Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 8 (128), August 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Masoneria și Adrian Ion Veniamin

Autor: Dorina RODU, redactor șef – Revista Luceafărul
Publicat: 28 Aug. 2019
© Dorina Rodu, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

Expoziția Muzeală Scriitori Botoșăneni
Proiect realizat cu sprijinul Consiliului Județean Botoșani

Masoneria și Adrian Ion Veniamin

Conform dicționarului enciclopedic „The New Encyclopedia Britannica”, francmasoneria (sau masoneria) este „cea mai vastă societate secretă din lume, răspândindu-se mai cu seamă datorită întinderii în sec. al XIX-lea a Imperiului Britanic (mai corect spus ar fi însă: societate discretă)”. „Francmasoneria a fost comparată cu un salcâm bătrân având mai multe rădăcini (mișcări, societăți, bresle sau ordine mai mult sau mai puțin ezoterice, de la care a moștenit idei, ritualuri și simboluri) și mai multe ramuri (obediențele și ritualurile actuale). Multe legende, unele ostile, circulă despre originile masoneriei: unele implică preoții Egiptului antic, altele pitagoreicii, altele pe Cavalerii Templieri. Înșiși francmasonii sunt de păreri diferite în această privință. Ce este sigur, potrivit istoricului mason Albert Mackey, este că francmasoneria în forma ei actuală a apărut în Marea Britanie în secolul al XVIII-lea. Potrivit istoricilor D. G. R. Șerbănescu și Jacques Pierre, masoneria a apărut în țările române spre mijlocul sec. al XVIII-lea și s-a dezvoltat rapid la începutul secolului următor.”[1]

Începutul francmasoneriei în România, ale primelor loji masonice, datează din jurul anului 1734, „La 1734, italianul Anton Maria del Chiaro înființează primele loji din România, la Galați și Iași. După cum puteți constata, ambele loji au luat ființă în Moldova. […]

La 1776, printre primii botoșăneni masoni ai lojii Moldova din Iași îl întâlnim pe marele logofăt vistiernic al Moldovei, Iordache Balș. […] Îl urmează imediat, adică tot în anul 1776 și tot la loja Moldova din Iași, fratele Nicolae Balș. […]

Avem, așadar, dovada istoriografică cum că botoșănenii au intrat în masonerie încă de la apariția sa în spațiul românesc. La o așa spiritualitate în acest spațiu geografic nici că se putea altfel. Iar familia de boieri Balș pare să fie deschizătorul de drum în masonerie pentru cei botoșăneni la origine.”[2]

„O primă consemnare care ar sugera existența vieții masonice pe meleagurile botoșănene apare în catastiful Confreriei Sacre din Botoșani, 10 aprilie 1761. Este vorba de o hotărâre prin care membrii Confreriei Sacre stabilesc lefurile deservenților de cult (O istorie a evreilor din România în date – vol. I, pag. 129, Editura Hasefer, București, 2000).”[3]

Părăsind anii 1700 și mergând către anii 1870, la Botoșani masoneria nu și-a pierdut din avânt, astfel regăsim alți botoșăneni consemnați în lojile masonice, unul dintre ei fiind poetul și publicistul Gheorghe Tăutu: „Numele botoșăneanului Gheorghe Tăutu (Botoșani n. 1823 – 1885), strănepotul comisului Ionică Tăutu, poet și participant la Revoluția din 1848, îl găsim consemnat la 1870, ca membru al unei loji din Iași.”[4]

De-a lungul timpului în Botoșani au fost înființate următoarele loji masonice: loja Coroana lui Ștefan cel Mare (înființată în anul 1866 / 1867), loja Viitorul Botoșani (înființată în anul 1882), loja Cuza Vodă Dorohoi (înființată în anul 1882), loja Hiram (apărută în anul 1884), loja Amiciția (care a funcționat la Mihăileni), loja „Hillal” (lojă evreiască, apărută în anul 1928), loja Take Ionescu (constituită după anul 1993). Din loja Coroana lui Ștefan cel Mare a făcut parte și Adrian Ion Veniamin, fiind prieten cu Gheorghe Tăutu „poet care a cântat mult și frumos Unirea, l-a slăvit pe Cuza, care a scris poezie satirică și de dragoste, a fost bun amic cu I. V. Adrian, tot mason botoșănean din loja Coroana lui Ștefan cel Mare”[5]. Această lojă masonică este prima care a fost înființată la Botoșani, și „[…] are semnat actul de naștere anul 1867, după cum stă consemnat în <Ordinul masonic român>, lucrare de referință în domeniu și care poartă semnătura istoricului Horia Nestorescu – Bălcești. Numai că același autor, în Enciclopedia ilustrată a francmasoneriei din România (Bucureșri, 2005) consemnează că loja s-a înființat <în timpul domniei lui Cuza sub obediența Marelui Orient al Italiei. În 1866, sub influența lojii L’Amitie (Prietenia, București), membrii Lojii botoșănene acceptă jurisdicția Marelui Orient al Franței. Se va numi: Couronne d’Etienne le Grand>”[6]

Printre cei care făceau parte din loja Coroana lui Ștefan cel Mare se numără Dimitrie Scarlat Miclescu, Ioan Ghernbach, Ștefan Gane, Mikolaj Rokitnicki (de origine polonez), Jan Schmit ș.a. Membrii mai înalți în rang din această lojă, sau primele cinci lumini cum îi numește Ioan Rotundu în cartea „Masoneria botoșăneană – scurt istoric” erau „Cezar Scotto – gr. III, venerabil, Dimtrie Scarlat Miclescu și I. A. Caruso, supraveghetori, I. P. Gherman, secretar și I. V. Adrian orator, din Mihăileni – Dorohoi (n. 1837 – d. 1875), deputat de Botoșani în Cameră (1870-1871), Președinte al Camerelor de comerț din Botoșani și Dorohoi.

Despre I. V. Adrian trebuie să consemnăm că era publicist, scriitor satiric și profesor la Botoșani și tot mare unionist, dând tonul adeziunii botoșănenilor la Actul Unirii. În 10 noiembrie 1868, funcția de secretar este îndeplinită de un alt mason, respectiv Ioan Ghernbach”[7].

Așadar, Adrian Ion Veniamin, poet, prozator, publicist, profesor și venerabil unionist, născut în localitate Mihăileni, în anul 1837 este unul dintre membrii fondatori ai Lojii Coroana lui Ștefan cel Mare din Botoșani.

Note
[1] www.wikipedia.org
[2] Ioan Rotundu-Dângeanu, „Masoneria botoșăneană – scurt istoric-” pag. 22-24; Botoșani, Editura Agata, 2009
[3] Ibidem, pag. 33
[4] Ioan Rotundu-Dângeanu, „Masoneria botoșăneană – scurt istoric-” pag. 29; Botoșani, Editura Agata, 2009
[5] Ibidem
[6] Ioan Rotundu-Dângeanu, „Masoneria botoșăneană – scurt istoric-” pag. 34; Botoșani, Editura Agata, 2009
[7] Ibidem, pag. 34-35