ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 26 Aug. 2018
Puncte de vedere, Marin IFRIM
Publicat: 28 Aug. 2018
Editor: Ion ISTRATE

După Marin Preda și Marin Sorescu…

Am trăit peste două decenii într-o bibliotecă publică. Am avut bibliotecă și acasă, peste 4000 de volume oferite prietenilor, elevilor, profesorilor. Citesc de când m-au trimis părinții la școală, deși aș fi preferat să fiu doar un cioban mioritic care să se răstească la oi cu câinele din dotare. N-a fost să fie brânză de oaie sau de capră. Am dat peste urda literaturii. După o viață de om, după felul în care am trăit și citit nu-mi mai (re)găsesc clasicii, marile mele iluzii umane: Blaga, Eminescu, Creangă, Sorescu, Marin Preda etc. Nu-i prea îi mai văd prin manualele școlare. Aud, văd și citesc tot timpul de un prezervativ literar cu vata premiului nobel în nări. Trăim într-o lume literară falsificată. Nu înțeleg de ce Academia Română nu vrea să aducă în țară un premiu așa/atât de râvnit. Puțini știu cine a fost Nobel-Dinamită. Premiul său e o scuză pentru răul făcut din știință de sine. Acest premiu, acum, e confiscat. Se acordă după ce nu se acordă. Eu aș refuza așa ceva. I l-aș face cadou lui mircea cel îmbătrânit la coada ”nobelită”.Mare jenă pentru literatura noastră. Nu poți da fistic unor oameni de nimic. Avem un  minister al culturii care are în vârful inteligenței un actor cu mii de ani în urma lui Chaplin. Un george al infinitului, pe care-l doare încotro de cultură. Un păcălici cu față de păcălici. După Marin Sorescu, avem ”la cultură” și asemenea cagule. Mai lipsesc gazele literare, că și jandarmii știu să scrie că unul plus doi fac patru.