VASILE LEFTER SAU NONCONFORMISMUL CREATOR

Copil fiind, urcam adesea pe măgura Runcului, de unde mi se desfăşura la orizont, asemenea unui tablou în chilim Gugeştiul, locul de naştere al domnului profesor Vasile Lefter. Având gară şi fabrică, această localitate a intrat mai repede în postmodernism decât a făcut-o vecina sa ( şi locul meu natal), Popeştiul.

Sat de trecere între deal şi câmpie, între podgorie şi marea de grâne, Gugeştiul mi s-a părut mereu, în ansamblul lui, ca fiind o pictură vie de Grigorescu în care musteau bucuria, plăcerea, satisfacţia. O alură răzăşească avea satul domnului profesor Vasile Lefter şi aceasta a făcut să fiu mereu invidios. Cred şi acum, aşa cum am crezut mereu, că locul naşterii transmite fiilor săi din personalitatea sa. Germenii unui neopostmodernism precoce se sesiza şi la domnul Vasile Lefter încă de când eram discipolii lui.

Ce făcea studentul la Filologie (Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi), spărgând tiparele vremii? Studia intens spaniola, pe când la modă erau rusa sau franceza; juca teatru la Iaşi şi Braşov sub îndrumarea maestrului Mihai Fotino; citea cu nesaţ tot ce era revistă literară a timpului; propunea, pentru vremea de atunci, îndrăzneţe interpretări ale unor texte literare, aspect pe care îl ştiu de la scriitorul Dumitru Ţiganiuc. Făcea totul cu plăcere, îmi spunea acelaşi Dumitru Ţiganiuc, nimic nu-l obosea, iar creativitatea era la ea acasă. Era un nonconformist creator.

Un merit deosebit al domnului profesor Vasile Lefter, pe care l-am resimţit şi noi, cei care ne aflăm aici, este acela că orice experienţă căpătată nu şi-a păstrat-o pentru sine ci a împărtăşit-o şi altora, cu precădere elevilor săi. Din această perspectivă, a fost iniţiatorul Stagiunii Teatrale a Elevilor Vrânceni. A pus în scenă peste 15 piese pentru elevi, dintre care cel puţin 5 piese pe când eram noi elevi ai Liceului din Vidra. Am fost membru al echipei de teatru îndrumată de domnul profesor în interiorul căreia am pornit de jos, de la casier, apoi maşinist , abia mai târziu actor şi nu uit nici azi seriozitatea cu care tratam în economia timpului orice secvenţă.

„România literară” o citesc şi azi, număr de număr, şi sunt peste 40 de ani, datorită profesorului nostru Vasile Lefter. Am pomenit acest aspect de cel puţin 2-3 ori în cele scrise de mine cu diferite situaţii.

În ceea ce priveşte limba spaniolă, se pare că providenţa nu l-a uitat. Domnului Vasile Lefter i se datorează introducerea limbii spaniole, întâi ca opţional, apoi ca disciplină de studiu, în învăţământul vrâncean.

Profesorul nostru de limba şi literatura română a înfiinţat, în 1997, „Centrul de Deschidere Hispanică”, este autorul a trei cărţi ( „Reflecţii”, Eu, cetăţeanul…” şi „Gugeşti – arc peste vremuri şi timp”, cea din urmă în colaborare cu Elizia Lefter), a scris sute de articole, opinii, puncte de vedere, eseuri şi a deţinut funcţii de îndrumare, conducere şi control în cadrul învăţământului vrâncean ( inspector şcolar, director, director adjunct etc.).

Născut pe 15 ianuarie, zi mare pentru cultura românească, revista „Luceafărul” din Botoşani, de care s-a ataşat cu toată fiinţa sa, îi urează „La mulţi ani!”