Existența operei literare este definită prin experiența cititorului, aspect evidențiat încă de la jumătatea secolului al XX-lea, în studiul Theory of literature de Rene Wellek și Austin Warren. Pentru aceștia, literatura este cunoscută și înțeleasă prin experiența individuală a lecturii, respectiv determinată de semnificația pe care cititorul o acordă textului receptat. În acest sens, semnificația conferită lecturii este interdependentă de momentul în care creația literară a fost citită, dar și de educația, cultura și experiența de viață a cititorului. În plus, interpretarea textului literar devine un proces prin care receptorul construiește idei în lumea înconjurătoare, viziune promovată de Alexander Nehamas.

În sistemul preuniversitar, este promovată dezvoltarea de competențe și abilități care să-i permită elevului o integrare adecvată și armonioasă într-o societate aflată în continuă evoluție. Din acest motiv, lectura personală ajută individul să își contureze propria personalitate și să se raporteze responsabil la lumea care îl înconjoară.

Pentru a evidenția relaționarea elevului-receptor cu o creație la prima vedere, am decis o abordare din perspectiva relațiilor pe care cititorul le creează, într-un mod personal, cu textul textul liric Lumina, de Lucian Blaga. Opera blagiană, publicată în volumul Poemele luminii în anul 1919, este studiată în clasa a X-a, elevii având vârsta de 15-16 ani. Studierea acestei creații lirice s-a concentrat pe înțelegerea și interpretarea textului, având drept scop dezvoltarea competențelor specifice regăsite în programa școlară aferentă anului de studiu, respectiv 2.4. Folosirea unor modalităţi diverse de înţelegere şi de interpretare a textelor literare studiate și 3.1. Identificarea structurilor argumentative în vederea sesizării logicii şi a coerenţei mesajului.

Lecția este structurată în patru activități de învățare cu obiective bine definite.

a) Prima activitate propusă coincide cu descoperirea inițială a textului blagian și are la bază realizarea de legături între experiența personală și opera dată. În acest sens, înainte de citirea propriu-zisă a operei, elevilor li se cere să precizeze care ar putea fi semnificația cuvântului lumină, oferind contexte în care acesta poate să fie folosit. Scopul cerinței este de a identifica sensurile denotative și conotative ale termenului în vederea analizării textului liric.

b) A doua activitate, ulterioară citirii cu voce tare a creației lirice blagiene, este concentrată pe explorarea semnificației operei, elevii primind un set de întrebări:
1. Care ar putea fi tema textului? Argumentează-ți, într-un enunț, răspunsul oferit.
2. Ce poate să sugereze secvența ziua dintâi?
3. Ce poate să exprime enumerația o sete era de păcate, de doruri, de-avânturi, de patimi?
4. Ce ar putea reprezenta nimicul,  nepătrunsul și minunato?
5. Ce semnificație ar putea avea ultima strofă a poeziei, ținând cont de sensurile denotative și conotative ale cuvântului lumina?

c) A treia activitate presupune asocierile pe care elevii le pot realiza între poezia Lumina de Lucian Blaga și alte opere studiate. Alegerile elevilor trebuie să se bazeze pe existența de asemănări cu opera blagiană din perspectiva temei, structurii sau procedelor artistice. De exemplu,aceștia pot să asocieze textul blagian cu tabloul al treilea din poemul eminescian Luceafărul,care face referire la geneza universului.

d) Ultima activitate reprezintă ancorarea în lumea reală, deci ieșirea din textul ficțional, creat de Blaga. Astfel, elevul transpune informația de la nivelul operei în realitatea care îl înconjoară. În acest sens, elevii pot să creeze un poster care să evidențieze conceptul de iubire ca formă de cunoaștere primordială/ crearea universului prin puterea luminii divine, fie să scrie un text narativ care să accentueze puterea luminii-cunoaștere, dar și iubire în crearea universului, așa cum sugerează secvența lirică ziua dintâi.

Concluzii

Elevii adoptă o deschidere față de lectura textului liric deoarece își creeză instrumente adecvate pentru înțelegerea și interpretarea operei literare. Fiind încurajați printr-o abordarea personală a textului, aceștia capătă încredere în propriile judecăți de valoare, devenind conștienți că sunt receptori activi și că literatura este o formă de cunoaștere care le dezvoltă abilități de lectură necesare în viața cotidiană.

Bibliografie
1. Rene Wellek si Austin Warren, Theory of literature, Lowe&Brydone (Printers) .Ltd., 1949, p. 146-154.
2. Alexander Nehamas, Literature and  the question of philosophy, 1987, p.277.
3. www.romanianvoice.com/poezii/poezii/lumina.php
4. Limba și literatura română, clasa a X-a, ORDIN nr. 5099 / 2009