•                                            După carnagiul rămas cu autor nedovedit, pe Valea Nărujelului reveni liniștea. În așa loc uitat de Dumnezeu se poate întâmpla orice. Călugărițele erau speriate de cele petrecute în noaptea de luni spre marți. Bursucii nu aveau nicio vină. Vinovați erau păpușarii în frunte cu cel din vârful prăjinii. Nelipsiții bursuci roboți fuseseră programați să ucidă.
• Cosmin se simțea vinovat că nu lăsase pază. Colonia va fi de acum vegheată de un bărbat și o femeie dotați cu o armă de foc.
•           Totul trebuia uitat repede. Viața merge înainte. Alți oameni, alte ursitoare. Era prima dată când cei din ”Speranța” socializau. Ceai și cafea. Minciunele tradiționale.  Nimeni nu vorbea. Fiecare era cu gîndurile lui.
•            Prima care sparse tăcerea fu Axinia:
• -Dragii mei colocatari. Vreau să vă propun schimbarea denumiriiașezământului nostru. „Speranța” nu prea se mai potrivește. Eu zic ssă scriem pe un bilețel câte o denumire ți să votăm.
• -Bravo ,cadeto! Ideea e bună.
•         Ad hoc fu alcătuită o comisie condusă de Alin. Majoritatea denumirilor aveau tentă religioasă. Comisia se opri la numele de „Dor de lume”.Alina zâmbea ștrengărește.Ea propusese acest titlu de locație.
•         Începu taifasul. Alin nu-și mai lua ochii de la Axinia, căreia nu-i displăcea curtea insistentă. Din când în când își ridica ochii clipind des și cuceritor.  Surioara era îngrijorată. Nu-și mai văzuse fratele niciodată așa pierdut în spațiu. Era un amor nimicitor, de adolescenți lacomi de iubire carnală.

      Vasile LEFTER, membru UZPR