Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    AL.FLORIN ȚENE: ”Din păcate presa scrisă dispare încet și sigur”

    Interviu realizat de Ioan VASIU, U.Z.P.R
    Primit pentru publicare: 17 Iunie 2022
    Editor: Ion ISTRATE
    Copyright: ©2022 Ioan Vasiu, ©2022 Al. Fl. Țene, ©2022 luceafarul.net
    © 2022 by Agata
    Scopul publicării: promovarea și diseminarea informațiilor culturale.
    Este exclus scopul pentru a obține avantaj pecuniar Revistei Luceafărul sau autorilor publicați.
    NB
    Conținutul acestei publicații nu reprezintă în mod oficial opinia revistei Luceafărul.net, a cărei unică responsabilitate este de a publica opiniile colaboratorilor ei. Răspunderea privind corectitudinea și coerența informațiilor prezentate, precum și eventuale consecințe revin autorilor, conform prevederilor legale.


    AL.FLORIN ȚENE: ”Din păcate presa scrisă dispare încet și sigur”

    IOAN VASIU : – Recent ați împlinit respectabila vârstă de 80 de ani și de aceea încep acest dialog urându-vă ”La Mulți Ani Fericiți!”

    FLORIN  ȚENE : – Mulțumesc pentru urare. Stau și mă gândesc, punându-mi întrebare  când a trecut atâta timp? Am conștientizat acest fapt acum un an când am scris romanul autobiografic  “Oglinda de apă “, acest titlu sugerează o trimitere la legenda lui Narcis, care s-a îndrăgostit de propria-i imagine oglindită în apa cristalină a izvorului. Acțiunea romanului desfășurându-se în orașul lui Gib I. Mihăescu, Drăgășanul de sub poalele dealului viilor. Tot despre această stare psihologică de conștientizare am trăit-o în poezia 

     

                                                   “Cuvinte din livezi”
    Soţiei mele, poeta Titina Nica Ţene

    Când a trecut atâta amar de vreme?
    Iubito, peste noi zăpezi s-aştern,
    Cât sunt aici cu tine, nu te teme
    Chiar dacă în geam ne bate-un frig etern.

    De când ţi-a înflorit pe deget iarbă,
    -vergheta legământului pe veci-
    Lumina din oglinzi se-mpleteşte salbă
    Când prin poezia mea tu treci.

    Chiar dacă, tu, acum, nu mai eşti
    Fetiţa din livezi, dar eşti bunică,
    Porţi cu tine traista cu poveşti
    Pentru nepoţica cea mai mică.

    A trecut, când, atât amar de vreme?
    Iubito, peste noi se-aştern zăpezi,
    Eu sunt aici, alături, nu te teme
    Şi-ţi mai culeg cuvinte din livezi.

    I.V.: – Pentru cei care vă cunosc mai puțin, ar fi interesant de știut când și unde ați debutat, ca scriitor ?

    A.F.Ț: – Am debutat în revista clujană “Tribuna “, în anul 1958, luna mai, pe când eram elev în clasa a 10-a cu poezia ”Eu m-am născut când… “. Această revistă apăruse în martie, săptămânal, printr-o hotărâre a PCR. Redactor șef era Dumitru Mircea care scrisese romanul “Pâine albă”, iar redactorul cu poezia era poetul Negoiță Irimie, care mai târziu a devenit prietenul meu și coleg cu soția mea, poeta Titina Nica Țene. Eu semnasem poezia cu numele din buletin, Țene Florinel Sandu, însă Negoiță Irimie  m-a semnat cu pseudonimul Alexandru Florin Țene. Și de atunci, având ca “naș de botez” pe regretatul poet Negoiță Irimie, am semnat toate lucrările mele cu acest pseudonim.

    I.V.: – Sunteți în egală măsură scriitor și jurnalist. Când ați făcut primii ”pași” în  gazetărie ?

    A.F.Ț:-Primii pași în gazetărie i-am făcut în 1961 pe când eram elev  la Școala tehnică tipografică “Dimitrie Marinescu” din București, scriind la “Informația Bucureștului” și luând un interviu lui Mihai Beniuc acasă la dânsul din strada Grădina  Bordei. Apoi, ca student la Baia Mare scriind articole la ziarul din Satul Mare  “Steagul Roșu “, apoi la ziarul din Baia Mare ”Pentru socialism “. În acest ziar a apărut și un reportaj, semnat de mine, despre atelierul și operele lui Vida Gheza, în urma unei vizite pe care am făcut-o maestrului împreună cu colegul, poetul Ion Ghiur Pauleana.

