Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 11 → 2019
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Muzeul Scriitorilor Botoșăneni. Masoneria și Adrian Ion Veniamin

Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 8 (128), August 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Masoneria și Adrian Ion Veniamin

Autor: Dorina RODU, redactor șef – Revista Luceafărul
Publicat: 28 Aug. 2019
© Dorina Rodu© Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate
[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro


Expoziția Muzeală Scriitori Botoșăneni
Proiect realizat cu sprijinul Consiliului Județean Botoșani

Masoneria și Adrian Ion Veniamin

Conform dicționarului enciclopedic „The New Encyclopedia Britannica”, francmasoneria (sau masoneria) este „cea mai vastă societate secretă din lume, răspândindu-se mai cu seamă datorită întinderii în sec. al XIX-lea a Imperiului Britanic (mai corect spus ar fi însă: societate discretă)”. „Francmasoneria a fost comparată cu un salcâm bătrân având mai multe rădăcini (mișcări, societăți, bresle sau ordine mai mult sau mai puțin ezoterice, de la care a moștenit idei, ritualuri și simboluri) și mai multe ramuri (obediențele și ritualurile actuale). Multe legende, unele ostile, circulă despre originile masoneriei: unele implică preoții Egiptului antic, altele pitagoreicii, altele pe Cavalerii Templieri. Înșiși francmasonii sunt de păreri diferite în această privință. Ce este sigur, potrivit istoricului mason Albert Mackey, este că francmasoneria în forma ei actuală a apărut în Marea Britanie în secolul al XVIII-lea. Potrivit istoricilor D. G. R. Șerbănescu și Jacques Pierre, masoneria a apărut în țările române spre mijlocul sec. al XVIII-lea și s-a dezvoltat rapid la începutul secolului următor.”[1]

Începutul francmasoneriei în România, ale primelor loji masonice, datează din jurul anului 1734, „La 1734, italianul Anton Maria del Chiaro înființează primele loji din România, la Galați și Iași. După cum puteți constata, ambele loji au luat ființă în Moldova. […]

La 1776, printre primii botoșăneni masoni ai lojii Moldova din Iași îl întâlnim pe marele logofăt vistiernic al Moldovei, Iordache Balș. […] Îl urmează imediat, adică tot în anul 1776 și tot la loja Moldova din Iași, fratele Nicolae Balș. […]

Avem, așadar, dovada istoriografică cum că botoșănenii au intrat în masonerie încă de la apariția sa în spațiul românesc. La o așa spiritualitate în acest spațiu geografic nici că se putea altfel. Iar familia de boieri Balș pare să fie deschizătorul de drum în masonerie pentru cei botoșăneni la origine.”[2]

„O primă consemnare care ar sugera existența vieții masonice pe meleagurile botoșănene apare în catastiful Confreriei Sacre din Botoșani, 10 aprilie 1761. Este vorba de o hotărâre prin care membrii Confreriei Sacre stabilesc lefurile deservenților de cult (O istorie a evreilor din România în date – vol. I, pag. 129, Editura Hasefer, București, 2000).”[3]

Părăsind anii 1700 și mergând către anii 1870, la Botoșani masoneria nu și-a pierdut din avânt, astfel regăsim alți botoșăneni consemnați în lojile masonice, unul dintre ei fiind poetul și publicistul Gheorghe Tăutu: „Numele botoșăneanului Gheorghe Tăutu (Botoșani n. 1823 – 1885), strănepotul comisului Ionică Tăutu, poet și participant la Revoluția din 1848, îl găsim consemnat la 1870, ca membru al unei loji din Iași.”[4]

