Așa cum știm cu toții, sistemul de educație trece prin diverse reforme pentru o educație de calitate. Aceste reforme pun în prim plan curriculumul centrat pe nevoile celui care învață. Astfel, acest curriculum devine dezvoltat, pe baza unor sisteme de generare, unde competența este elementul fundamental. Programa nouă, care pune accent pe competențe, are la bază învățarea pe tot parcursul vieții.

„Concepţiile moderne aruncă o nouă interpretare şi viziune asupra educatiei, care trebuie să pună în evidenţă cunoştinţele şi competenţele elevilor din perspectiva achiziţiei noţiunilor şi a aptitudinilor cu caracter general.” (Raport de cercetare ICOS. Online: http://www.icos-edu.ro/download/raport-de-cercetare-ICOS.pdf)

Învăţământul centrat pe competenţe este o alternativă la învăţământul traditional, centrat exclusiv pe cunoştinţe, pe asimilare de informaţii. Din această perspectivă, este foarte importantă selecţia acelor conţinuturi care au relevanţă maximă pentru formarea competenţelor dorite si deopotrivă, punerea lor în aplicare.

În ceea ce mă privește, trebuie să recunosc faptul că de foarte multe ori mi s-a întamplat să pun accent pe conținuturi, însă studiind programa, treptat, am dus accentul de pe conținuturi pe competențe. Astfel, am acordat o mai mare importanță selecției conținuturilor, care au o însemnătate majoră în formarea competențelor dorite. De asemenea, nu am vizat anumite competențe ale programei din diferite motive: probleme legate de tehnologie, climatul familial, mediul social etc. Însă, cu timpul am început să pun accent pe calitate, nu pe cantitate, să trec de la un volum mare de informații la unul mai mic, bine structurat, să trec de la aspectele teoretice la cele practice.

Schimbarea majoră constă în mutarea accentului pe formarea unor competenţe, în vederea dezvoltării creativităţii elevilor, prin:

• dezvoltarea unor strategii didactice, pornind de la competenţele specifice din programele şcolare
• asigurarea continuităţii şi a progresului de la o clasă la alta, urmărind centrarea pe elev
• asigurarea corelării între competenţele specifice şi conţinuturile învăţării, ţinând seama de nevoile de învăţare
• accentuarea caracterului practic-aplicativ al demersului didactic, prin eliminarea unor aspecte care îl plasau la un nivel prea teoretic.

Astfel, este util ca în procesul didactic să se aibă în vedere:

• folosirea unor strategii diferite
• organizarea unor activităţi variate de învăţare pentru elevi, în echipă şi/ sau individual, în funcţie de nivelul şi de ritmul propriu de dezvoltare al fiecăruia
• calitatea actului de predare-învăţare-evaluare este reprezentată de formarea competenţelor specifice la sfârşitul fiecărui an de studiu

Formarea şi dezvoltarea competenţelor presupun procese cognitive, valorificate printr-o bună alegere şi construcţie a experienţelor de învăţare din cadrul procesului de predare-învăţare-evaluare. Acest proces creează oportunităţi, pentru ca elevii să fie conduşi spre conexiuni între diferite teme, iar mijloacele TIC reprezintă un avantaj important.