Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.1 (145), Ianuarie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Domnule Președinte – o reeditare care ne  împrospătează amintirile, trăirile…

Primit pentru publicare: 27 Ian. 2021
Autor: Ion N. OPREA, Iași, Membru Fondator de Onoare al Revistei Luceafărul
Publicat: 27 Ian. 2021
© Ion N Oprea, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

 Domnule Președinte – o reeditare care ne  împrospătează amintirile, trăirile…

–         Cartea a doua –

                    Cartea Domnule Președinte, autor medicul Virgil Răzeșu din Piatra-Neamț, când  i-am primit manuscrisul,câteva săptămâni în urmă, parte din el și cuprins în unul din volumele ciclului „Istorii, comentarii, miscellanea”, consulat dacă merită reeditat, i-am răspuns îndată autorului, ceea ce fac și acum pentru cititori, nu numai pentru membrii Cenaclului de la distanță – cu sau fără de mască – firește că Da, și m-am angajat față de expeditor-autor că, prin antologiile noastre, și dânsul fiind cenaclist, voi concura la popularizarea cărții care, în fond,  asamblează niște adevăruri pe care și eu le văd necosmetizate și merită restituite, prin repetare editorială, și către cetățenii de rând, mai tineri, neîndoios.

                       Așadar, iată-mă reporter, față în față cu autorul:

Reporter, Ion N. Oprea (INO) : Stimate domn, umblă vorba (cum spun frații noștri de peste Prut) că, în curând, veți oferi  cititorilor o carte  mai puțin obișnuită. Ne puteți devoala câte ceva din secretele ei ?

        Virgil Răzeșu (VR-autorul) : Dacă poate fi ceva mai puțin obișnuit în cartea mea, este stilul epistolar, rar cul­tivat în literatura noastră contemporană. În fapt, cartea este continuarea ciclului de scrisori din 2014, cu același adresant (ca funcție, evident), ocupantul actual al fotoliului prezidențial, funciarmente di­fe­­rit de cel de acum șase ani, având de traversat și furtuna de nivel pla­ne­ta­r, numită CO­VID.

     INO.: Căror cititori i se adresează în mod special ?

     V.R.: În lumea atât de fră­mân­tată și dez­bi­­nată, mustind de u­ră și indiferență în care trăim și în care omul își poate găsi cu greu echilibrul și liniștea, faptele de viață capătă valențe cu to­tul și cu totul speciale. Dacă autorul reușește să se apropie, la modul cel mai simplu, de în­țe­legerea cititorului și să-i stârnească emoțiile, si­gur că a­ces­­tuia îi va fi pe plac. Nu întâmplător, am menționat chiar pe prima pagină :”Închin această carte me­moriei celor ră­puși de CO­VID-19 și cetățeanului de rând, ne­mocirlit de pol­i­tică”.

INO.: Frumos. Două categorii de cetățeni care plătesc din greu situația în care ne aflăm. Știu că nu ați rămas pasiv față de tema COVID și ați luat, în presă, o atitudine critică și per­tinentă asupra unor aspecte controversate, asupra unor exageri sau, deopotrică, asupra unor bâlbe, neglijențe, ale in­stituțiilor noas­tre și nu mai puțin ale cetățenilor. Ați acordat prioritate pro­blemelor de ordin medical ?

V.R.: Nu, m-am plasat pe poziția omului obișnuit, dezorientat, care nu știe încotro s-o apuce, pe cine să mai creadă și de cine să asculte, în această stare de criză generalizată.

INO.: Omenirea s-a mai aflat în situații asemănătoare.

V.R.: Nu, vă contrazic. În vederile mele, pandemia cu COVID nu poate fi comparată decât, eventual, cu poto­pul lui Noe, ca­re a cuprins întreaga lume și care păstrează, totuși, aura de poveste. În vreme de COVID ne-a îngenunchiat. De altfel, cred că el nu va figura pe lista, și așa lungă, a bo­lilor omului, ci ca un factor de gravă și severă perturbare a omenirii.

INO.: Am traversat un an foarte greu, plin de evenimtnte nedorite și marcat de pierderi de vieți ….

V.R. Nimic mai adevărat, dar e posibil ca și următorul sau ur­mă­torii să fie la fel, cu toate spe­ran­țele pe care ni le punem în vaccinare. Să nu uităm că încă nu au intrat în joc marile pro­ble­me de ordin economic, material, la nivel mondial, care încep să-și arate colții.