De-a lungul timpului în Botoșani au fost înființate următoarele loji masonice: loja Coroana lui Ștefan cel Mare (înființată în anul 1866 / 1867), loja Viitorul Botoșani (înființată în anul 1882), loja Cuza Vodă Dorohoi (înființată în anul 1882), loja Hiram (apărută în anul 1884), loja Amiciția (care a funcționat la Mihăileni), loja „Hillal” (lojă evreiască, apărută în anul 1928), loja Take Ionescu (constituită după anul 1993). Din loja Coroana lui Ștefan cel Mare a făcut parte și Adrian Ion Veniamin, fiind prieten cu Gheorghe Tăutu „poet care a cântat mult și frumos Unirea, l-a slăvit pe Cuza, care a scris poezie satirică și de dragoste, a fost bun amic cu I. V. Adrian, tot mason botoșănean din loja Coroana lui Ștefan cel Mare”[5]. Această lojă masonică este prima care a fost înființată la Botoșani, și „[…] are semnat actul de naștere anul 1867, după cum stă consemnat în <Ordinul masonic român>, lucrare de referință în domeniu și care poartă semnătura istoricului Horia Nestorescu – Bălcești. Numai că același autor, în Enciclopedia ilustrată a francmasoneriei din România (Bucureșri, 2005) consemnează că loja s-a înființat <în timpul domniei lui Cuza sub obediența Marelui Orient al Italiei. În 1866, sub influența lojii L’Amitie (Prietenia, București), membrii Lojii botoșănene acceptă jurisdicția Marelui Orient al Franței. Se va numi: Couronne d’Etienne le Grand>”[6]

Printre cei care făceau parte din loja Coroana lui Ștefan cel Mare se numără Dimitrie Scarlat Miclescu, Ioan Ghernbach, Ștefan Gane, Mikolaj Rokitnicki (de origine polonez), Jan Schmit ș.a. Membrii mai înalți în rang din această lojă, sau primele cinci lumini cum îi numește Ioan Rotundu în cartea „Masoneria botoșăneană – scurt istoric” erau „Cezar Scotto – gr. III, venerabil, Dimtrie Scarlat Miclescu și I. A. Caruso, supraveghetori, I. P. Gherman, secretar și I. V. Adrian orator, din Mihăileni – Dorohoi (n. 1837 – d. 1875), deputat de Botoșani în Cameră (1870-1871), Președinte al Camerelor de comerț din Botoșani și Dorohoi.

Despre I. V. Adrian trebuie să consemnăm că era publicist, scriitor satiric și profesor la Botoșani și tot mare unionist, dând tonul adeziunii botoșănenilor la Actul Unirii. În 10 noiembrie 1868, funcția de secretar este îndeplinită de un alt mason, respectiv Ioan Ghernbach”[7].

Așadar, Adrian Ion Veniamin, poet, prozator, publicist, profesor și venerabil unionist, născut în localitate Mihăileni, în anul 1837 este unul dintre membrii fondatori ai Lojii Coroana lui Ștefan cel Mare din Botoșani.

Note
[1] www.wikipedia.org
[2] Ioan Rotundu-Dângeanu, „Masoneria botoșăneană – scurt istoric-” pag. 22-24; Botoșani, Editura Agata, 2009
[3] Ibidem, pag. 33
[4] Ioan Rotundu-Dângeanu, „Masoneria botoșăneană – scurt istoric-” pag. 29; Botoșani, Editura Agata, 2009
[5] Ibidem
[6] Ioan Rotundu-Dângeanu, „Masoneria botoșăneană – scurt istoric-” pag. 34; Botoșani, Editura Agata, 2009
[7] Ibidem, pag. 34-35



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.584 de abonați

3 comentarii la acestă însemnare

  1. Mircia Munteanu spune:

    De-a lungul vremii, la Orientul Botoșani au funcționat cinci Loji francmasonice Hiram (Hyram) 1853 , Coroana lui Ștefan cel Mare (1862), Memphis (1868), Viitorul (1882), Orpheu (1927) și o Lojă paramasonică aparținând Ordinului B’nai B’rith, Loja Hillel (1928). Pe lângă acestea, după notițele colonelului Ioan T. Ulic, la Orientul Botoșani ar fi existat și un “grup esoteric” al Ordinului Martinist.
    Aceasta este cronologia corectă!
    Iar Loja Take Ionescu amintita, din 1993, daca a existat vreodata, este o Loja iregulara !!!

