Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Alfabetul dacic, Codexul Rohonczi şi Viorica Mihai Enachiuc

Primit pentru publicare de la autor, Ion N. Oprea, 8 martie 2014.
Editor: Ion Istrate, 9 martie 2014

Alfabetul dacic, Codexul Rohonczi şi Viorica Mihai Enachiuc

„Noi nu avem ştiinţă despre limba geto-dacă, alfabet nu există, autorii antici nu menţionează nimic despre scrieri, şi totuşi, unii contemporani ai noştri le cunosc!!! – reamintesc spusele lui Sorin Langu din revista Elanul nr.103/2010, Giurcani-Vaslui.

Oare aşa să fie? Iată ce îmi transmit prietenii de pe internet despre alfabetul dacic, atunci când mi-au citit supărarea în legătură cu afirmaţiile despre care am pomenit în articolele din numerele trecute:

„O carte veche de o mie de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă toate teoriile istorice despre cultura strămoşilor noştri. Dacii scriau de la dreapta la stânga, iar citirea se făcea de jos în sus.

De la daci nu au rămas izvoare scrise. Prea puţine se ştiau despre locuitorii zonei carpato-dunărene, după retragerea romanilor. O carte veche de aproape 1000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă teoriile istoricilor. Manuscrisul cuprinde primele documente scrise în această perioadă istorică. A fost scrisă cu caractere dacice de la dreapta la stânga şi se citeşte de jos în sus. Vorbeşte despre vlahi şi regatul lor. Mulţi au încercat să descifreze Codexul Rohonczi, dar nu au putut. Arheologul Viorica Enachiuc a tradus în premieră filele misteriosului manuscris. Dăruită de un profesor în 1982, Viorica Enachiuc a aflat dintr-o revistă publicată în Ungaria de existenţa în Arhivele Academiei Ungare a Codexului Rohonczi. Se spunea că e redactat într-o limbă necunoscută. A făcut rost de o copie. Timp de 20 de ani a muncit ca să-i descifreze tainele. Manuscrisul se afla în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Ungariei în 1838. Nu se ştie prin câte mâini a trecut de-a lungul secolelor „Scrierea secretă”. După al doilea Război Mondial, doctorul Vajda Joysef, preot misionar, îi scria cercetătorului Otto Gyurk, în legătură cu Codexul: „Se găseşte în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Ungariei o carte rară – Codexul Rohonczi. Acest Codex este scris cu o scriere secretă, pe care nimeni nu a reuşit s-o descifreze până acum. Şi eu am încercat. Literele sunt asemănătoare scrierii greceşti. M-am gândit că seamănă şi cu literele feniciene, apoi am încercat pe baza vechii scrieri ungureşti, dar n-a mers. Toate încercările le-am aruncat la foc.”

După ce a studiat Codexul Otto Gyurk a publicat în 1970 o parte din observaţiile sale într-un articol, în care a încercat să identifice acele semne din manuscris care ar putea semnifica cifre. Alfabet dacic cu 150 de caractere, Viorica Enachiuc a descoperit că textele Codexului au fost redactate în secolele XI şi XII într-o limbă latină vulgară (Daco-romană), cu caractere moştenite de la daci. Sunt semne care au aparţinut alfabetului dacic, ce cuprinde aproximativ 150 de caractere, cu legăturile respective. Textele din Rohonczi au fost redactate în latina vulgară, dar într-un alfabet dacic, în care dominante sunt străvechile semne utilizate de indo-europeni în epoca bronzului.” – spune aceasta. Solii şi cântece ale vlahilor Codexul are 448 de pagini, fiecare cu circa 9-14 şiruri. În text sunt intercalate miniaturi cu scene laice şi religioase. E scris cu cerneală violet. Cuprinde o culegere de discursuri, solii, cântece şi rugăciuni care include 86 de miniaturi. Consemnează înfiinţarea statului centralizat blak (vlah) sub conducerea domnitorului Vlad, între anii 1064 şi 1101.” Sunt informaţii despre organizarea administrativă şi militară a ţării ce se numea Dacia. Avea hotarele de la Tisa la Nistru şi mare, de la Dunăre spre nord, până la izvoarele Nistrului. Mitropolia blakilor avea sediul la Ticina – cetatea din insula Pacuiul lui Soare”; a descoperit Viorica Enachiuc „Jurământul tinerilor blaki, care a fost tradus în felul următor: „O viaţă, tăciunele Şarpelui, puternic veghetor, înşelător, să nu primeşti a te uni cu proorocirile Şarpelui, anuale, pentru că lovit vei fi cântecul cetăţii aud îndelung. Mergeţi vioi, juraţi pe căciulă, pe puternica căciulă. Să juri cu maturitate şi cu convingere! Să fiu ţie putere vie, trăiesc, în luptă să fiu! Alesul jurământ preţuieşte şoimul tău, mergi cu jurământ puternic!”

Notă: Codexul Rohonczi (grafii alternative: Codicile şi Rohonczi sau Rohonc, în toate combinaţiile) este un document controversat al cărui sistem de scriere este inedit şi încă nedescifrat în mod convingător. Este numit după orăşelul Rohonc (Rohonczi e grafia maghiară veche; pe germană Rechnitz, pe croată Rohunac), aflat astăzi în provincia Burgenland din estul Austriei.

