Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

ALEXANDRU FLORIN ȚENE, PELERIN ÎN DECORUL MEMORIAL MINULESCIAN sau ROMANȚA CELUI CARE S-A ÎNTORS

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Primit pentru publicare: 11 Mart. 2018
Autor: Florica RANTA CÂNDEA , Arad
Publicat: 12 Mart. 2018
Procesare și adaptare: Dorina RODU
Editor: Ion ISTRATE

 

ALEXANDRU FLORIN ȚENE,

PELERIN ÎN DECORUL MEMORIAL MINULESCIAN sau ROMANȚA CELUI CARE S-A ÎNTORS

 

Motto:
„Sunt obosit de drum și-aș vrea/Să dorm trei nopți/Trei vieți în șir…./Un singur pelerin mai bate/La poarta liniștii…../Și-acest biet pelerin sunt eu…”  (Ion Minulescu, Romanța Pelerinului, Viața Literară, 1906)

Romanța celui care s-a întors
Viața scriitorului Ion Minulescu, între realitate și povste,  Roman,  a apărut la Editura Napoca Nova, 2018, cu o Prefață semnată de Prof. univ. DHC Theodor Damian. New York, 2017 și o Postfață care aparține regizorului Ben Todică, Melbourne, 2017.
Autorului, Alexandru Florin Țene îi aparține corectura, dar și Cuvântul autorului, iar concepția grafică a copertei este semnată de George Roca, Sydney, Australia.

Dar cine este Alexandru Florin Țene? Cu un Curriculum Vitae înscris într-un palmares ce ne poartă ochii prin meandre scrise ori povestite, cu atingeri lirice pe sprânceana cărților, autorul – oaspete al nostru este Membru al Academiei Americane-Române, Președinte Național Liga Scriitorilor Români, Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști, Personalitate de Onoare a Universității de Vest Vasile Goldiș Arad, Medaliat cu Medalia Sfânta Barbara Petroșani, iată doar câțiva din scripeții pe care ne sprijinim, la acest moment, când, cu plăcerea absorbției cuvintelor, ne aplecăm asupra recentei apariții, de excepție, editoriale.

Romanul este structurat pe trei sute cincizeci de pagini desfășurate pe două părți distincte. Partea întâi conține patru capitole, iar partea a doua numără tot patru capitole.
Se cuvine să adăugăm Bibliografie Selectivă, Cărți de proză ale aceluiași autor și Cuprins.
Coperta întâi ne prezintă un Portret al poetului Ion Minulescu, iar  pe  Coperta IV sunt inserate Opinii despre truda biografului, Alexandru Florin Țene, cât și despre conținuturile cărții-roman, sub semnăturile prof. dr. Petre Din, România, respectiv prof. univ. dr. Florentin Smarandache, USA.

ATUNCI 1. ION MINULESCU…
La  o sută zece ani de la calitatea de editor al Revistei celorlați precum și ca autor al volumelor Romanțe pentru mai târziu, versuri și Casa cu geamuri portocalii, nuvele, cartea de azi, prin meritul scriitorului Alexandru Florin Țene, ne îndeamnă să cunoaștem expresii și mutații cu esențe de parfumuri tari, transpuse, nu neapărat într-un sunet nou, incofundabil, ci cu o ingeniozitate aparte, poematizat-romanțat și estetic-biografic, ce lasă loc de expresii-impresii muzical sentimental-lirice. Dincolo de retorica unui limbaj reverențios-melancolică, se desprinde acum un Scris elegiac, ce se comprimă în civilizația, pentru noi, a unui alt deschizător de apetit-Lecturi paralele.

ATUNCI 2, MIOARA MINULESCU – Amintiri despre Minulescu… Tata.- Erou de Basm!
O carte cu Un cuvânt înainte de Emil Manu, 1985, ne va deschide, iată, un alt drum, înspre Fascinanta intimitate minulesciană, definirea acesteia și Aducerile-aminte ale fiicei poetului, Mioara. Aceasta, alături de mama ei, Claudia Millian Cridim, ambele artiste de un aparte rafinament. Fiica poetului ne descrie pe tatăl ei, așternând memorabile pagini cu tot ce poate fi atât de pitoresc, viața de familie, efuziuni,  călătorii de poveste, vacanțe, întâmplări, înveșmântări,  colaje-foto,  mângâieri-verbale, corespondență spumos-declarativă, prietenii, Casa Minulescu… toate sub o siglă cât o venerare, Tata, erou de basm!…   Părinți mei… În închipuirea mea, îl asemuiam cu toți eroii și făt-frumoșii dn basmele pe care mi le reaminteam. Așa l-am văzut pe tata, copilă fiind, și așa a rămas mereu pentru mine (op. cit. pag. 15).
Călătorim… Parcurgând albumul Ion Minulescu, se pot constitui momente din viața tatălui meu… o călătorie în timp și spațu prin intermediul albumului. Dar cum e totuși prima filă a albumului? Iată, părinții, Tudor și Alexanrina Minulcu, amândoi înalți, frumoși, în anul 1880, când viitorul poet era încă în faza dorinței. Apoi, în 1881, Bucu, în brațele doicii sale Bucura. Alături, prin 1882-83, tata, îmbrăcat ca o fetiță, cu mama Alexandrina. E  urâțel, și cu nasul lung, moștenit de la bunicul său, Ștefan Ciucă…
Călătorim…

