• Traian Demetrescu (pe numele său complet Traian Rafael Radu Demetrescu) s-a născut la 3 noiembrie 1866, la Craiova și a murit la 17 aprilie 1896, București, fiind înmormântat în Cimitirul „Ungureni” din capitala Olteniei. Nu a fost căsătorit și nu a avut copii. A absolvit școala primară și trei clase gimnaziale la Liceul „Carol I” din Craiova. A fost un cunoscut poet pre-simbolist, prozator, dramaturg, eseist, publicist și critic literar. Este autorul a 11 volume antume și nouă postume de versuri, proză, romane, nuvele și note critice. A semnat cu peste zece pseudonime literare, cel mai cunoscut fiind Tradem. La Craiova, casa memorială, casa de cultură, un festival național de poezie și un altul internațional de epigramă, organizate aici, îi poartă numele, ca și mai multe străzi și școli din diverse orașe ale țării. În Parcul Cișmigiu din București și într-un scuar din reședința județului Dolj, sunt amplasate busturi ale sale.
•  
• Cosmin Dragoste s-a născut la 8 ianuarie 1978, la Craiova. Este căsătorit și are un fiu. A absolvit Facultatea de Litere a Universității din Craiova și lucrează pe postul de conferențiar universitar în cadrul aceleiași facultăți. La data interviului, era directorul Casei de Cultură Traian Demetrescu din municipiu și, în această calitate, mi-a vorbit despre viața și activitatea marelului poet, oferind detalii și despre casa memorială cu același nume într-un interviu realizat la 15 iulie 2014, în incinta acesteia.
• – Domnule Cosmin Dragoste, unde a trăit poetul?
• – S-a născut în această casă, în care a și locuit o bună perioadă a scurtei sale vieți. Între lunile februarie și iulie 1886, s-a mutat la București, unde a stat la Alexandru Macedonski și a participat la vestitul cenaclu Literatorul, condus de acesta. Problemele de sănătate (era bolnav de tuberculoză) l-au determinat, însă, să revină la Craiova, unde a desfășurat o intensă activitate literară. După ce a încercat să se trateze în sanatorii din Germania, Austria și Elveția, a murit aici, într-o noapte, la doar 29 de ani, în urma unui acces de hemoptizie.
• – Vă rog să faceți o descriere a casei.
• – Clădirea are două niveluri și o pivniță, transformată, în prezent, în Salonul Medieval, în care se desfășoară manifestări culturale. La parter, se află trei încăperi unde erau primiți oaspeții, una dintre ele fiind un salon mare, în care familia sa, ce era înstărită, de negustori, organiza recepții; astăzi, aici este amenajată Galeria Vollard, unde au loc diverse expoziții. La etaj, se găsesc trei camere – una dintre ele era ocupată de poet, iar în celelalte locuiau părinții –, precum și o debara la capătul holului. Casa era foarte frumoasă, cu ferestrele dând într-una dintre mahalalele orașului, dar poetul o descria în scrisori ca fiind depresivă, din cauza priveliștii pe care o vedea prin geam; acest peisaj l-a inspirat, însă, în poeziile sale.
• – Ce conține camera de lucru?
• – „Camera rece”, cum o numea el, păstrează obiectele lui personale: ochelarii, un coupe-papier [cuțit pentru tăiat hârtie], tocul din argint cu penița, călimările cu cerneală, bricheta, scrumiera din argint, o statuetă și busturi în miniatură, printre care cel al lui Napoleon, un album de familie cu înaintașii săi, câteva sfeșnice cu o lumânare rămasă de atunci, masa, scaunele, o comodă în care-și ținea lucrurile, ediții princeps ale volumelor sale, unele dintre cărțile care-i erau foarte dragi, aranjate într-un dulap, acte ale familiei, o parte a corespondenței cu Alexandru Macedonski, mentorul său, portrete realizate de diverși artiști ai vremii, fotografii, afișe și decupaje din ziare.
• – Casa a avut curte?
• – Da, dar de dimensiuni reduse, mai mult lungă decât lată, la fel cu cea de acum; poetului îi plăcea să stea afară și să privească negustorii care se perindau, pentru că prin fața casei trecea un drum de marfă. Grădina nu era generoasă ca spațiu, dar foarte plăcută și primitoare.
• – Ce puteți spune despre viața personală a poetului?
• – Nu a apucat să aibă o familie; a avut doar urmași de pe urma fraților și surorilor lui. A fost al doilea copil dintre cei șapte – patru băieți și trei fete – ai părinților săi Radu Dumitru și Ioana Anica Dumitrescu. La Timișoara, trăiește nepoata lui, fiica surorii sale Victoria Popescu, Elena [Mira Beleavcenco, răposată în anul 2017], care a cedat, în schimbul unei sume modice, această casă primăriei locale.

Florin Bălănescu