INO: Înțeleg că scrisorile Dvs. i-au vizat pe ultimii doi  președinți ?

V.R.: De fapt, cartea se referă la toți conducătorii noștri. Fără să neg conjuncturile nefavorabile ale mandatelor lor, ei au un numitor comun : nu au fost și nu sunt cei de care aveam nevoie. Am con­vingerea, e dreptul cititorului să mă contrazică, mare parte din starea de degradare și gravă per­­vertire a societății noas­tre li se datorează lor. Cred că meritam o soartă mai bună.

INO.: Înțeleg că stilul epistolar la care ați recurs are, totuși, un sens unic. 

V.R.: Corect. Nici nu am avut alte așteptări. Cartea este astfel construită încât să ex­prime, la per­­soana a II-a (singular sau plural, după caz) adevăruri necosmetizate, așa cum sunt per­cepute, resimțite de cetățeanul obișnuit.

INO.: Credeți că cititorii noștri, asaltați de o avalanșă de informații, mai pot fi sensibili la atenți­onă­rile altora ? 

V.R.: Cu siguranță da, atâta vreme cât nu încerci să faci din negru nici alb, nici gri, cât nu răs­tăl­măcești realitatea sau adevărul care ajunge la tine. Personal, sunt foarte îngrijorat de spiritul de res­pingerea apriorică, de frondă pe care oa­menii îl manifestă chiar față de ac­țin­nile evident favorabile lui și de lipsa de încredere în instituțiile statului. Enunțul ”dic­taturii sanitare” are o semnificație deosebit de severă. Românul nostru a îndurat atâtea forme de dictatură și nu a prea reacționat. Și acum când este vorba de măsuri adoptate spre binele său, gata, s-a trezit dornic de libertate absolută. La fel se petrec și cu alte realități, care depășesc logica elementară. Frământăm până la epuizare problema măștii ăsteia care este singurul mijloc de a ne feri de contagiune directă. Timp de 47 de ani, am purtat-o ore întregi, zile la rând, uneori și noaptea, fără să mă întreb dacă mă oxigenez cum trebuie sau dacă e supor­ta­bilă sau nu. Ea face parte din ținuta chirurgului și o acceptam fiindcă știam că este spre binele pa­cien­tului.

INO.: Credeți că acțiunea de vaccinare în masă va avea efectele scontate ?

V.R.: Marele neajuns al actualității noastre este că nu se face nici o selecție a informațiilor. Cine vrea și cine nu își dă cu părerea. Am trăit, ca tânăr medic, epidemiile de poliomielită, scar­latină, tifos, difterie, ca să nu mai vorbesc de rujeolă și altele, care se soldau cu morți. Am fost mar­torul dispariției complete a unora dintre ele, tocmai datorită vaccinărilor, ca să ne în­toar­cem iar la morții prin po­jar. Mai mare rușinea. Toată lumea țipă că medicamentele sunt chi­mi­cale, otrăvuri, și optea­ză pentru tratamentele naturiste. Foarte bine. Dar un remediu mai na­­turist decât un vaccin nu există. Singura armă efici­entă împotriva îmbolnăvirilor este imu­nitatea, fie naturală (a celor care au făcut boala), fie indusă, prin vac­ci­nare activă, de masă. A­propo de vaccinare, sincer m-am bucurat că, în derularea campaniei a fost implicată ar­ma­ta. Din nefericire, îmi pare rău s-o spun, strategia adoptată (dacă a existat una) a fost fali­men­tară și eșecul acțiunii este evident. Probabil că ne vor trebui 3-4 ani până când o vom finaliza.

INO.: Revenind la cartea Dvs., aveți speranța că va avea un impact important asupa publicului ?

V.R.: Cinstit vorbind, cunosc destul de bine problemele difuzării cărții. Pe de altă parte, cititorul român, prea asaltat de greutățile de fiecare zi, își poate găsi împăcarea sau liniștea măcar în lec­tură, cu atât mai mult cu cât autorul nu ține la un avantaj material. În acest sens, cea mai mare parte din tiraj va fi oferită cititorului, iar prețul de vânzare în librării va fi aproape modic. Sper în ajutorul Dvs., al presei și al mulțimii de prieteni și cu­nos­cuți, pentru o difuzare cât mai importantă.

INO.: Stimate domn, vă doresc mult succes!

A consemnat, Ion N.Oprea, Iași, 27 ianuarie 2021.