Primit pentru publicare: 26 mai 2015
Autor: Lucia OLARU NENATI
Publicat: 26 mai 2015

                                   Academia Nordului rediviva  

       Cu ani în urmă, la o vârstă când se petrec de regulă trăirile tinereţii

s-a întâmplat ca, pe când cercetam asiduu arhivele nordului pentru aflarea informaţiilor trebuitoare  scopului de-a reorganiza şi reface incinta muzeală a copilăriei eminesciene de la Ipoteşti, unde mă trimisese destinul să-mi încep activitatea profesională, să descopăr numeroase urme ale existenţei unei asociaţii a bucovinenilor din Imperiu, numită Societatea pentru Cultură şi Literatura Română în Bucovina. Mare mi-a fost uimirea să constat ce rol benefic uriaş a jucat această formaţiune în care activau personalităţi marcante precum fraţii Hurmuzachi, Aron Pumnul ş.a., atât în păstrarea ameninţatei identităţii româneşti în acea provincie, în înariparea culturii naţionale şi, nu în ultimul rând, în formarea şi influenţarea spirituală a preadolescentului Mihai, copilul minune al culturii noastre, aflat atunci la învăţătură la Cernăuţi. Despre toate astea am cercetat şi am susţinut în 1973, o comunicare la pupitrul Academei Romîne, invitată fiind ca lider al Muzeului eminescian  din Ipoteşti, în cadrul unei sesiuni dedicate istoriei acestei măreţe instituţii. Nu am înţeles atunci, ci doar mult mai târziu efuziunea cu care a fost primită de către publicul receptor, de nivel academic, acea comunicare care venea după mulţi ani în care numele Bucovina nu mai fusese poate rostit în acea aulă, drept care am fost răsplătită cu o donaţie formată din totalitatea publicaţiilor umaniste editate de Academie până în 1946, (circa 700 de volume de preţ) pe care, fireşte, am  dus-o la muzeul de la Ipoteşti de care nu concepeam să mă despart vreodată. Abia după mulţi ani, în 2012, am publicat acea comunicare în cartea intitulată Academia Nordului 150, (Editura Agata Botoşani), supranume pe care l-am atribuit acelei societăţi culturale.

De aceste lucruri mi-am amintit acum, de curând, participând – în calitate de preşedintă a filialei botoşănene – la congresul din acest an al acelei Societăţi care, în toţi aceşti ani a continuat să activeze, fireşte cu alte obiective, adecvate noilor împrejurări. Desfăşurarea din acest an mi-a amintit de spiritul timpului inaugural când efervesenţa culturală prevala energic şi benefic. Căci şi acum, derularea laturii bilanţiere a activităţii – îndeplinite impecabil de către prof. Victor Iosif în  darea de seamă, prof. Petru Bejenaru în proiectarea viitoarelor activităţi s.a., a fost acompaniată, ba chiar surclasată, de un intens şi emoţionant conţinut cultural şi creativ susţinut de o echipă de elevi talentaţi, înveşmântaţi în superbele costume naţionale din zonă,  coordonaţi de prof. Sextilia Crăciun, care au evocat valorile Bucovinei, au cuvântat inspirat, au  recitat poeme co-rezonante locului şi momentului, sau de un grup vocal bărbătesc din comuna Marginea care au avântat literamente sufletele prezenţilor prin cântecele lor energice şi impecabil interpetate.

Au cuvântat reprezentanţii filialeor din întreaga ţară despre ce au făcut, vor face sau gândesc că trebuie făcut, bucurându-se de prezenta dlui prefect al judeţului Suceava, Constantin Harasim,  care a onorat selecta adunare prin cuvântul său, făcând o frumoasă reverenţă, deopotrivă istorei, culturii şi slujitorilor lor de azi. O notă aparte a adus-o un grup de tineri veniţi de la filiala din Târgul Mureş, care au desfăşurat un steag al grupării lor, Dacii Liberi, şi au cuvântat cu avânt şi admirabilă coerenţă despre rolul de conştiinţă al tinerilor de azi.

        Coordonatoarea întregii activităţi, prof. Carmen Andronachi, directorul Colegiului Naţional “Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuţi şi preşedinta pe ţară a Societăţii…, a îndrumat discret, dar ferm, pe cei prezenţi să purceadă apoi către celelalte elemente din program pregătite împreună cu  stafful său: vizitarea Galeriilor de artă cu o superbă expoziţie  de tablouri semnate de Ilie Boca şi una de numismatică şi maximafile, parcurgerea universului etnografic bucovinean organizat cu iscusinţă la Muzeul tehnicii populare Bucovinene, poposirea la Mânăstirea Bogdana, străvechiul aşezământ religios începător de istorie, apoi vizitarea Colegiului Naţional “Eudoxiu Hurmuzachi”, cel ce se apropie cu vrednicie de o vârstă istorică: un secol şi jumătate şi unde ne-am adunat cu toţii să facem şi noi o poză de grup pentru amintirea altor secoli ce vin să urmeze şi să afle de această zi.

Incheierea acestei zile s-a petrecut în cel mai potrivit mod, la Mânăstirea Suceviţa unde, sub stropii blânzi ai unei ploiţe de vară, am ascultat povestea neasemuită a Scării virtuţilor şi nu numai, dar am şi beneficiat cu toţii de ospitalitatea generoasă şi oblăduitoare a maicii stareţe Mihaela Cozmei care a binecuvântat prin roua lacrimilor ei de emoţie recenta mare inaugurare de la Cernăuţi pe care cu toţii au privit-o pe ecranul rememorării.

  Pentru că una dintre domnişoarele graţioase în costumele lor naţionale – precum înaltele doamne de odinioară – pe numele ei Ioana Cărare, mi-a recitat în cadrul programului, cu real talent şi ştiinţa frazării, un poem pe care l-am dedicat Bucovinei într-una dintre cărţile mele de odinioară, dându-i astfel o nouă strălucire şi bucurându-mă prin admiraţia ei (ceea este cel mai de seamă premiu pe care şi-l poate dori un poet, nu?), îndrăznesc să închei prin acest poem ca o acoladă lirică, prezentul text, ce n-a urmărit decât să releve longevitatea vrednicei Societăţi şi să exprime bucuria că, iată, vorba refrenului cântat câdva de Jean Moscopol: ”Şi tot ce-i românesc nu piere!”

BUCOVINA  DIN  INIMĂ

Îmi port pretutindeni ca un melc
Albastrele mânăstiri după mine;
Uneori, când copilul meu cântă,
Privirea-mi acoperă lucrurile
Cu lanuri argintii de cartofi în floare;
Când merg, în amurg, pe câmpie
Zarea-mi desenează-n cărbune
Pe-o strachină de Marginea
Casele sobre şi caldele şuri
Pentru o schiţă de destin
Acoperită de smalţul ierbii;
Lacrimile plânsului învie în auz
Copilării de duminică cu zvonul clopotului Buga
Reverberat la infinit ca-ntre oglinzi paralele
Între semicercurile aproape filozofale
Ale obcinilor împurpurate-n fragi;
În inima mea înflorind priveliştea Bucovinei
Ca într-un cuib de cartofi săpat înspre toamnă
Unde lângă trupul sacrificat al plantei-mamă
Strălucesc neînvinşi puii albi.

Lucia Olaru Nenati