Tehnologia digitală și mediul online joacă un rol tot mai important în educație și în viața de zi cu zi, iar starea de bine digitală a devenit un subiect de interes atât pentru cadrele didactice, dar și pentru elevi și părinți. Aceasta se referă la menținerea unui echilibru sănătos între utilizarea tehnologiei și bunăstarea mentală, fizică și socială a persoanelor. Cu atât mai mult în contextul educațional, starea de bine digitală necesită strategii specifice, atât pentru profesori, cât și pentru elevi, care se confruntă cu provocările unui mediu în continuă schimbare, digitalizare intensă și abundența informațională.

Starea de bine digitală devine o prioritate datorită expunerii prelungite la tehnologie și ecrane, care poate genera oboseală digitală, stres și scăderea concentrării. De asemenea, interacțiunile online pot afecta stima de sine și relațiile sociale ale elevilor, care pot deveni vulnerabili în fața fenomenelor de cyberbullying, shaming, sharenting, sexting etc. și dependența de tehnologie, în sens larg. Din perspectiva cadrelor didactice, acestea se văd nevoite a răspunde la astfel de presiuni prin identificarea și aplicarea de metode/ instrumente pentru a integra tehnologia într-un mod care susține învățarea și bunăstarea emoțională a elevilor, fără a compromite sănătatea lor mintală și echilibrul personal și social.

Identificarea și corelarea unei varietăți de strategii și instrumente pentru a sprijini starea de bine a elevilor și a cadrelor didactice reprezintă o manieră de abordare echilibrată și consensuală în privința înțelegerii rolului pe care tehnologia și universul informațional îl au în societatea contemporană și în activitatea cotidiană.

Pornind de la abordări protective (de exemplu, aplicații de gestionare a timpului, cele de filtrare a conținutului și protecție) până la cele proactive, creative (de exemplu, aplicații și platforme educaționale adaptate nevoilor elevilor, cele de organizare a activităților didactice pentru cadrele didactice) sunt analizate și diferențiate în vederea reducerii stresului și a sprijinirii unei învățări eficiente atât în mediul școlar, cât și în cel privat/personal.

Implementarea unei stări de bine digitale solide necesită strategii de colaborare bine gândite care să sprijine echilibrul și sănătatea mintală a tuturor actorilor implicați. Astfel, printre principalele strategii care vor fi dezbătute și agreate a fi puse în aplicare se numără: stabilirea unor limite privind natura resurselor utilizate (timp, dispozitive, platforme etc.); gestionarea emoțiilor și a efectelor acestora pe termen mediu și lung (în special din perspectiva unor agresiuni, precum și a condițiile de raportare a acestora); drepturile și obligațiile copiilor pentru un Internet mai sigur (elevii să conștientizeze posibile riscuri ale internetului, inclusiv protecția datelor personale, utilizarea responsabilă a rețelelor sociale și evitarea conținutului inadecvat); crearea unui mediu de învățare pozitiv și inclusiv prin valorizarea elevilor și a activităților acestora în mediul online.

Integrarea tehnologiilor digitale în învățământul preuniversitar a devenit o realitate omniprezentă, influențând atât activitatea profesorilor, cât și experiența elevilor

Profesorii se confruntă cu o dublă responsabilitate: pe de o parte, să își asigure propria stare de bine digitală, iar pe de altă parte, să o cultive și în rândul elevilor. Deși tehnologia oferă numeroase beneficii în educație, cum ar fi accesul facil la informație, oportunitățile de colaborare și personalizarea învățării, utilizarea ei vine și cu provocări și riscuri semnificative. Acestea includ timpul excesiv petrecut în fața ecranelor, riscul de dependență digitală, expunerea la conținut inadecvat, problemele legate de sănătatea mintală și fizică, precum și aspecte legate de siguranța online, cum ar fi cyberbullying-ul devenit un exerciţiu tot mai prezent.

