţiva paşi pe urmele lui Mihai Eminescu, cel care, între anii 1869 şi 1872, s-a aflat la Viena pentru studii. Şi cine mi-ar fi putut fi, în acest scurt periplu, un mai bun ghid decât domnul Dan Toma Dulciu, eminent eminescolog, autor al unor apreciate lucrări precum “Mihai Eminescu – Prezenţe vieneze” sau a recentei “M. Eminescu – Itinerar vienez”?

Stabilit de ceva vreme în capitala austriacă, Dan Toma Dulciu a străbătut pas cu pas aproape toate locurile cunoscute sau presupuse a fi fost călcate de paşii nemuritorului Poet, a petrecut sute de ore în Biblioteca Naţională a Austriei cercetând şi studiind documente, publicaţii, cărţi, fotografii şi alte materiale din perioada vieneză a lui Mihai Eminescu, a citit zeci de lucrări apărute pe această temă, astfel încât putem afirma, fără nicio teamă de a greşi, că este cel mai avizat şi mai autorizat ghid în materie.

Ne-am întâlnit, aşa cum convenisem telefonic, în apropierea reşedinţei domniei sale, de unde ne-am îndreptat spre Marokkanergasse (nume dat în amintirea misiunii marocane care, la 20 februarie 1783, a sosit la Viena pentru a semna un tratat cu Împăratul  Joseph II). Aici, la numărul 3, pe vremea lui Eminescu, se afla localul lui “Tata Wihl”, “Zu den drei Tauben”, în care se adunau “mai toţi bucovinenii în abonament… numai mâncarea de amiază, căci abonamentul şi pentru seară era foarte scump” . Printre ei, chiar dacă nu avea întotdeauna abonament, se afla şi Mihai Eminescu, care “venea de dragul societăţii şi adesea şi din cauza că se putea mai uşor împrumuta cu parale”. Dar şi pentru a discuta vrute şi nevrute cu bunii săi prieteni Ioan Slavici, Vasile Morariu, Teodor V. Ştefanelli, Vasile Bumbac, Al. Chibici-Revneanu, Alexandru Ciurcu, Samuil Isopescu, Aurel Mureşianu şi mulţi, mulţi alţii.
Astăzi, pe vechiul amplasament se află restaurantul “Arco”, proprietate a soţilor Knava, loc destinat nu numai pentru a lua masa, ci şi pentru organizarea de evenimente culturale (concerte, expoziţii etc.). Deşi am ajuns înainte de ora deschiderii, cei doi ne-au primit cu deosebită amabilitate, permiţându-ne să vizităm restaurantul şi să facem câteva fotografii în interior. Vielen Dank, Herr Knava!

Kollergasse 3. Dintr-un act de rezidenţă aflat în Arhivele Poliţiei vieneze rezultă că, în aprilie 1871, Mihai Eminescu îşi avea domiciliul la această adresă. Poetul îşi închiriase camera 19, la primul etaj al imobilului. Aceasta îi oferea o bună vizibilitate a Bisericii Sf. Othmar, situată în imediata apropiere şi aflată atunci într-un stadiu avansat de construcţie.

În dreptul camerei care l-a găzduit a fost amplasată o placă comemorativă, care aminteşte că “aici a locuit din aprilie şi până în octombrie1871 marele poet român Mihail Eminescu”.    

Schaumburgergasse 15. Potrivit unor documente găsite în arhivele Universităţii vieneze, Mihai Eminescu a locuit aici în ultima parte a anului 1871, probabil ca urmare a părăsirii domiciliului din Kollergasse 3. Imobilul se afla pe o stradă în pantă, situată în cel mai populat cartier al Vienei (“Favoriten”). La un capăt, strada duce spre Palatul Schoenburg, iar la celălalt se intersectează cu “Wiedner Hauptstrasse”, strada pe care locuia renumita actriţă Federica Bognar. Locuinţa în care a locuit Poetul nu mai există în prezent, pe locul acesteia fiind construit un imobil cu patru etaje.  

Dianagasse 8. Aici a locuit Mihai Eminescu în anul 1872, împreună cu alţi patru colegi, într-o cameră scurtă şi lunguiaţă, cu o singură fereastră, situată la mansardă. “Între cei patru pereţi gălbui ai unei mansarde scunde şi lungăreţe, osândite în veci de-a sta nemăturată, locuiam cinci inşi în dezordinea cea mai deplină şi mai pacifică. Lângă unica fereastră stătea o masă numai cu două picioare, căci cu partea opusă se răzima de perete”.

Pe zidul imobilului a fost amplasată o placă memorială ce aminteşte că, în acest imobil, a locuit marele poet român Mihai Eminescu. Având în vedere gravarea eronată a anului prezenţei sale la această adresă (1871), eroarea a fost corectată ulterior, prin aplicarea unei plăcuţe cu anul real (1872).

Adamsgasse 5. Situată foarte aproape de imobilul din Dianagasse, casa din Adamsgasse, compusă din parter, patru nivele şi mansardă, arată mult mai îngrijită decât precedenta. Mihai Eminescu a locuit o perioadă aici, în una dintre camerele situate la etajul al doilea.

Wiedner Hauptstrasse 55. Cafeneaua F. Wortner, ultimul obiectiv al scurtului nostru itinerar pe urmele lui Eminescu la Viena, itinerar aflat sub presiunea timpului şi obiectivului-ţintă vizat la plecarea de acasă (Paris). În apropierea cafenelei locuia actriţa Federica  Bognar, artistă renumită de la Teatrul Curţii din Viena, pe care Poetul o cunoscuse şi în salonul căreia a fost invitat de multe ori: “În anul 1870 şi 1871 vizita regulat jururile ei şi acolo se întâlnea şi petrecea cu primii artişti şi artiste de la Burgtheater şi de la Operă, şi când venea de acolo ne povestea multe din lumea artiştilor, despre traiul lor şi multe întâmplări de după culise ce se destăinuiau şi se depănau în acest cerc de artişti”.

De câte ori nu se vor fi oprit cei doi singuri şi aici, la ospitaliera cafenea, să savureze în linişte aroma plină de nesaţ a cafelei!

La rândul nostru, ne oprim pentru câteva minute să savurăm cafeaua oferită de minunatul nostru ghid, timp în care admirăm complexul statuar din faţa cafenelei: o fântână arteziană, pe fundamentul căreia tronează statuia renumitei artiste. Apoi ne despărţim, nu înainte de a-i mulţumi încă o dată domnului Dulciu pentru timpul pus la dispoziţie şi, mai ales, pentru preţioasele informaţii prezentate pe tot parcursul vizitei. Cu promisiunea de a reveni şi continua itinerarul eminescian vienez, atât de bogat dar, încă, prea puţin cunoscut nouă.

Bibliografie:
1. MIHAI EMINESCU,  Geniu pustiu, Ed. Minerva, 1904;
2. CĂLINESCU, G.  Viaţa lui Mihai Eminescu, Ed. Cultura Naţională, 1932;
3. TOMA DULCIU, D. M. Eminescu – itinerar vienez, Viena, 2017;
4. ȘTEFANELLI, V.  Amintiri despre Eminescu, Ed. Junimea, Iaşi, 1983