Florin Patapie-Raicu s-a născut în anul 1950 și este fizician, precum și președintele Societății Filatelice Moldova din Iași. Despre tainele și ciudățeniile acestei extraordinare pasiuni, mi-a vorbit într-un interviu realizat la 16 septembrie 2000.
– Domnule Florin Patapie-Raicu, vă propun o incursiune în partea mai „colorată”, mai ciudată a filateliei, pentru a stârni, eventual, interesul celor care încă nu au gustat din plăcerile acestei patimi. Așadar, ce anume face ca o parte a intelectualilor, și nu numai, să umble ahtiați după niște petice de hârtie pe care marea majoritate a oamenilor acestei planete nu dă doi bani?
– Savanții spun că în codul genetic uman există o genă care ține de pasiunea de a colecționa – orice, nu numai timbre. Gena este mai frecventă la germani și acolo unul din trei este colecționar de mărci poștale. Cea mai dezvoltată piață filatelică este, de fapt, în Europa de Vest și, mai ales, în Germania.
– Ce v-a determinat, personal, să apucați pe acest drum?
– În clasa I, am văzut la o colegă două timbre din fosta Uniune Sovietică; unul era cu niște nave cosmice și i l-am cerut, dar nu mi l-a dat, iar celălalt era cu Karl Marx, pe care mi l-a cedat – îl am și acum în colecție.
– Știa ea încă de pe atunci de ce nu-l ține…
– …Posibil! Faptul că sunt colecționar s-ar putea datora unui cromozom; bunica din partea mamei a fost săsoaică, deci probabil că un pic de sânge german curge și prin venele mele.
– Dați-mi exemple de câteva tematici ciudate.
– O temă care poate fi considerată stranie este Homosexualii în filatelie; vă pot da niște exemple: George Bernard Shaw, Michelangelo Buonarroti, Piotr Ilici Ceaikovski. O altă temă interesantă este Masoneria în filatelie; exemple de masoni: Karl Marx, Nicolae Bălcescu, Vasile Alecsandri, Mihail Sadoveanu.
– Vorbiți-mi de mari colecționari – câteva nume care au rămas în istoria acestei pasiuni.
– M-aș referi mai întâi la Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit; în colecția sa, se găsesc inclusiv cele dintâi mărci poștale de la primele emisiuni moldovene – Cap de bour –, până la timbre din zilele noastre. Probabil, a colecționat mărci poștale românești și din cauză că era în relații de rudenie cu Familia Regală Română. Ea are o colecție particulară, dar există și alta regală, care aparține Casei Regale și este îngrijită de un curator. Ca o anecdotă, vă pot spune că, în urmă cu vreo zece ani, au dispărut niște piese din colecția regală și, până la urmă, s-a descoperit că hoțul era chiar curatorul acesteia.
– Apropo de gradele de rudenie ale Reginei Elisabeta a II-a, și Regele Carol al II-lea a României a fost un pasionat colecționar; ce puteți spune despre asta?
– El a fost un colecționar teribil! A avut propria colecție, formată din mari rarități ale filateliei mondiale, începând cu vechile timbre moldovenești – emisiunile Cap de bour – și continuând cu mărci clasice din diverse colțuri ale lumii. Când a abdicat, a plecat cu colecția peste graniță; din vânzarea timbrelor, a reușit să ducă o viață îndestulătoare până la moartea sa, în 1953.
– Alte nume de mari colecționari?
– Un alt colecționar celebru a fost președintele american Franklin Delano Roosevelt; la Conferința de la Teheran, Stalin, știindu-i slăbiciunea, i-a procurat o marcă poștală sovietică ce se găsea foarte greu. A dat sfoară printre filateliști și, până la urmă, au fost descoperite două exemplare; Stalin le-a luat la conferință și, când a dat mâna cu Roosevelt, i-a făcut cadou unul dintre timbre, iar pe celălalt l-a rupt în fața lui, ca să-i micșoreze astfel și mai mult tirajul. Se spune că lui Roosevelt îi tremura mâna când a primit timbrul; valoarea acestuia e destul de mare – 100.000 de franci francezi.
– Care a fost cel mai mare sacrificiu de care a fost capabil cineva pentru a-și apropia o marcă sau o serie poștală?
– Personal, nu cunosc astfel de sacrificii, dar am văzut filme în care sunt prezentate cazuri în care se ajunge până la furt sau chiar crimă pentru obținerea unei mărci poștale.
– Se poate spune despre filateliști că, într-un fel sau altul, sunt – așa cum îi și consideră lumea – cam… țăcăniți?
– Filateliștii reprezintă o lume aparte. Unii consideră că a colecționa timbre este o treabă de copii; filatelia, însă – după cum a spus-o tot un copil – este știința studierii mărcilor poștale.
– Vă mulțumesc pentru aceste interesante informații.
– Și eu vă mulțumesc!
Florin Bălănescu
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania