Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
Scrisoarea unei Fetiței către Mama sa
A plecat într-o dimineață
Și nu s-a mai reîntors nicicând,
O vreme bună am păstrat speranța
Să aud cheia în ușă răsucind.
.
Îmi simt inima ciuruită
Ca o frunză de omizi mâncată
Și nu voi uita niciodată,
Fața măicuței mele luminată.
.
O liniște de gheață s-a lăsat
Și într-o durere s-a transformat,
Aveam remușcări când am încercat
Să-mi amintesc chipul său luminat.
.
Părul coafat în bucle avea,
Fustă elegantă mereu purta,
Mi-e tare dor de mama mea
Și niciodată n-o voi abandona.
.
De pe cuierul nostru din baie
Mă privește halatul mamei,
Alături,pe polița cu oglindă,
O sticlă cu parfum mă invită.
.
De când a plecat,dorm în patul ei,
Îmi place mult perna sa brodată,
Noaptea, cu luna și stelele
Ce se oglindesc-n casa parfumată.
.
Și,totuși,eram o copilă
Care a devenit acum adultă,
Eram eu și ochii mamei mele
Cu păpuși și povești vesele.
.
Contemplam lumina și culorile,
Aerul îmi umplea nările,
Simțeam că viețuiesc pe acest pământ
Cu gândul la mama mereu plângând.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania