În contextul educațional contemporan, competența de literație reprezintă una dintre fundamentele esențiale ale dezvoltării cognitive și sociale a elevilor, depășind limitele tradiționale ale lecturii și scrierii pentru a deveni o abilitate transversală crucială pentru toate disciplinele de studiu. Prezentul articol examinează conceptualizarea modernă a literației ca proces complex de identificare, înțelegere, interpretare și creare de conținut prin diverse medii comunicaționale, analizând specificitatea abilităților dezvoltate prin contactul cu textele literare narative, lirice și dramatice. Prin propunerea unui model didactic structurat în trei etape distincte – prelectura, lectura propriu-zisă și constituirea sensului – se oferă o abordare sistematică pentru dezvoltarea competențelor de literație în mediul școlar, subliniind importanța metodelor interactive și a strategiilor diferențiate în procesul de formare a cititorului competent și critic.

1. Definirea conceptului de literație

Conform definiției oferite de Asociația Internațională de Literație, termenul literație (calchiere din englezescul „literacy”) definește abilitatea de a identifica, înțelege, interpreta, crea și comunica, folosind materiale scrise, audio și digitale în toate disciplinele și în orice context. Competența de literație are un rol important în viața unei persoane, întrucât ajută la dezvoltarea capacităților de reflecție și exprimare, de gândire critică și empatie, asigurând integrarea în viața socială.

În ceea ce privește textul literar/nonliterar, competența de literație reflectă capacitatea unei persoane de a relaționa cu textul. Cititorul competent înțelege și interpretează textul – de la prima citire atentă – în detaliu și nuanțat, utilizează informațiile din text, evaluează forma, reflectează asupra conținutului de idei și folosește aceste idei pentru a-și atinge scopurile, pentru a-și îmbogăți cunoștințele și a-și amplifica potențialul.

În perioada de școlaritate, literația este considerată o ,,alfabetizare funcțională”, deoarece reflectă capacitatea elevului de a relaționa cu un text prin:

• lectura expresivă și conștientă;
• localizarea informațiilor;
• înțelegerea textului, atât la nivelul semnificației literale, cât și la nivelul conținutului de idei;
• reflecția/evaluarea critică a informației;
• formularea unor concluzii;
• aplicarea a ceea ce a învățat în contexte similare.

Competența de literație:

• nu se referă doar la lectura literară, ci la toate textele scrise;
• ea se formează la toate disciplinele de studiu, nu doar la cele umaniste;
• dezvoltarea acestei competențe începe în momentul în care copilul intră în clasa pregătitoare.

2. Exemple de abilități ce pot fi exersate prin contactul cu textul literar, în vederea dezvoltării competenței de literație

a) specifice textului narativ

• lectura expresivă și conștientă;
• înțelegerea contextuală a sensurilor cuvintelor;
• identificarea cuvintelor-cheie;
• formularea ideilor principale și secundare și surprinderea detaliilor semnificative;
• identificarea asemănărilor și a deosebirilor dintre textul citit și alt text din perspectiva temei, a mesajului transmis, a tipologiei personajelor, a unor elemente de conținut;
• capacitatea de a face diferența dintre fapte și opinii;
• capacitatea de a face deducții logice;
• capacitatea de a face predicții logice cu privire la ce urmează să se întâmple în text;
• capacitatea de a realiza inferențe (procese ale minții prin care se trag concluzii pe baza legăturilor dintre informația din textul citit și cunoștințele anterioare);
• compararea diferitelor puncte de vedere;
• capacitatea de a formula concluzii etc.

b) specifice textului liric

• lectura expresivă și conștientă, respectându-se tonalitatea impusă de punctuație, accentuarea unor cuvinte;
• capacitatea de a identificare particularitățile de ordin fonetic (aliterații, asonanțe, onomatopee, rima, ritmul);
• identificarea unor câmpuri lexicale în relație cu tema poeziei;
• înțelegerea contextuală a sensurilor cuvintelor, mai ales a formelor arhaice, regionale;
• identificarea cuvintelor-cheie;
• decodarea figurilor de stil/a procedeelor artistice;
• capacitatea de a descifra fondul de idei, de a intui mesajul textului;
• capacitatea de a face inferențe;
• identificarea rolului semnelor de punctuație în transmiterea mesajului etc.

c) specifice textului dramatic

• lectura expresivă, conștientă, realizată pe roluri, ținând cont de nivelurile textului dramatic (dialogul și didascaliile);
• capacitatea de a recepta/ decoda spectacolul teatral (joc scenic, limbaj nonverbal, costume, măști, lumini, decor etc.);
• capacitatea de a identifica particularitățile de ordin formal ale textului (lista de personaje, convențiile grafice, împărțirea în acte și scene);
• înțelegerea contextuală a cuvintelor (jocuri de cuvinte, confuzii paronimice, neologisme alterate etc.);
• identificarea surselor de comic de limbaj, de nume, de situație etc.