Membră UNESCO, Viorica Enachiuc, absolventă a Facultăţii de filologie, secţia română-istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, promoţie 1963. Lucrarea de licenţă şi-a luat-o în arheologie. E membră UNERSCO din 1983. Mulţi ani a condus şantiere arheologice în Oltenia, Muntenia şi Moldova. A cercetat scrierile vechi din neoliticul mijlociu şi epoca dacică. Şi-a prezentat lucrările la conferinţe în ţară şi străinătate: Austria, Franţa, Germania, Italia, Israel. Burse de studii a primit în Italia pe probleme de arheologie şi în Danemarca unde a studiat scrierea runică. Aceste fapte nu sunt secrete. Dar mă întreb şi vă întreb: de ce tac autorităţile politice şi ştiinţifice de la noi?  Sau mass-media?!

Pentru că sunt mai importante furturile, violurile sau accidentele auto care se „vând” mai bine?

Incompetenţi nu sunt. Sau au primit ordin să tacă?

PS. Trimiteţi acest material tuturor prietenilor voştri pentru că au dreptul să ştie adevărul documentelor ascunse.
Ceea ce subsemnatul a şi făcut. De unde l-am primit?
De la Martha Eşanu.

S-a înţeles, gândesc, alfabet dacic există, ca şi scrierile dacice, iar în ce priveşte scrierea şi citirea lor, nu se face de la „stânga la dreapta” – că aşa scriem şi citim noi, românii, dar de la dreapta la stânga, cu citire de la jos în sus . Chiar aşa procedau dacii! Cu toată ironia lui Sorin Langu!
*
Sub semnul lui Zamolxis” – Editura Artemis, Bucureşti, 2010, Diana Bugajewski. Ţinta acestei cărţi este aflarea spiritualităţii anticilor şi originea popoarelor latine, inclusiv religia dacilor, citită pe simboluri, din care face parte şi cel român.(…) „Numai înţelegerea spiritualităţii dacilor, poate să ne ajute să înţelegem formarea poporului român” – susţine autoarea.

Cea mai veche, rumheo, poate fi găsită pe plăcuţa getă nr.130 din Cronica getă a lui Dan Romalo, comunismul ştergând asemenea urme şi spunându-ne o altă poveste despre poporul şi istoria  noastră…
ÎnZamol finalul cărţii citate, autoarea îşi pune o întrebare esenţială: cum de au dispărut, aşa, simultan, toate scrierile despre daci, chiar şi cele din bibliotecile Imperiului roman?
*
Dacia şi România misterioasă ni se dezăluie tot mai pregnant pe măsura trecerii timpului: Cel mai vechi schelet la ora actuală de umanoid a fost găsit la Râmnicul Vâlcea, poreclit Pescaul de la lacul Gelic, fiind datat ca având un milion de ani. Civilizaţia străveche, mai veche cu o mie de ani decât cea sumeriană, este localizată în estul ţării, la Cucuteni-Iaşi. Tăbliţele de la Tărtăria sunt şi ele cu 1000 de ani mai vechi decât cele sumeriene. Tăbliţele din Munţii Neamţului sunt tot mai vechi decât tăbliţele sumeriene cu 1000 de ani.

Descoperirea din Masivul  Bucegi, din anul 2003 în 11 august: americanii şi  cercetătorii români pătrund sub masivul Bucegi şi descoperă o Sală a proiecţiilor cu holograme care au arătat istoria adevărată a Terrei, ei au descoperit anfora cu aur monoatomic, care duce la longevitate, adică o persoană poate trăi  mii  de ani în acelaşi corp fizic dacă ar consuma aşa ceva în anumite perioade stabilite.

O altă descoperire este cea din munţii Şirianu din 1990 – când s-a identificat un tronson de munte ticsit cu filoane de aur pur,  de un metru lungime, lucru inexistent, până acum pe planetă, căci aurul se găseşte numai în formă  de minereu combinat cu alte nemetale, nu şi în formă pură desăvârşită, ceea ce, se pare, că dacii cunoşteau taina spirituală a aurului, care este de fapt o lumină condensată.

Cel mai vechi cuptor de topit metale de pe o planetă s-a găsit la Câmpeni şi a fost atestat la aproximativ 6000 de ani î.e.n.

La Sarmizegetusa, alt loc special conform celor de la BBC, s-ar afla nişte artefacte fabuloase sub un loc numit „arhiva atlanţilor.”

Artefactul  de sub masivul Ceahlăul , conform lui Radu Cinamar,  ar fi   similor cu cel din Bucegi.

Pădurea Baciu din Cluj-Napoca  este citată ca fiind locul considerat ca « cea mai paranormală » din lume.

“Civilizaţia lumii s-a născut acolo unde trăieşte astăzi poporul român, răspândindu-se apoi atât spre răsărit cât şi spre apus, acum 13-15 mii de ani”, spune William Schiller, arheolog american.

„Carpaţii sunt într-o regiune a lumii unde este situat Centrul european al celei mai mari culturi cunoscute la ora actuală”, zice Daniel Ruzo.

Tot mai mulţi sunt cercetătorii şi istoricii care recunosc  că primele fiinţe umane pe Terra au fost în Transilvania sau mai exact în Ardeal, lucru susţinut şi într-un document din Biblioteca de la Viena, despre trecutul fabulos al acestui teritoriu din spaţiul Carpato-danubian-pontic, care a umplut cu aur muzeele lumii. Fără ca noi românii să-l bine-identificăm  şi pomeni, măcar.

România rămâne totuşi „zona de pe planeta care, conform şi a celor de la Discvery,  este considerată atemporală, adică un fel de spărtură „in continumuu spaţiu-timp” din acea zonă!”, demnă de mari surprize.

y



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 36 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5