ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 26 Mai 2018
Autor Ion N. OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul
Publicat: 26 Mai 2018
Editor: Ion ISTRATE

Acum vreo  80 de ani, ziariști din SUA despre Moldova noastră

        National Geographic Magazine, prin 1934 făcănd o descindere în Româia, și în vreo 120 de pagini în care o descrie se oprește și asupra Moldovei noastre care este în felul acesta prezentată:

       In calatoria lor spre Moldova, echipa National Geographic a nimerit intr-un catun „de patru-cinci case” unde se sarbatorea o nunta. „Erau atat de curati, fericiti, fara nicio grija, incat problemele financiare si Marea Depresiune (terminata in 1933 – n.r.) pare sa fie la milioane de mile distanta. Erau aratosi in hainele lor de sarbatoare, cele mai frumoase pe care le-am vazut in Romania”.

        Autorii remarca si croiala hainelor, a broderiilor si subliniaza ca „intreaga lume” cunoaste maiestria romanilor in cusatura, croiala sau pictura populara. In acea vreme, haine croite in lungile ierni se vindeau la preturi mari peste tot in lume. „Olaritul este la fel de primitiv dar si minunat ca cel al nativilor indieni din America”.
                    Moldova si minunile sale (inca) ascunse Europei

        Segmentul din articolul publicat in 1934 privitor la regiunea de nord-est a Romaniei se potriveste foarte bine si in 2012. O serie de intrebari retorice ar trebui, probabil, sa dea de gandit Ministerului Turismului.
„Dar ce stie lumea despre bogatia bogatiilor arhitecturale si artistice din Romania – manastirile medievale, fortificate? De ce nu vin turistii aici sa se bucure de frumusetile monumentelor bizantine, asa cum se duc sa vada moscheile din Istanbul, de exemplu? De ce atat de putini oameni au vizitat si au povestit despre manastirile ce inglobeaza atata istorie si legenda? Simt ca insusi poporul roman este putin constient de valorile pe care le are in Moldova, de manastirile ce salasuiesc acolo”.

         Autorii articolului au facut atunci, poate cea mai buna reclama posibila Romaniei descriind, in termeni aproape poetici, senzatiile traite la vederea minunatiilor vazute in Bucovina si Moldova. Manastirile inaltate de Stefan cel Mare, unicul albastru de Voronet si picturile de o minutiozitate remarcabila sunt considerate „remarcabile si aproape de incredibil”. Mai mult, locul in care domnitorii de alta data le inaltau era „linistit, departe de orase”, astfel incat linistea era ca dintr-un templu. Legenda sagetii lui Stefan cel Mare si a copacului unde s-a inaltat ulterior Putna este descrisa exact cum o citeam cand eram copii.
         La Sucevita traia pe atunci un preot care, considera autorii, era probabil „oaia neagra” a tagmei sale. El avea o pisica neagra pe care o striga „Satana”. Venea si pleca atunci cand ii spunea preotul, asa cum sta bine oricarui animal de casa.
          Din alte regiuni, autorii descriu in aceiasi termeni si Manastirile Neamtu si Cozia, precum si bibliile rare pe care le gazduiau. Descrierea preotului care, cu piosenie, batea in clopot cu regularitate, impresioneaza.
          Autorii incheie articolul, in cea mai mare parte pozitiv, pe un ton elogiator care, probabil, nu ar strica nici in prezent.        „Si astfel, in vaile adanci pline de fagi si stejari si pe crestele inalte ale Carpatilor, se afla aceste rare comori de o frumusete incomparabila, invaluite intr-o atmosfera de romanta legendar-medievala ce abia asteapta sa incante pe cel ce are curiozitatea sa le caute”.
                                               Preluat de pe net și redat cititorilor ca să răscolim în trecutul românilor,
                                                              Ion N. Oprea, 26 mai 2018