ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Ce dacă sau Ei și? -poezii de Neculai Florea

Primit pentru publicare: 23 Sept. 2018
Autor: Vasile LEFTER
Publicat: 24 Sept. 2018
Editor: Ion ISTRATE

     Nu știu de ce,nu știu de când,dar întâlnirea cu o nouă carte ieșită de sub tipar îmi creează o stare de plutire.E un sentiment unic.Mereu am impresia că un preot botează un copil,lăsându-l cu iubire în apa tradiționalei cristelnițe,aceeași de multe veacuri .     Cele mai vibrante mesaje lirice nu sunt lansate de obicei de filologi,ci de oameni care percep lumea la nivelul obiectiv- liric (nu e un pleonasm !), un fel de variantă la concret.Biologul Neculai Florea nu mă contrazice. Sensibilitatea acestui român adevărat coborât de pe dealurile Andreiașului nu poate fi contorizată cu niciun fel de instrument.Doar adevărații români pot măsura miile de amperi ai trăirii poetice. Neculai Florea la un dialog formal nu comunică mai nimic din adâncurile sufletului și minții sale,o minte de muntean autentic,hrănită din glasul tainic al muntelui.Urcați până în satul Hotaru și veți fi mai aproape de poezia lui Neculai Florea!

    Prima întrebare a cititorului obișnuit va fi legată de titlu.” Ce dacă?” este o întrebare retorică,la care în mod firesc răspunde autorul.Unii cititori pot crede că este un mesaj fatalist.Adică,orice s-ar întâmpla, poetului nu-i pasă.Greșit!
Alții, dimpotrivă, vor vedea în această interogație o provocare la un exercițiu de cunoaștere,la tainele trecerii peste vreme,peste vicisitudinile existenței.

Neculai Florea, poetul,este un reflexiv școlit,care poate face ușor diferența între real și imaginar.Translația în ficțiune este una firească.Poezia lui nu este una confecționată.Ea țâșnește din adâncuri.Nu-și propune să fie așezat la masa bogătașilor ,ci la masa liricilor cu substanță națională. Fascinat de spectacolul universului,poetul Neculai Florea se vrea o voce a românului din Vrancea,iubitor de țară și glie strămoșească.Ultima poezie a volumului intitulată” Românie” este o chemare la românism.Invocația divinității este un semn al neputinței de a readuce românismul în această țară pustiită de plecări spre alte meleaguri,unde umilința este la ea acasă.
       Nu mi-am propus o radiografie a fiecărei poezii.Oricât de generos ar fi spațiul publicaților iubitoare de cronici literare,acest lucru ar fi imposibil.Aș sugera doar gazetelor care publică această modestă cronică să organizeze experimental întâlniri cu tineri iubitori de poezie și să-și comunice părerile critice.De fapt ,rolul criticului în opinia lui George Călinescu este acela de a emite noi puncte de vedere asupra unei opere.

     Volumul de poezii ” Ce dacă?”a fost publicat de Editura Terra,din Focșani în august 2018.Grafica din volum este realizată excepțional de profesor Virginia Hossu,un nume prea puțin prețuit în grafica românească din insuficienta difuzare.
     Poezia –titlu „Ce dacă?” este suport pentru întreg volumul,oferind o atitudine activă față de problemele existenței. Trecerea impasibilă a timpului,adumbrirea chipului după ani și ani,pălirea sentimentului iubirii,sentimentul efemerității în comparație cu natura impersonală,repetabilitatea fenomenelor astrologice sunt privite de liricul Neculai Florea cu înțelegere și resemnare.

     După aceste rezoluții relative,poetul revine cu detalii.Aproape fiecare” ce dacă?” este umplut cu explicații.
    Temele selectate de Neculai Florea sunt clasice: iubirea, existentá, trecerea timpului, creațía,civismul,menirea omului pe pământ sunt patronate de Marele Anonim,cum ar teoretiza Lucian Blaga.
Este interesant procedeul selectat de poet pentru a face inserțíi patriotice, După o poezie declarativă de dragoste,” Frumoasă doamnă”,poetul sparge tematica prin poezia de mare vibrațíe națíonală „Românie…”: Românie,eu te rog/Hai, trezește-te odată./Că de nu primești un drog/Ce te șterge de pe hartă.

      Obsesia nimicniciei este obsedantă pentru poetul coborât pe o gură de rai.Poezia ”Strigăt  “are și revoltă și încrâncenare,
       Poeziile de dragoste,cu un elogiu al femeii –tovarăș,înger și demon,conferă volumului fragilitate și suport sensibil.Este deopotrivă arghezian,eminescian,blagian,dar și mioritic.

         E greu de surprins esența unui volum de poezii atât de eterogen din punct de vedere tematic.O concluzie se impune totuși. Neculai Florea este un poet sincer,care nu trișează de dragul sonorității și nici a versurilor ce din coada or să sune.