ACUM…
Alexandru Florin Țene cântă, mandolinic Romanța celui care s-a întors…
„-Coniță, ce necaz a dat peste noi! Să moară boierul chiar în noaptea când anii fac cruce dasupra noastră! Se văita servitoarea casei. Trecu și 1880.
-Așa este, Bucura!”
Iată o primă personificare din șirul momentelor prozodice din care se va coagula Demersul narativ al unui roman al unui  poet!
„Ne naștem din  durere și ne ducem Sus tot cu durere! (op. cit. pag.18)
-Bucura! Bucura!
-E mare zi azi! Avem un nepoțel!… Alexandrina a născut azi-noapte!…” (op. cit. pag. 21)

Bucura! Bucu! Ionel! Iată un joc de Nume! Legăminte cu locuri natale amintiri prin  fereastra beciului ferit de ochii luminii…
Plăcerea lecturii ni se perindă, de-acum prin talentul autorului, Alexandru Florin Țene, care, fără de-ncetare, povestește, cu o trudă ce îi lasă gândurile să zboare, prin Incipit, Intrigă, Momente… Călătorim de-acum. Acum, cu detalii, cu un răsfăț delicat, poetizând cuvinte desprinse din trecut, cu gust de viață, cât o moștenire! De la Barbu Șt. Delavrancea din povesta cu Bunicul.
„-Ai adormit?
Nu! Visez (…)
-Să știi, dragă Bucu, că ,pe când eram eu fetiță nu existau aceste păsări în țara noastră.” (op. cit. pag. 27).
Exprimarea liberă, este împletită cu alt dialog deschis, conform cu dimensiunile unui roman, unde descrierea și narațiunea limpezsc mișcarea personajelor și incantația numelor acestora.
„-Ionele, coboară!
-Mami, îți cobor  cu  frânghia găleata! Să le pui în ea.”
Alternanța semnelor de mirare și de întrebare conferă narațiunii prospețime și delicatețe.
„-Noapte bună, Ionele! Să nu stai prea mult trăgând în stele cu pistolul.”
Puțin, dar în alt stil, întâlnirea cu Ionel din caragialiana Vizită, ne transpun în călătoria cu trenul peripeției.
„-Hai pe culoar, Ionele, să privim pe fereastră!” op.  cit. pag. 33.
Stă în acuratețea stilului autorului de a îmbina, cu bună știință, tehnica paralelă a compunerilor povestite. Sau, exprimări de genul: Locotinent, Sărgent – cu o descindere în trecutul imediat.
Paginile prezentului roman sunt Spovedanii împrumutate din Spada simbolist-modernă a poetului Ion Minulescu, iar armele din Toiagul plin de promoroaca anilor sunt simboluri, motive, cantații specifice curentelor epocii, când Timpul se înfășura pe ghemul vremurilor și Ionel își făcuse prieteni la școală… op. cit. pag. 47.
Miasma timpurilor descrise în roman nu scapă de aroma Sărbătorilor, cu Biserici  din Colinde, cu primăveri din școli, cu felii cozonacee din aurii cuptoare, cu lecturi mai mult ori mai puțin corigente, classa cu elevi tobă de carte, ca-n vremea lui Conu Iancu!