  2. Mircia Munteanu spune:

    Tabloul prezentat cuprinzand simbolurile masonice nu este reprezentativ pentru masoneria regulară, daca scopul prezentarii lui a fost in legatura cu ilustrarea masoneriei (române?), el cuprinzand si simboluri iudaice ! Imaginea este total neavenita in contextul articolului!!
    Ioan Ghernbach amintit pe finalul articolului este de fapt Iosif G. Chernbach (nascut la 5 mai 1837 la Tecuci, profesor și publicist, șef al Postei și telegrafului din Botoșani prin 1866), tatăl poetului Gheorge I. Chernbach (Gheorghe din Moldova)si al poetei Cornelia Kernbach-Tatuşescu (Cornelia din Moldova).Iosif G. Chernbach a fost editorul Revistei ”Lectorul român”.
    Jan Schmit (de fapt Johann Schmidt) (n.1809), cel amintit in articol, este acel etnic german stabilit pentru o vreme in Botosani, care a adus la comanda Primariei ceasul pe care l-a montat in 1872 pe turnul bisericii Uspenia din centrul Botoșaniului.
    I.A. Caruso, cel amintit in articol, a fost George (Iorgu) A. Caruso (1825-1886?), fiu al Contelui Dr. Anton Caruso (n.1775, d.1842), unul dintre primii doctori consemnati la Botoșani prin anii 1820-1830. Fotografia lui George (Iorgu A. Caruso) s-a aflat pana acum trei ani pe monumentul funerar din marmura neagra al familiei Caruso aflat la Cimitirul Pacea (langa capela), astazi fiind deja distrusa de raufacatori!
    Cred ca in articol ar fi fost bine de mentionat si alte personalitati ale Botosaniului din sec. al XIX-lea, înafara de cei amintiti: carturarul si diplomatul unionist Theodor Al. Callimachi (Din Stâncesti-Botosani), doctorii in medicina Franz Iszak (Francisc Isac, Arpad Em. Haynal și Valerian Agonz Pruncul, farmaciștii Emeric Haynal, Iosif Șmelț (Jozef Smeltz) si Vasile D. Vasiliu, profesorii Emil Tokarski, Ioan C. Georgian, Ioan S. Marcian si Gh. Pădure, arhitectul orașului Rudolf Kugler, marele proprietar si om de cultura – armeanul Grigore T. Goilav, procurorul Ștefan Gh. Gane, generalul Alexandru Mustață, fostul primar de Botosani Ilie Vasescu, animatorul cultural botoșănean – armeanul Andronic M. Țăranu,scriitorul si omul politic (primar) Ioan B. Missir (autorul romanului Fata moartă), ofiterul Sigismund Șt. Dombrowski, primarul de Dorohoi – Gh. Gh. Burghele, scriitorul si poetul junimist Samson L. Bodnărescu s.a.

  3. Rodu Dorina spune:

    Domnule Mircia Munteanu, vă mulțumesc pentru opinii și interesul manifestat față de articol. Nu este un articol de fond despre Masonerie, ca un rezultat al unei cercetări aprofundate, deoarece subiectul principal pe care îl abordez este scriitorul, profesorul și unionistul botoșănean Adrian Ion Veniamin. După câte puteți observa și din titlul articolului, care se încadrează într-o serie, cărți de colecție, (vs. „Mihăilenii și Adrian Ion Veniamin”) ce vor fi tipărite și prezentate publicului în cadrul ,,Expoziției Muzeale Scriitori Botoșăneni” (perioada veche – până la 1944). Opiniile Dvs vor fi consemnate în această carte despre scriitorul ADRIAN ION VENIAMIN.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2019 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5