În ceea ce priveşte riscurile cu care pot intra în contact copiii, această perspectivă înlătură dimensiunea umanistă conform căreia copiii sunt actori reflexivi ai acestei societăţi, iar încă din cele mai mici stadii de dezvoltare psihologică ei îşi reprezintă lumea sub forma unor permanente chestionări. De asemenea, un argument în plus este şi acela că există perspective diferite între adulţi şi copii în privinţa riscurilor şi a siguranţei on-line (de exemplu: întâlnirea unor persoane necunoscute versus acceptarea unor noi prietenii, libertatea de a se autoexprima versus împărtăşirea unor informaţii personale).

În privinţa rolului comunicării online în relaţia cu copiii, Livingston & Haddon au identificat 3 modele de interogare a acestei relații: a. copiii ca simplii consumatori ai conţinutului media – conţinut; b. ca participanţi în situaţii interactive – contact; c. ca actori care interacţionează cu media – comportament.

Riscurile asociate celor 3 tipuri de relații sunt clasificate astfel:

1. Comerciale – un rol însemnat este deținut de efectele publicității ”(in)voluntare” în sensul definit de Valkenburg și Taylor-Piotrowski (2018) și anume creșterea interesului industriei publicității pe piața consumatorilor față de grupele de vârstă tot mai mici (datorită atingerii unei piețe de consumatori primară, a consumatorilor ”indirecți” – familia acestora – și a cultivării loialității de  brand încă de la începutul copilăriei. Printre efectele pe termen lung se numără: cultivarea unei atitudini materialiste în rândul copiilor și al tinerilor, conflicte între părinți și copii, dar și sănătatea (de exemplu, alimentația nesănătoasă, obezitatea)

2. Agresiune/ violenţă – sunt 3 ipostaze majore în care copiii se pot afla: cea de agresor, victimă sau martor în mediul online într-o diversitate de situații și de instrumente utilizate (jocuri, mesaje text, apeluri video, e-mailuri etc.) cu scopul de a intimida, hărțui, umili o persoană într-un mod repetat, persistent. În Ghidul utilizării în siguranță a internetului (ediția a II, 2023, Salvați copiii România) sunt exemplificate diferite forme de cyberbullying, diferențiindu-se de cele care nu se încadrează în această categorie.

3. Sexuale- sexting, grooming sunt doar câteva dintre cuvintele care ne-au intrat recent în vocabular pentru a desemna riscurile online legate de hărțuirea și violența sexuală la care pot fi expuși copiii și tineri. Caracterul invaziv, uneori, lipsa de (auto)control în vederea accesării diferitelor pagini web sau a continuării discuțiilor cu persoane necunoscute pot crea adevărate probleme în rândul tinerilor.

4. Valorizare – accentuarea tot mai puternică a imaginii de sine și a percepției personale în mediul online, chiar și cu ajutorul aplicațiilor de editare sau transformare a imaginii proprii comparativ cu anumite standarde externe impuse de anumite standarde ale unor comunități active pe platformele de social media care oferă acces la deziderate precum fericire, succes, frumusețe și alte calități sau comportamente devin dezirabile și modele pentru copii și tineri care nu înțeleg scopul persuasiv al unor astfel de activități comerciale. Problema contradicțiilor dintre mesajul online, fundamentat adeseori pe emoții și dorințe, poate duce la sincope puternice în viața de zi cu zi a tinerilor.

Bibliografie
1. Digital Well-being Hub – OECD, accesată pe martie 14, 2025, www.oecd.org/en/data/tools/digital-well-being-hub.html
2. Digital learning futures | UNESCO, accesată pe martie 14, 2025, www.unesco.org/en/futures-education/digital-learning-futures
3. Student’s guide to digital well-being – Verizon, accesată pe martie 14, 2025, www.verizon.com/home/internet/guides/students-guide-to-digital-well-being/ 4. How Digital Wellness Can Help You Succeed in Online College – Purdue Global, accesată pe martie 14, 2025, www.purdueglobal.edu/blog/online-learning/digital-wellness-onlinecollege/
5. Do smartphones really cause mental illness among adolescents? Ten problems with Jonathan Haidt’s book – LSE Blogs, accesată pe martie 14, 2025, blogs.lse.ac.uk/parenting4digitalfuture/2024/05/15/haidt/
6. The Ethics of Digital Well-Being: A Multidisciplinary Perspective – CORE, accesată pe martie 14, 2025, core.ac.uk/download/pdf/322492635.pdf