Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Academia Nordului rediviva

LuciaOlaruNenatiPrimit pentru publicare: 26 mai 2015
Autor: Lucia OLARU NENATI
Publicat: 26 mai 2015

 

 

                                   Academia Nordului rediviva  

 

LON,ac       Cu ani în urmă, la o vârstă când se petrec de regulă trăirile tinereţii

s-a întâmplat ca, pe când cercetam asiduu arhivele nordului pentru aflarea informaţiilor trebuitoare  scopului de-a reorganiza şi reface incinta muzeală a copilăriei eminesciene de la Ipoteşti, unde mă trimisese destinul să-mi încep activitatea profesională, să descopăr numeroase urme ale existenţei unei asociaţii a bucovinenilor din Imperiu, numită Societatea pentru Cultură şi Literatura Română în Bucovina. Mare mi-a fost uimirea să constat ce rol benefic uriaş a jucat această formaţiune în care activau personalităţi marcante precum fraţii Hurmuzachi, Aron Pumnul ş.a., atât în păstrarea ameninţatei identităţii româneşti în acea provincie, în înariparea culturii naţionale şi, nu în ultimul rând, în formarea şi influenţarea spirituală a preadolescentului Mihai, copilul minune al culturii noastre, aflat atunci la învăţătură la Cernăuţi. Despre toate astea am cercetat şi am susţinut în 1973, o comunicare la pupitrul Academei Romîne, invitată fiind ca lider al Muzeului eminescian  din Ipoteşti, în cadrul unei sesiuni dedicate istoriei acestei măreţe instituţii. Nu am înţeles atunci, ci doar mult mai târziu efuziunea cu care a fost primită de către publicul receptor, de nivel academic, acea comunicare care venea după mulţi ani în care numele Bucovina nu mai fusese poate rostit în acea aulă, drept care am fost răsplătită cu o donaţie formată din totalitatea publicaţiilor umaniste editate de Academie până în 1946, (circa 700 de volume de preţ) pe care, fireşte, am  dus-o la muzeul de la Ipoteşti de care nu concepeam să mă despart vreodată. Abia după mulţi ani, în 2012, am publicat acea comunicare în cartea intitulată Academia Nordului 150, (Editura Agata Botoşani), supranume pe care l-am atribuit AcNordLONacelei societăţi culturale.

De aceste lucruri mi-am amintit acum, de curând, participând – în calitate de preşedintă a filialei botoşănene – la congresul din acest an al acelei Societăţi care, în toţi aceşti ani a continuat să activeze, fireşte cu alte obiective, adecvate noilor împrejurări. Desfăşurarea din acest an mi-a amintit de spiritul timpului inaugural când efervesenţa culturală prevala energic şi benefic. Căci şi acum, derularea laturii bilanţiere a activităţii – îndeplinite impecabil de către prof. Victor Iosif în  darea de seamă, prof. Petru Bejenaru în proiectarea viitoarelor activităţi s.a., a fost acompaniată, ba chiar surclasată, de un intens şi emoţionant conţinut cultural şi creativ susţinut de o echipă de elevi talentaţi, înveşmântaţi în superbele costume naţionale din zonă,  coordonaţi de prof. Sextilia Crăciun, care au evocat valorile Bucovinei, au cuvântat inspirat, au  recitat poeme co-rezonante locului şi momentului, sau de un grup vocal bărbătesc din comuna Marginea care au avântat literamente sufletele prezenţilor prin cântecele lor energice şi impecabil interpetate.

Au cuvântat reprezentanţii filialeor din întreaga ţară despre ce au făcut, vor face sau gândesc că trebuie făcut, bucurându-se de prezenta dlui prefect al judeţului Suceava, Constantin Harasim,  care a onorat selecta adunare prin cuvântul său, făcând o frumoasă reverenţă, deopotrivă istorei, culturii şi slujitorilor lor de azi. O notă aparte a adus-o un grup de tineri veniţi de la filiala din Târgul Mureş, care au desfăşurat un steag al grupării lor, Dacii Liberi, şi au cuvântat cu avânt şi admirabilă coerenţă despre rolul de conştiinţă al tinerilor de azi.

