• ”EMINESCU LA VIENA-
  eliberarea din stereotip”
• Autor – Răzvan Ducan

,,Tu, bătrână Vienă,
Tu, leagăn străvechi al împăraților,
Auzi tu la poartă
Pasul greu al eroilor?”
Mihai Eminescu – mss 2290

       De curând, am primit de la Târnăveni, de la profesorul și poetul Răzvan Ducan, un nou volum de poezii, dedicate lui Mihai Eminescu, intitulat:,,Eminescu la Viena – eliberarea din stereotip”, Editura Vatra Veche Târgu – Mureș. Este a treia carte de versuri dedicată Luceafărului poeziei românești, un unicat fericit în poezia românească, de data aceasta autorul urmărind perioada de studii a Poetului la Universitatea din Viena, din perioada 1869- 1872. 

     Acest nou volum de versuri, este compus din 88 de poezii, ce urmăresc pas cu pas, viața și activitatea studentului Mihai Eminescu, locurile din Viena, legate de poet, anturajul și distracțiile poetului, în titluri incitante, ca: Scuza României, Chiar și în rutină te voi căuta, În drum spre Viena, Am visat că am găsit la Viena, Burgtheater, Nu l-ai văzut pe Eminescu?, La d-na Lowenbach, Eminescu și Veronica Micle, la Viena, Veronica, cu năframa sa, Voi căuta o cafenea la Viena, Din Viena lui Eminescu, ,,la teatru, la Viena”, Imobilele ce l-au găzduit la Viena, Putna lui de la Viena, ,,Mai potoliți-l pe Eminescu”etc.

     Cartea domnului Răzvan Ducan este o adevărată poveste în versuri, autorul umblând pe urmele poetului, căutând locuri, clădiri, locuințe, cafenelele frecventate de Eminescu, edificii culturale vizitate, oameni pe care i-a cunoscut, activități la care a luat parte, dedicându-le câte o poezie:
   ,,Voi aduna de pe aici, de pe-acolo,
     Voi trasa linii între două puncte,
     Și unde liniile se intersectează,
     Voi încerca să-l redau din amănunte”.
         (Voi lua povestea…)

    Autorul, mare admirator al Poetului, are ambiția de a-l căuta la Viena peste tot: ,,Chiar și în rutină te voi căuta,/ Cea lăsată-n arhaice amintiri”, căutând urmele lăsate de Poet, în cei trei ani de studenție, locuri care mai există și astăzi, marcate cu plăci memoriale.
    Aici, Poetul a cunoscut-o pe Veronica Micle, venită pentru un tratament, de care se îndrăgostește la prima vedere. În perioada celor șase luni, în care a însoțit-o pe la spectacole, la muzee și în parcuri, au devenit buni prieteni. Ea va deveni muza lui inspiratoare, căreia i-a dedicat cele mai frumoase poezii de dragoste, cunoscute în literatura română:
,,Amor dintre o stea cu coadă
Și o planetă blondă cu cârlionți,
În timpul viselor cele mai zvelte,
Într-un oraș cu împărat, baroni și conți”.
(Eminescu și Veronica, la Viena)

     Eminescu, autor moral al unificării asociațiilor studențești ,, În una singură, ,,România Jună”,/ Ca să pună-n picioare și acolo, gândul ,,veselului Alecsandri”,/ a fost studentul român care a luptat pentru determinarea studenților să admită unificarea celor două societăți studențești, având o activitate importantă, fiind bibliotecarul societății studențești unificate.
     Eminescu cerceta bibliotecile din oraș, în special Biblioteca Imperială, unde citea ore în șir și de unde împrumuta cărți vechi și manuscrise, autorul întrebând:,, Îți mai amintești,/ De românul nostru genial?/ Ce a intrat cu aplomb/ În bibliotecile tale vestite,/ Mobilându-și mintea,/ Cu cronici îngălbenite?”
     În Anul Nou 1870, Eminescu l-a vizitat la Ober- Dobling, pe domnitorul Al. I. Cuza, aflat în exil și ,,L-au colindat să-i fie exilul puțin mai dulce,/ Și să-i închidă rana abdicării din piept”, acestui mare iubitor de țară și de popor. Aici va ajunge și Poetul în 1883, adus pentru tratament de Titu Maiorescu.
     Se știe că Eminescu era mare consumator de cafea, frecventând câteva cafenele din Viena, unde se întâlnea cu prietenii, discutând despre literatură, istorie, politică etc. Autorul va căuta aceste cafenele vieneze, pentru ca să-i solicite patronului ,,două cafele mari și negre”,/ Pe care să le achit, dorind doar una,/ Pe cealaltă lăsând-o-n așteptare,/ Pentru Eminescu, când va trece pe-acolo”.
    În poezia ,,Eminescu a fost cel mai frumos bărbat din Viena”, domnul Răzvan Ducan ne amintește că poetul a fost un tânăr inteligent și frumos, ca în fotografia de la Praga, era în anturajul unor frumoase actrițe, Baudius și Bognar, de care era invitat la diferite întâlniri și petreceri, atrăgând atenția invitaților și conversând cu mult aplomb, dar ,,Nici invidiile și nici poftele nu-i distrăgeau,/ Din frământările nesăturate”:
Așa a fost Eminescu, la Viena,
Junețea lui a atras umbre și lumini,
Până când interiorul i-a devansat înfățișarea,
Deversându-i geniul, din preaplin.