    I.V.:- Sunteți fondatorul Ligii Scriitorilor din România. De ce a fost înființată această Ligă ?

    A.F.Ț.:- În urma unui concurs de jurnalism organizat de doamna Karen Foog, ambasadoarea Uniunii Europene în România, în anul 1997, am primit o bursă de câteva luni la Bruxelles, în structurile Uniunii Europene, împreună cu filozoful Gabriel Andreescu. Atunci am aflat că în Belgia sunt mai multe organizații scriitoricești, democratice, toate egale în drepturi și promovând creațiile membrilor. Atunci am cunoscut câțiva scriitori belgieni care mi-au povestit despre organizațiile din care făceau parte. Venind în țară, m-am interesat dacă în fostele țări socialiste din lagărul socialist subjugate de imperialismul rus mai există Uniuni ale scriitorilor, înființate în 1958 pe tiparul comunist sovietic, regim criminal. Am aflat că toate uniunile s-au desființat, precum partidele comuniste, și s-au înființat pe  baze democratice organizații scriitoricești. Numai la noi a rămas Uniunea Sovietică, adică a Scriitorilor.
    Atunci am luat inițiativa să înființez Liga Scriitorilor în anul 2006, cu scopul de a democratiza mișcarea scriitoricească din țară. Fiindcă am observat  că Uniunea Scriitorilor , conducerea ei, se comportă precum un partid  politic  cu doctrină  autoritar-dictatorială. Nu au înțeles că organizațiile noastre au un singur scop: să promoveze creația literară autentică, și că fiecare membru este liber să facă parte și să participe și la alte organizații scriitoricești, doar nu suntem în partid politice. Au fost cazuri când conducerea USR a amenințat pe membri săi cu excluderea, dacă participă la activități culturale ale altor organizații scriitoricești, precum LSR. Păcat că au rămas la stadiul stalinist din 1948.

    I.V.: – Care este diferența dintre Liga Scriitorilor din România și Uniunea Scriitorilor din România ?

    A.F.Ț:- Liga Scriitorilor se autofinanțează, Uniunea Scriitorilor “toacă” banii contribuabililor români. Filialele Ligii editează 19 reviste care se autofinanțează, USR editează revistele care sunt finanțate de Consiliile locale sau Ministerul Culturii. Liga are televiziunea  “Porțile Nordului” care promovează activitățile celor 39 de filiale din țară și a celor 12 din străinătate. Liga Scriitorilor este  liberă, nu face jocul celor care, efemer, se află la conducerea țării. Noi suntem  precum fosta  Societate  a  Scriitorilor  înființată de Mihai Sadoveanu în anul 1910.

    I.V.:- În calitate de membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, ce părere aveți despre această Uniune, la care aderă tot mai mulți jurnaliști ?

    A.F.Ț:- UZPR este o adevărată organizație profesională cu o istorie democratică venind de dinainte de cel de-al doilea Război Mondial. Aceasta  a  avut  marele  noroc că l-a avut la conducere pe regretatul și prietenul Doru Dinu Glăvan. Este o organizație  democratică mult superioară Uniunii Scriitorilor care a rămas în tiparul stalinist.

    I.V.:- Și acum o întrebare  pe care am adresat-o tuturor jurnaliștilor intervievați în ultimii ani: mai poate fi considerată presa a patra putere în  stat ?

    A.F.Ț:- Poate să fie numai dacă colectivul redacțional își ia libertatea de a nu răspunde comandamentelor patronatului sau al politicului. În acest sens un rol important îl are Uniunea Ziariștilor.

    I.V.:- Constatăm că presa online câștigă tot mai mult ”teren” în defavoarea presei tipărite. Ar fi posibil ca la un moment dat să dispară presa tipărită ?

    A.F.Ț.:- Din păcate presa scrisă dispare încet și sigur. Acesta este un fenomen al evoluției tehnologiei. În condițiile fenomenului globalizării, când Terra este un sat mai mare, presa trebuie să fie un ecou al evenimentului și să ajungă, în timp real, la consumatorul de știrii. Presa scrisă este mai greoaie, depinde de transport și difuzare, timp în care cea online a ajuns deja la destinatar. Presa online nu este o efemeridă, ea poate fi stocată și consultată în dispozitive speciale. 

                                                    Interviu consemnat de Ioan Vasiu /UZPR

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5