Cleg,hurmuzachi        Coordonatoarea întregii activităţi, prof. Carmen Andronachi, directorul Colegiului Naţional “Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuţi şi preşedinta pe ţară a Societăţii…, a îndrumat discret, dar ferm, pe cei prezenţi să purceadă apoi către celelalte elemente din program pregătite împreună cu  stafful său: vizitarea Galeriilor de artă cu o superbă expoziţie  de tablouri semnate de Ilie Boca şi una de numismatică şi maximafile, parcurgerea universului etnografic bucovinean organizat cu iscusinţă la Muzeul tehnicii populare Bucovinene, poposirea la Mânăstirea Bogdana, străvechiul aşezământ religios începător de istorie, apoi vizitarea Colegiului Naţional “Eudoxiu Hurmuzachi”, cel ce se apropie cu vrednicie de o vârstă istorică: un secol şi jumătate şi unde ne-am adunat cu toţii să facem şi noi o poză de grup pentru amintirea altor secoli ce vin să urmeze şi să afle de această zi.

Incheierea acestei zile s-a petrecut în cel mai potrivit mod, la Mânăstirea Suceviţa unde, sub stropii blânzi ai unei ploiţe de vară, am ascultat povestea neasemuită a Scării virtuţilor şi nu numai, dar am şi beneficiat cu toţii de ospitalitatea generoasă şi oblăduitoare a maicii stareţe Mihaela Cozmei care a binecuvântat prin roua lacrimilor ei de emoţie recenta mare inaugurare de la Cernăuţi pe care cu toţii au privit-o pe ecranul rememorării.

LON la aca  Pentru că una dintre domnişoarele graţioase în costumele lor naţionale – precum înaltele doamne de odinioară – pe numele ei Ioana Cărare, mi-a recitat în cadrul programului, cu real talent şi ştiinţa frazării, un poem pe care l-am dedicat Bucovinei într-una dintre cărţile mele de odinioară, dându-i astfel o nouă strălucire şi bucurându-mă prin admiraţia ei (ceea este cel mai de seamă premiu pe care şi-l poate dori un poet, nu?), îndrăznesc să închei prin acest poem ca o acoladă lirică, prezentul text, ce n-a urmărit decât să releve longevitatea vrednicei Societăţi şi să exprime bucuria că, iată, vorba refrenului cântat câdva de Jean Moscopol: ”Şi tot ce-i românesc nu piere!”

 

BUCOVINA  DIN  INIMĂ

ÎLON sarbmi port pretutindeni ca un melc
Albastrele mânăstiri după mine;
Uneori, când copilul meu cântă,
Privirea-mi acoperă lucrurile
Cu lanuri argintii de cartofi în floare;
Când merg, în amurg, pe câmpie
Zarea-mi desenează-n cărbune
Pe-o strachină de Marginea
Casele sobre şi caldele şuri
Pentru o schiţă de destin
Acoperită de smalţul ierbii;
Lacrimile plânsului învie în auz
Copilării de duminică cu zvonul clopotului Buga
Reverberat la infinit ca-ntre oglinzi paralele
Între semicercurile aproape filozofale
Ale obcinilor împurpurate-n fragi;
În inima mea înflorind priveliştea Bucovinei
Ca într-un cuib de cartofi săpat înspre toamnă
Unde lângă trupul sacrificat al plantei-mamă
Strălucesc neînvinşi puii albi.


Lucia Olaru Nenati

 

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 27 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. D.M. Gaftoneanu spune:

    ,,…o frumoasă reverenţă, deopotrivă istoriei, culturii şi slujitorilor lor de azi.”

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5