     La Viena, Mihai Eminescu trebuie căutat peste tot, dar, mai ales la universitate, așa cum ne recomandă autorul, în poezia ,,Eminescu trebuie căutat în acel ,,index lectionum”, ca auditor extraordinar, urmărind cursurile care îl interesau cel mai mult: filosofia, istoria filosofiei, istoria Imperiului, dreptul german, pedagogia generală și alte cursuri de logică, lingvistică romanică, finanțe, chimie, biologie, fizică, matematică și medicină legală – ,,Cireșe pe tortul de cunoaștere generală”-  ce l-au ajutat mult în activitatea  sa ulterioară:
,,Așa că dacă mergeți acum la Viena,
Ca să-l găsiți pe Eminescu, ,,auditor extraordinar”,
Căutați în opis-ul cărților citite din biblioteci,
Din amontele acestui punct final”.

      În anul 1871, Mihai Eminescu a fost inițiatorul și principalul organizator al Serbării de la Putna, pentru desfășurarea căreia a depus eforturi considerabile, reușind cel mai grandios spectacol dedicat domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt, pentru care avea o mare apreciere:,,O, Ștefane! Tu ești mare și la mormântul tău!” Pentru Eminescu ,,Trecutul nostru nu este decât/ înfricoșatul coif de aramă a creștinătății, al civilizațiunii”. De aceea el ,,Și-a pus și un genunchi,/ În țărâna fierbinte,/ Citind un poem de răscolit mulțimi,/ Și de luat aminte”.
     În finalul cărții, în poezia ,,Mai potoliți-l pe Eminescu!”, ordin dat de P.P.Carp, diplomatul României la Viena, autorul evocă momentul trist din viața lui Eminescu, care, pentru publicistica sa, îndreptată împotriva ,,păturii superpuse”, a fost pus în cămașă de forță și internat în sanatoriul doctorului Șuțu din București, la vârsta când puterea lui de creație era la cel mai înalt nivel, ,,Având aceeași vârstă cu Christos,/ Când au început patimile lui”.
Prea arăta cu degetul muiat în cerneală,
Prea îi înfiera prin scrise și spuse,
El vedea vizionar ziua de mâine,
Dincolo de interesele păturii ,,superpuse”.
    (,,Mai potoliți-l pe Eminescu!”)

      În perioada de studii a lui Mihai Eminescu la Viena, 1869- 1872, acesta a lăsat  urme peste tot în marele oraș, sunt cunoscute multe locuri frecventate de poet, are un bust ridicat lângă biserica românească, plăci memoriale  pe clădirile unde a locuit și, în fiecare an, Societatea ,,Mihai Eminescu” din Viena, condusă de Laura Hant, organizează o serie de manifestări culturale, dedicate poetului. Mulți români ce locuiesc la Viena se întâlnesc la biserica românească, în cafenelele frecventate de Eminescu, la manifestările culturale, sub semnul lui, un adevărat univers românesc în capitala vechiului imperiu.
     Acestea au fost motivele pentru care poetul Răzvan Ducan a scris această carte de versuri –Eminescu la Viena – eliberarea din stereotip – și ,,Din iubire până la adorație,/ Față de cel mai veșnic, sortit de-a rămâne,/ În vârful piramidei trofice,/ A Literaturii Române”.
     Citind această carte a poetului Răzvan Ducan, am încercat o mare mulțumire, pentru faptul că astăzi mai sunt intelectuali cu dragoste pentru Luceafărul poeziei românești, căruia să-i dedice, în exclusivitate, a treia carte de versuri.

     Mulțumim domnule Răzvan Ducan!

Nicolae Iosub, septembrie 2024, Botoșani