Totuși m-a cuprins așa o îngrijorare  pentru toți creatorii de conținut apăruți peste noapte pe rețelele sociale. Oare ei (în special pseudo-psihologii, coacherii și aș-zișii „antrenorii” de dezvoltare personală) știu că ar trebui să se reinventeze și să găsească noi metode de prostire  a urmăritorilor pentru că inteligența artificială le va prelua cu succes clienții de pe Instagram, TikTok și alte medii online.
Eu una nu mai pot cu atâția „creatori digitali”. M-am uitat și la profilul meu ca nu cumva în descriere, în loc de profesor, să sc
ie creator digital, pentru că, sincer, n-am ambiții de carieră în domeniul ăsta. Rămân la educație. Și rămân la singurul îndemn pe care mi-l permit a face: #haicueducația!
Sper că n-ați ajuns încă la saturație cu îndemnul ăsta…
Eu recunosc că mă simt nițel agasată în ultima vreme de atâta „vibe” venit de la toți experții. Și iritarea mea se numește „saturație semantică”. Saturaţia semantică este fenomenul acela care se manifestă la nivel lingvistic şi psihologic și pe care, de obicei, nu-l conştientizăm. Această „insistență” poate, într-adevăr, să aibă relevanţă în transmiterea şi decodarea mesajelor şi în procesul comunicării, în general. Și saturaţia (asta) semantică se poate manifesta în multe împrejurări, dar, de o vreme, mai mult ca oricând, discursul public al „experților” de pe rețelele sociale, pare să fie marcat de acest fenomen. Poate din dorinţa de a-şi conserva puterea, privilegiile, de a fi persuasivi în raport cu cei cărora li se adresează, (pseudo)-specialiștii în psiho-educație și dezvoltare personală ne invadează cu sfaturi și recomandări, ne garantează rezultate imediate și, în același timp, își rotunjesc veniturile bazându-se pe lipsa de înțelegere a normalului și firescului din viață a publicului consumator de online. Lipsa unei informări corecte, lipsa unei gândiri critice, lipsa de educație și goana după iluzii a oamenilor simpli oferă „șmecherilor” de pe rețelele sociale ocazii perfecte de îmbogățire rapidă.
Suntem atrași cu toții, inevitabil, în vremurile astea, în capcana rețelelor și întâlnim la tot pasul profiluri de „creatori digitali”. Publicul lor ţintă sunt adolescenţii şi tinerii și, de aceea, modalitatea de exprimare a acestor „creatorilor de conținut” este (sau pare) relaxată, prietenoasă, cu multe expresii din stradă, de cartier.
Şi nu este vorba numai de un limbaj de lemn, obosit şi obositor, inerţial şi redundant, ci de repetarea aproape “agresivă”, până la exasperare, a câtorva cuvinte şi structuri, pe care le auzim prin intermediul vloggerilor: „good vibe”, „positive vibe”, „energie pozitivă”, „mindset”,  „gândire pozitivă” etc.
Dragilor, este foarte greu să gândești pozitiv la comandă. Oricâte încurajări, recomandări și sfaturi primiți în acest sens, chiar din partea unor oameni dragi, cu intenții bune, NU puteți gândi pozitiv atunci când sunteți triști sau când se întâmplă evenimente cu mare încărcătură emoțională (carențe, distrugeri,  înfrangeri, pierderi majore sau eșecuri).
De fapt, este chiar foarte greșit să îi spui unui om trist și deprimat: ”Fii pozitiv”! E ca și cum nu ai da 2 bani pe emoțiile lui. Mai mult, aceste „motivaționale” pun o povară în plus persoanei care se află în depresie care, în loc să-și folosească resursele pentru sine, va începe să se gândească la așteptările pe care alții le au față de ea.
Adică, uneori,  fac mai mult rau decât bine!
Concluzie (pe scurt…că s-a mai zis):
Odată cu dezvoltarea inteligenței artificiale, toate muncile monotone, stereotipe vor fi preluate de roboți. Omului îi revin mai mult sarcini de perfecționare, de înnoire și, în acest context, cultivarea gândirii inovatoare devine o sarcină importantă a școlii.  Pe lângă efortul tradițional de dezvoltare a gândirii critice, stimularea creativității apare și ea ca un obiectiv major.
Aceasta implică schimbări importante nu doar în ceea privește metodele de instruire cât și în ceea ce privește mentalitatea profesorilor. Fără îndoială avem nevoie de profesori cu mentalitate de învingători, determinați și, mai ales, competenți și adaptați nevoilor generației TikTok. Și generația asta are nevoie de stare de bine, de încurajări, de empatie. Și dacă nu vor găsi o școală prietenoasă, profesori empatici și complianți, vor căuta în altă parte sprijin și, pe bune vă zic, generatorul de complimente poate fi o variantă mai bună decât un „expert” format la niște cursuri de vrăjeală.

Hai cu educația!