Povestea Vorbii.  Povestite continuă! Azi mie, mâine ție… iată, Alternanțe , Asonanțe distribuite de Al. Fl. Țene în roman pentru ca țesătura acestuia să curgă fluid! Tramvaiul cărții este Epoca trasă de caii înspumați ai Prozei ca Eseu Poematic! Iată metoda Povestirii în Ramă! Povestea Bulgărelui de Zăpadă de care autorul nu este deloc străin! Din contră!
Cuvinte de jargon, „Bă” alternează cu sclipitoare franțuzisme „Payer, bien sur!” în scopul declinării unei epoci de strălucire în care poetul a creat.
Cascade de ziceri cad în pagini despre Ion Minulescu de atunci! Prin Omul de Litere de acum! Limba exprimării prin scris este folosită cu o flavoare specială, impresiv voalată, cu precizii care nu pot fi omise, atâta timp cât Autorul de Azi a parcurs Atmosfera anilor cu Ochiul reînnoirilor .Din când în când strecoară Scrisori în pagini spre a păstra, cu bună știință, Culoarea Timpului! pag. 84-85, 93 sau intercalează în pagini, versuri macedonskine! Pagini balzaciene! Subtilă pricepere!
„-Am dulce berechet!” Iată procedeul substituirii pluralului prin singular și substantivizara acestuia, dovadă a măiestriei autorului de a desprinde din exprimările lui Ionel, copilul minulescului din noi, căci fiecare din noi, la început de ianuarie, de Sfântul Ion, avem preferate versuri !A rosti! Cu rost! Ca și acum!
„-Mi-e dor de oraș, de nucul din vie, mi-e dor de mama și de femeile pe care le-am avut… Iată, atingeri cu o Biografie grafată pe real!” pag. 180.

DRUM CRUCIAL
Nu sunt ce par a fi..
Și totuși… Minulescu!
Partea a doua: Roman! Alexandru Florin Țene! Azi! Aici!
Din Jurnalul unui pribag, autorul de azi a desprins colaborări fructuoase cu revistele vremii, prezențe la cenacluri și întruniri literare, însă acum, autorul își dezvăluie priceperea disimulării, folosind dedublarea denominației personajului-Ionel/Minulescu!
„-Iubitule! Ce frumoasă este!” ( N.n. adică poema).
Romanța fără ecou! pag. 210
Luna strălucea lângă  scamă de nor.
Spleen. Simboluri scanate pe mintea lui Minu! pag. 221
Parc-a plouat cu sânge peste pământul ud. Exprimări particulare care particularizează atmosphere, sfere în personificări decorate de simboluri și teme printre care, în lanuri se strcoară, prin scaieți umbre de femeie (pag. 249).
Continuând lectura, nu am putut scăpa de Cătușele tăcerii, nici de Împrimăvărări claudiene sau răpiri de clipe de dragoste la margini de pat! Lumea lor! A poeziilor! căpăta noi sensuri clădite pe sinceră iubire! scrisă pe brodate batiste! pag. 264-268.
În acest roman  se desprind ideile simbolismului, sunt completate acestea cu nume ale celor care au aderat, mărturisiri concrete, întâlniri la Casa Minulescu cu gong la miezdenoapte, citiri și lecturi din bagaj de creații. (op. cit. pag. 313).
Familia Minulescu! Regele Romanței! Sau Rugă pentru Rugă!
„-Parcă mai ieri mă urcam în nucul meu! fiecare devine eroul propriei vieți.” pag. 330.
Un dialog între Minulescu-soția sa, Claudia, un tablou romantic în care, Domnul Al. Florin Țene o regăsște și pe Mioara!… Acesta e purul adevăr, la fel de frumoasă ca Mioara! pag. 337.
Urmează a-l urma pe autorul nostru de Acum la Plecarea Personajului.
Deodată din salon se aude vocea Poetului recitând versurile. Litania , Vecernia din Roman e un Ecou! Acum.
„-Cât mai e până la cer…?
…………………………
Probabil pasagerul a murit!”
Suntem la capăt de roman! Chemați la utrenie! 

ALEXANDRU FLORIN ȚENE
Sfârșit? Nu!
Coborâm pe trenul anilor și-n șir baladesc ne apropiem de Ion Minulescu prin Salonul Literar Al. T. Stamatiad, de pe strada Calvin, nr.4.
Urmărind recent Arhiva stamatiadă am descoperit Scrisori datate 1923-1924-1926, dintre Stamatiad, Claudia și Minu! Am lecturat cu gingășia colbului ce se strecura în tremurânda palmă despre procupările comune și Urmele poeților ascunși sub oblada timpului. Îți mulțumesc pentru Notița din Salon.
E frumoasă și plină de suflet, cum în notițele Moarei, pag. 75 citim. Apoi, mai târziu, după 1918, revăd sâmbetele petrcute la părinții mei, unde cercul se mărise, veneau Liviu și Fany, Mihail Sorbul, Ale X Stamatiad.
În concluzie, Proza domnului Al. Florin Țene are meritul de a regăsi, povestind, resursa narațiunilor, a inundării de planuri, pe un ton confesiv, dublând romanțele cu proza romanțată, contribuind, așadar la voluția modalităților narative din literatura actuală cu producții simetrice pline de prospețime și inovații. Și noi, am preluat ceva, din fardul lirismului nostalgic și din melancolice ziceri, am adunat câteva Note! De lectură!

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 39 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5