Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Strada Mare din Bacău, Arhiva personală.
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Eugen Șendrea s-a născut la 25 februarie 1951, la Bacău și a murit la 31 iulie 2016, în același oraș, unde a și fost înmormântat. A absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași și Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București. A fost căsătorit și a avut un fiu. A lucrat ca profesor la Liceul Eudoxiu Hurmuzache din Rădăuți, muzeograf la Complexul Muzeal din Fălticeni, expert și șef al Oficiului Județean pentru Patrimoniul Cultural Național din Bacău și bibliotecar la Biblioteca Județeană Costache Sturdza din același oraș. A publicat circa 25 volume și peste 4.000 de articole de istorie băcăuană, alte lucrări rămânând finalizate în manuscris. A participat la expediții de cercetare, simpozioane locale și naționale, conferințe de popularizare științifică și emisiuni de radio și televiziune. A primit numeroase distincții, între care titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Bacău (2008).

• Despre Strada Mare din Bacău, mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2012, în același oraș.
• – Domnule Eugen Șendrea, când a apărut această stradă?
• – Vorbim despre una dintre cele mai importante artere de circulație ale orașului, înființată pe la 1850. A fost trasată pe aici pentru că țăranii care-și vindeau produsele agricole negustorilor din zonă sau făceau schimburi în natură cu aceștia treceau pe podul de fier de peste Bistrița, aflat în apropiere.
• – Cum arăta șoseaua?
• – De-a lungul ei, erau prăvălii ale băcăuanilor și, în general, ale negustorilor moldoveni, unde se găseau de toate: oglinzi, îmbrăcăminte, încălțăminte, furnituri de cizmărie, ciorapi, pâine caldă, dulciuri, cuișoare, scrumbii sărate, măsline sau brânză adusă de la Paris; era un fel de Lipscani al Bacăului, unde era de bonton să-ți faci cumpărăturile sau să ieși, seara, la promenadă. S-au păstrat ilustrate de epocă, în care apar, de pildă, o singură mașină pe toată strada, pentru că automobilele erau foarte rare pe atunci, magazinul de produse tehnico-medicale, cu un îngeraș pe frontispiciu și ferestrele coborâte până la podea, atelierul de croitorie și lenjerie pentru femei și bărbați, prăvălia cu încălțăminte pentru copii, atelierul de lumânări, un altul de șlefuit geamuri, încadrări de tablouri și montări de oglinzi, bijuteria bine păzită, consignația, aflată pe la mijlocul străzii, în care era expusă o pușcă bine păstrată a lui Alexandru Ioan Cuza, băcănia Flora, unde se găseau pachete de unt, cutii de pateu, cârnați delicioși și parizer, expoziții cu vânzare a împletiturilor realizate manual – tricouri, căciulițe ori ciorapi de diferite culori și modele –, tăbăcăria „pentru înnobilat și montat blănuri”, ceasornicăria La Baiu, firmă pe care scria „reparații cu precizie”, dugheana cu prestații pentru servicii funerare, centrul de aprovizionare a vânătorilor și pescarilor, protejat cu storuri metalice, ce avea magazinul la parter și locuința negustorului la catul superior, o altă clădire cu două niveluri, balcon dublu, feronerie și decorațiuni din ciment sub cornișă, având la parter un birou de predare-primire a unei firme și la etaj locuința proprietarului, sau dugheana cu fotografii la minut, un imobil cu etaj și balcon bombat, în stil turcesc, în care atelierul era la parter, iar locuința fotografului – deasupra.
• – Strada Mare era o arteră pietonală sau una de largă circulație?
• – Pe partea carosabilă, treceau trăsuri și care cu boi ce transportau saci cu grâu, iar, pe trotuare, se plimbau trecătorii: pe partea dreaptă, circula protipendada orașului – boierii, profesorii, învățătorii, preoții, funcționarii și negustorii de vază – iar, pe cealaltă, muncitorii, țăranii și cei aflați în trecere prin Bacău.
• – Când a fost sistematizată strada?
• – De-a lungul timpului, a fost modernizată de mai multe ori; pe la 1881, a fost demolată o parte a dughenelor vechi și au apărut altele în locul lor, iar, în 1977, conform noului plan urbanistic al orașului, a început dărâmarea totală a acestora. Am văzut tractoare ce trăgeau cu șufele de pereți, considerați tainițe de nepătruns, din care cădeau săbii, pistoale, cărți, reviste și ziare vechi, furate sau dispărute în moloz. Astăzi, Strada Mare de altădată se numește Mihai Viteazul, pe care se află magazine și locuințe noi, ce nu mai păstrează nicio urmă din trecut.
• Florin Bălănescu