Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 2 (134), Februarie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Iubirea, un sentiment nobil al vieții și operei lui Liviu Rebreanu

Primit pentru publicare: 13 Febr. 2020
Autor: Mircea DAROŞI, Bistrița
Publicat: 14 Febr. 2020
© Mircea Daroși, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Iubirea, un sentiment nobil al vieții și operei lui Liviu Rebreanu

 Dacă celebra poveste de iubire a lui Mihai Eminescu și Veronica Micle a intrat în eternitate, putem fi convinși că și sufletul liric al scriitorului Liviu Rebreanu urmează același drum. Știm că până la romanul realist creat la maturitate, el și-a început scrierile cu poezii de dragoste, rămase nepublicate, pe care le-a dedicat unei adolescente, pe când era în clasa a III-a la Liceul nemțesc din Bistrița, fiind încercat de primii fiori ai dragostei : ,,Eram înamorat de fata unui coșar, și ea elevă la liceu și urmarea amorului meu înfocat a fost că, într-o vacanță i-am făcut o elegie. De atunci m-am lăsat de poezie’’, mărturisește el mai târziu. Da, a abandonat acest gen literar, dar a cântat iubirea pe coardele cele mai sensibile ale sufletului prin romanele sale : Ion, Jar, Adam și Eva, Pădurea spânzuraților, adevărate metafore ale acestui înălțător sentiment uman. Dar,  omul Liviu Rebreanu  a avut o singură mare iubire, Fany, iubire care l-a însoțit atât în viață , cât și în proiectele sale literare. La fel ca și la Eminescu și Veronica Micle, s-au păstrat scrisorile dintre cei doi înamorați, din momentul în care a început relația lor și până la sfârșitul vieții. Rebreanu a cunoscut-o pe Ștefana Rădulescu, actriță și scriitoare, pe terasa boierilor Oteteleșanu, loc în care se întâlneau  reprezentanții culturii noastre.

Emil Gârleanu, prietenul intim al lui Rebreanu, i-o prezintă pe Fany, cea care avea să-i fie soție din 1921 până la sfârșitul vieții.  Chiar dacă actrița a mai fost căsătorită și avea o fetiță din relația anterioară, acest lucru nu l-a împiedicat pe scriitor să o iubească foarte mult și s-o înregistreze pe fetiță ca fiind a lui. La puțin timp după ce relația lor devine stabilă, Rebreanu scrie : ,,Am ajuns că aproape nu mă mai pot gândi la altceva decât la tine și mereu la tine. (…) Nici o femeie în lume nu mi te poate înlocui nici măcar o clipă, Fănicule drag… De-abia acuma îmi dau seama că aș fi incapabil să te înșel. Chiar gândul altei femei îmi repugnă. Tu ești pătrunsă în tot corpul meu și toată inima mea. Fără tine viața e pustie. Mă mir și eu unde am ajuns. Și mă bucur, chiar dacă ar fi sau nu ar fi  reciprocitate. Sunt mulțumit că mi-ești atât de dragă și iubirea aceasta mă liniștește’’. Rebreanu era un romantic incurabil. În pofida oricăror ieșiri necontrolate ale iubitei sale, el le trecea cu vederea și îi satisfăcea toate capriciile: ,,Te iubesc pentru că mă iubești : acesta este un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru că te iubesc, și nimic mai mult ; te iubesc numai pentru că te iubesc; aici începe iubirea. Îți mulțumesc din suflet că te iubesc ; acesta este cântecul iubirii. Omul îndrăgostit nu zice : te iubesc cu toate că ești  oacheșă ; nici : te iubesc pentru că ești bună. Omul îndrăgostit zice : te iubesc cu toate că ești oacheșă, cu toate că ești bună și te-aș iubi chiar dacă ai fi blondă sau ai fi rea’’ (L. Rebreanu-Mărturisiri). Scrisorile dintre ei se aseamănă cu cele dintre Eminescu și Veronica Micle. Iată ce scrie Fany  : ,,Scumpul și mult preaiubitul meu soț Liviu- Nu știu dacă vreodată ai simțit că în operele tale mărețe trăiesc și eu, hoinăresc și eu. Uite, vezi, zi și noapte m-am zvârcolit și de data aceasta căutând un nume bun, frumos și potrivit eroinei tale, din noua ta capodoperă si doresc atât de mult ca eu să fiu nașa acestei ființe născute din creierul, din sufletul tău sublim (19 martie 1938, București ).  Sunt declarații  de dragoste superbe, poate cele mai frumoase din literatura română. Sublime cuvinte și alese gânduri găsește Rebreanu pentru a defini în termenii cei mai nobili iubirea care a putut izvorî din sufletul său : ,,Iubirea nu este un târg : te iubesc   că mă iubești. Iubirea este o certitudine : te iubesc pentru că mă iubești’’. Iubirea lui Rebreanu pentru Fany, a devenit o legendă  în care  ar putea crede toți cei ce poartă în suflet acest sentiment și visează acum, în ,,Ziua îndrăgostiților’’ la împlinirea lui.