3. Etapele „decodării” textului literar

Model de strategie didactică – text-suport:  Tezeu și Minotaurul, de Florin Bican

Etapa I – Înainte de lectură/ Prelectura

Elevilor li se cere să observe textul, titlul și autorul, ilustrațiile, exercițiile de început, informațiile despre autor și să facă predicții despre tema textului, despre subiectul literar, în funcție de ceea ce observă. Aceste predicții sunt notate pe tablă. De exemplu: lupta pentru dreptate, aventura, confruntarea dintre Bine și Rău etc. Profesorul explică numele din titlu prin raportare la legenda grecească și îi poate întreba pe elevi dacă în lumea contemporană mai este nevoie de eroi și care sunt lucrurile pe care ar trebui să le salveze oamenii. Acesta este primul contact cu textul și are rolul de a le capta atenția elevilor și de a le trezi interesul pentru lectură.

Etapa  a II-a: Lectura textului

În această etapă, elevul decodează textul din punct de vedere literal, își creionează în minte firul acțiunii, identifică personajele, reacționează emoțional la ceea ce transmite textul. În același timp, pe parcursul lecturii, elevul care citește își urmărește dicția, fluența. Pentru mulți elevi, însă, lectura este o simplă înșiruire de cuvinte, care le trezește interesul pentru foarte puțin timp, după care se instalează starea de plictiseală.

Copilul are nevoie să învețe să se observe, să interiorizeze ideea că lectura înseamnă înțelegere, că în timp ce citește devine o parte esențială a procesului de lectură. Rolul profesorului este să dezvolte procesele care stau la baza formării competențelor de lectură și să creeze metode prin care să reproducă textele literare.

Pentru etapa lecturii, o metodă de a păstra viu interesul copiilor pentru textul citit o reprezintă  ,,Scaunul autorului”. De exemplu, pentru prima lectură a unui text literar, profesorul se așază pe un scaun special amenajat și îi roagă pe elevi să-și imagineze că le citește însuși autorul textului. Ei sunt încurajați să întrerupă ,autorul” de fiecare dată când au nelămuriri referitoare la text și să-i adreseze întrebări clarificatoare. Rolul autorului poate fi schimbat cu elevii care citesc cursiv și doresc să trăiască această experiență. De asemenea, profesorul poate întrerupe lectura pentru a le cere elevilor să anticipeze ce se va întâmpla, dezvoltându-le capacitatea de predicție.

Impresii după prima lectură (postlectura) – elevii oferă răspunsuri personale la întrebările:
Ce au reținut?
Ce sentimente le-a provocat lectura?
Ce li s-a părut interesant?
Ce nu le-a plăcut în text?
Ce modificări ar aduce finalului operei?

Etapa a III-a: Înțelegerea textului. Constituirea sensului

Explicarea cuvintelor necunoscute, înțelegerea contextuală a sensurilor noi prin  folosirea indiciilor oferite de text. Înainte de a oferi explicația unui cuvânt, profesorul îl poate ghida pe elev să descopere singur sensul prin studierea enunțului în care apare cuvântul. Când copiii revin asupra fragmentelor de text, mintea lor face eforturi suplimentare, extrem de importante pentru surprinderea nuanțelor de sens și pentru dezvoltarea operațiilor logice ale gândirii.  Acest exercițiu dezvoltă capacitatea de a face inferențe.

Pentru identificarea coordonatelor acțiunii (timp, spațiu, acțiune), se poate folosi fișa Investigatorul (Profesorul formează grupele și stabilește cine este investigatorul, în fiecare grupă. Acesta primește o fișă pe care va nota răspunsurile colegilor. Investigatorul completează fișa, în cel mult 15 minute, apoi prezintă răspunsurile în fața clasei). Întrebările pot solicita informații evidente în text, dar pot provoca și operații de analiză, de comparare a unor aspecte de profunzime.

Resurse
1.  Teste de literație standardizate –  platforma Brio.ro
2.  Platforma de cursuri online a fundației NOI ORIZONTURI, Cursul gratuit ,,Toți copiii citesc’’, cursuri.noi-orizonturi.ro/curs/toti-copiii-citesc/
4. Laboratorul de literație pe site-ul ,,Școli cu sclipici”, scolicusclipici.noi-orizonturi.ro/laborator-de-literatie1/
5. Oana Moraru, Olina Ortiz – Caiet pentru înțelegerea în adâncime a textului, editura Vocea părinților, 2023;
6. Florentina Sâmihăian, Sofia Dobra, Monica Halaszi, Limba și literatura română, manual pentru clasa a V-a, Editura Art Klett, 2022;