Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
PĂPUȘARII DIN PUSTIE. BURSUCUL (52)
- După bolboroseala de la primărie, Axinia era obosită și nu putea să închidă un ochi. Avea un presentiment că i se va întâmpla ceva rău. Era trecut de miezul nopții. Privea spre poiana pentru hore de pe malul apei/ Nu-i venea a crede. Păpușarii serveau masa pe o lespede albă. Cineva cânta din cimpoi o veche melodie haiducească. Versurile povesteau despre un haiduc uituc fugit din balamuc. Fiecare distih era reluat însoțit de un strigăt. Păpușarii erau fără măști și toți erau foarte tineri, aproape niște copii.
- A venit vremea să dezlegăm câte ceva din misterul păpușarilor.
- Erau șapte la număr, recrutați pentru inițiere de un șaman tânăr. Colindau lumea pentru cunoașterea Universului. Purtau măști pentru a-și ascunde identitatea. Ascultau doar de un bursuc programat și de un șaman din Japonia plătit pentru asta chiar de împărat.
- Cei șapte păpușari aveau nume de cod pentru identificare. Detalii despre fiecare păpușar deținea doar șamanul. Participarea la programul de inițiere poseda numai marele comandant din munți.
- Numele codificat era format din trei litere:
- Abc, Abd
- Abe
- A fg/etc. Între ei, păpușarii foloseau porecle sau diminutive haioase: Purceluș, Umflățelule, Limbuță, Năsuleț etc. Pentru șeful direct , foloseau Ardei Gras. Nimeni nu se supăra , fiindcă totul era considerat o joacă. Orice invenție lingvistică era primită cu urale.
- Apariția păpușarilor era privită cu teamă sau cu speranță că vin vremuri mai bune.
- După o masă cu pește, broaște și multe verdețuri , micii păpușari încinseră o miuță cu o minge improvizată.
- Privind spre soare, șamanul rosti zicerea de revenire la prăjinile de deplasare în fața oamenilor de prin preajmă. O MELODIE ANTRENANTĂ: Veniți cu noi. În față nu aveți strigoi, ci doar copii fugiți din văi.
- Ceata păpușarilor se ridică de îndată pe picioroange și dispăru înspre codrul des. Totul rămase curat în urmă, ca și cum nimeni nu ar fi trecut pe aici. Peștișorii luceau sub razele soarelui care se grăbea spre Apus. Nărujelu se pregătea de un somn adânc înaintea zilei așteptatelor alegeri.
- În fața bisericii, fostele măicuțe se rugau pentru ca fosta lor stareță să ajungă primar ca să le fie și lor bine.
- În altar, preotul era singur și citea din cele sfinte, cu speranța că enoriașilor săi le va fi bine: „ Doamne miluiește. Doamne miluiește, Apără păzește și ne izbăvește de cel viclean ,Amin!”
- Singurii fără griji erau Alin, Axinia și bursucii, care păreau că se întrec la fugă, aruncându-se în apa verzuie a râului doldora de peștișori. Glasul șăgalnic al Axiniei chema parcă la viață întreaga vale a unui râu capricios cu puțină apă, dar cu o muzică balsam ce vine din adâncuri.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania